ICCJ. Decizia nr. 2631/2011. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2631/2011
Dosar nr. 25277./3/2007
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bucureşti nr. 1579/D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii a inculpatului C.C.M. zis „C.” pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 art. 2 C. pen. şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că la datele de 6 martie 2007 şi 24 martie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul C.C.M. a comercializat cantitatea de 0,19 grame heroină în schimbul sumei de 100 RON, iar la data de 17 aprilie 2007 a fost depistat deţinând în locuinţă cantitatea de 0,77 grame heroină în amestec cu cafeină, destinată consumului propriu, precum şi un dop ce prezenta urme de heroină.
Prin Sentinţa penală nr. 479 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 175 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 479 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sentinţa fiind desfiinţată în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, iar cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
În considerentele deciziei menţionate, s-a reţinut că inculpatul trebuia citat - întrucât nu se cunoştea adresa şi nici locul său de muncă - prin afişare la uşa consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 21 august 2008 sub nr. 25277/3/2007, instanţa de rejudecare a dispus citarea inculpatului şi prin afişare la uşa Consiliului Local - sector 1, Bucureşti, prin A.N.P., I.G.P., D.G.P.M.B., la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, s-au efectuat reverificări cu privire la domiciliul inculpatului (acesta figurând în evidenţele I.N.E.P. cu aceeaşi adresă) a dispus reaudierea martorului C.V.D. şi audierea investigatorului cu nume de cod „P.S.” şi a colaboratorului cu nume de cod „F.A.”.
Prin Sentinţa penală nr. 1008/F din 10 noiembrie 2009, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., condamnarea inculpatului C.C.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 870 din 15 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 1630/9.10/2002 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit restul neexecutat de 623 zile cu pedeapsa aplicată în speţa prezentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 870/2002 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 1630/9.10/2002 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 623 zile cu pedeapsa aplicată în speţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,41 grame heroină în amestec cu cafeină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte, conform Dovezii din data de 7 mai 2007.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,19 grame heroină, respectiv 0,36 grame heroină în amestec cu cafeină.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.V.D. suma de 100 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La datele de 6 martie 2007 şi 14 martie 2007, inculpatul C.C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a comercializat cantitatea de 0,06 şi respectiv 0,13 grame heroină, respectiv a vândut colaboratorului F.A. Tranzacţia ce a avut între cei doi a fost înregistrată cu mijloace tehnice de înregistrare audio-video în mediul ambiental.
În drept, s-a considerat că faptele acestui inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc – prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La data de 17 aprilie 2007, acelaşi inculpat a fost depistat deţinând în locuinţa sa cantitatea de 0,77 grame heroină în amestec cu cafeină, destinată consumului propriu, precum şi un dop ce prezintă urme de heroină, faptă ce a fost considerată că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc – prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei soluţii, pronunţate în fond după desfiinţare, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate, apreciind-o ca fiind prea mare.
Prin Decizia penală nr. 74 din 1 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de către apelantul inculpat C.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 1008/F din data de 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 1008 F din 10 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., în pedepse componente de 8 ani şi 2 ani închisoare, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C.M. la 6 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată, prin Sentinţa penală nr. 870 din 15 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1630 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 623 de zile, cu pedeapsa aplicată - în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 76 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 870 din 15 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1630 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 623 de zile cu prezenta pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul C.C.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat corect reţinută de către instanţa de fond, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată în raport de faptul că inculpatul a săvârşit faptele în termenul liberării condiţionate, manifestând perseverenţă infracţională, dar având în vedere şi aportul pe care l-a adus în descoperirea autorilor infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie s-a acordat o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante de care a beneficiat, reducând pedeapsa la 6 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C.M., solicitând reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen. ca şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească (procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesul-verbal de percheziţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video, planşe foto, dovezi restituire bunuri şi predare la Camera de corpuri delicte, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor) s-a reţinut în esenţă că la datele de 6 martie 2007 şi 14 martie 2007 inculpatul C.C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a comercializat cantitatea de 0,06 grame şi respectiv 0,13 grame heroină, respectiv a vândut colaboratorului F.A. La 17 aprilie 2007 inculpatul a fost depistat deţinând în locuinţa sa cantitatea de 0,77 grame heroină în amestec cu cafeină destinată consumului propriu, precum şi un dispozitiv ce conţinea urme de heroină.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat de recurentul inculpat C.C.M., respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate), Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, pedeapsa fiind just individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să asigure scopul acesteia prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Astfel, inculpatul, aflându-se în stare de recidivă (anterior mai fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 870/2002 a Judecătoriei sector 1 la 5 ani închisoare) a persistat în conduita infracţională, alegând un mijloc uşor de a obţine resurse financiare şi anume acela de a vinde droguri, aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la sănătatea populaţiei. Inculpatul era cunoscut sub porecla „C.” în zona Cartierului Chitila, comercializând droguri, dovadă fiind cele 2 vânzări către colaboratorul autorizat, precum şi cantitatea de 15 punguţe de droguri găsite la domiciliul inculpatului.
Inculpatul a acreditat ideea că ar fi fost provocat de colaboratorul autorizat, însă în cauză nu se poate vorbi de o provocare din partea organelor de urmărire penală, deoarece rezoluţia infracţională a fost luată anterior intervenţiei colaboratorului autorizat, organul de urmărire penală acţionând în urma informaţiilor existente cu privire la activitatea desfăşurată de inculpat în domeniul vânzării drogurilor.
Legislaţia română nu prevede o definire a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. (2) C. proc. pen. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine existenţa acesteia dacă sunt îndeplinite condiţiile:
1. situaţia presupus infracţională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o conotaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau martor anonim.
2. lipsa oricăror indicii că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească, nu rezultă vreo acţiune de provocare din partea organului de urmărire penală.
Astfel, în cauză, rezoluţia infracţională fusese luată anterior comercializării cantităţilor de droguri către colaborator, fapta s-ar fi săvârşit şi fără această intervenţie, inculpatul fiind un cunoscut distribuitor de droguri în zona Chitila.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor inculpatului (trafic de droguri), numărul actelor de vânzare realizate de inculpat, cantitatea drogurilor găsite acasă la inculpat, cât şi circumstanţele personale ale acestuia (este recidivist, nu are un venit social, nu are o ocupaţie) se impune aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen. care prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.
Instanţa de prim control judiciar a dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 - 76 lit. a) C. pen., ţinând seama de atitudinea inculpatului sinceră, cât şi de colaborarea cu organele de urmărire penală pentru a descoperi autorii unei infracţiuni de omor şi tâlhărie reducând pedeapsa inculpatului la 6 ani şi 6 luni închisoare, în cauză nemaijustificându-se o nouă reindividualizare a pedepsei raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni, cu atât mai mult cu cât infracţiunile legate de traficul de droguri au atins cote alarmante.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în art. 52 C. pen.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 2635/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2627/2011. Penal → |
---|