ICCJ. Decizia nr. 281/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 281/2011
Dosar nr. 4151/105/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 5 din 08 ianuarie 2010 Tribunalul Prahova în baza dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de luare de mită, faptă din 8/9 noiembrie 2008 a fost condamnat inculpatul D.L.I., fiul lui V. şi G., născut în Ploieşti, judeţul Prahova, domiciliat în Ploieşti, judeţul Prahova la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2009 la 04 noiembrie 2009.
Conform dispoziţiilor art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit în baza art. 862 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 863 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
e) să nu intre în legătură cu denunţătorul M.R.M., fiul lui N. şi G., născut în Ploieşti, domiciliat în Ploieşti, judeţul Prahova şi nici cu părinţii acestuia, numiţii M.N. şi M.G., ambii domiciliaţi în Ploieşti, judeţul Prahova.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 şi 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni cu intenţie în perioada termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.D., fiul lui G. şi M., născut în judeţul Prahova, domiciliat în Ploieşti, judeţul Prahova, după cum urmează:
- în baza art. 254 alin. (1), C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de luare de mită, faptă din 8/9 noiembrie 2008 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.;
- în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), falsul intelectual, faptă din 09 noiembrie 2008, la pedeapsa de 1 an închisoare ;
- în baza art. 291 C. pen., uzul de fals, faptă din aceeaşi dată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2009 la 15 noiembrie 2009.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 7 ani, dispunându-se ca pe durata acestuia condamnatul să se supună aceloraşi măsuri de supraveghere prev. de art. 863 C. pen. şi s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83, 84 şi 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni cu intenţie în perioada termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Totodată a fost condamnat inculpatul C.A.V., fiul lui N. şi M., născut în judeţul Prahova, domiciliat în Ploieşti, judeţul Prahova, după cum urmează:
- în baza art. 257 combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de trafic de influenţă, faptă din 8/9 noiembrie 2008 la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- conform art. 26 raportat la art. 254 alin. (1), C. pen. combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, complicitate la infracţiunea de luare de mită, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- în baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), complicitate la infracţiunea de fals intelectual, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2009 la 28 iulie 2009.
Conform art. 861 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere iar în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit că termenul de încercare este de 7 ani şi se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani.
În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună aceloraşi măsuri de supraveghere, atrăgându-se atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83, 84 şi 864 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5), C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă în baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii D.L.I. şi B.D. a câte 750 Euro sau echivalentul în RON la data plăţii ce se vor face venit în favoarea statului, sume ce au fost consemnate de inculpaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu chitanţele nr. 2982917 din 1 din 13 august 2009 (seria ";X"; nr. 1) şi nr. 4 din 1 din 13 august 2009 (seria ";X"; nr. 2) ale CEC Bank Sucursala Ploieşti, iar de la inculpatul C.A.V. suma de 500 Euro sau echivalentul în RON la data plăţii precum şi anularea înscrisului falsificat, respectiv a procesului-verbal seria ";Y"; nr. 3 din 09 noiembrie 2008.
Totodată, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile ale inculpaţilor D.L.I. şi B.D. prin ordonanţa nr. 612/P/2008 din 23 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 08/09.11.2008, cu ocazia efectuării serviciului de îndrumare şi control a traficului pe drumurile publice din mun. Ploieşti, inculpaţii D.L.I. şi B.D. au oprit pentru control pe strada C.D.G., autoturismul marca F.L. condus de învinuitul M.R.M.
Cu ocazia verificării documentelor acestuia, cei doi inculpaţi au constatat că învinuitul M.R.M. nu poseda permis de conducere şi, mai mult, că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, testarea acestuia cu etilotestul a confirmat împrejurarea că acesta avea o concentraţie de 0,38 mg/l alcool pur în aerul expirat. În această situaţie inculpatul B.D. a început redactarea unui proces-verbal în care urma să se consemneze toate aspectele constate şi care corespundeau la acea dată cu situaţia reală.
Pus în situaţia de a face obiectul cercetărilor în dosarul penal ce urma să fie întocmit ca urmare a încheierii procesului-verbal de constatare a faptei, învinuitul M.R.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.V., comunicându-i situaţia delicată în care se afla. Drept urmare, pe considerentul că inculpatul D.L. era un cunoscut de-al său, inculpatul C.A.V. l-a contactat telefonic, la data de 09 noiembrie 2008, ora 01,35, solicitându-i să nu-i întocmească procesul-verbal de constatare învinuitului M.R.M., făcându-i promisiunea remiterii ulterioare a sumei de 1.500 Euro.
După mai multe convorbiri telefonice purtate în aceeaşi noapte şi după ce inculpatul C.A.V. s-a prezentat personal la locul în care inculpaţii D.L.I. şi B.D. îl opriseră pentru control pe învinuitul M.R-M., pentru a nu-i întocmi acestuia proces-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu complicitatea inculpatului C.A.V., care i-a oferit actul său de identitate şi permisul său de conducere categoria B, eliberat la data de 23 mai 2005 de SPCRPCIV Prahova, inculpatul B.D. a întocmit în fals procesul-verbal de sancţionare seria ";Y"; nr. 3 din 09 noiembrie 2008, în care a consemnat necorespunzător realităţii că inculpatul C.A.V. ar fi condus pe drumurile publice din mun. Ploieşti, autoturismul marca F.L. cu fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, când în realitate, autoturismul respectiv a fost condus de învinuitul M.R.M.
Se menţionează că, înscrisul oficial respectiv a fost falsificat de inculpatul B.D. cu ocazia întocmirii, în baza înţelegerii pe care a avut-o cu inculpatul D.L.I., că învinuitul M.R.M. le va preda suma de 1.500 Euro prin intermediul inculpatului C.A.V.
Urmare întocmirii în fals a procesului-verbal de constatare, inculpatul B.D. a predat la data de 11 noiembrie 2008 la Biroul Proceduri din cadrul Serviciului Poliţie Rutieră al Inspectoratului de Poliţie al judeţul Prahova, raportul de reţinere a permisului inculpatului C.A.V., raport în care a propus suspendarea exercitării de către sus-numitul a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, raport ce a fost aprobat de şeful serviciului, astfel încât, atât procesul-verbal de constatare, cât şi raportul de reţinere a permisului şi-au produs consecinţele juridice, prin adresa nr. 683002/20 noiembrie 2008 comunicându-se inculpatului C.A.V. măsura dispusă. La data de 09 noiembrie 2008 martorul C.R.M. a extras din contul bancar deschis la BRD Ploieşti suma de 7.000 RON, pe care i-a dat prietenului său, învinuitul M.R.M. pentru a-i remite mai departe inculpatului C.A.V., prin acesta banii urmând să ajungă la inculpaţii B.D. şi D.L.I.
Din cauza faptului că inculpatul C.A.V. este un împătimit al jocurilor de noroc, o mare parte din suma respectivă a fost pierdută de acesta chiar la data de 09 noiembrie 2008 şi în consecinţă, pentru a face rost de banii pe care trebuia să-i dea inculpaţilor B.D. şi D.L.I., inculpatul C.A.V. a mai cerut de la denunţătorul M.R.M. alţi bani, acesta împrumutându-se din nou de la martorul C.R.M., care la datele de 11 noiembrie 2008, 14 noiembrie 2008 şi 19 noiembrie 2008 a extras din nou bani din contul deschis la BRD Ploieşti, banii ajungând finalmente la inculpaţii C.A.V., D.L.I. şi B.D.
Este de menţionat faptul că inculpatul C.A.V. i-a solicitat denunţătorului M.R.M. suma de 500 Euro pe cere i-a primit dar i-a cheltuit la jocurile de noroc.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu denunţul şi declaraţiile martorului M.R.M., procesul-verbal de recunoaştere după planşa foto, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi, nota privind supravegherea operativă a inculpatului C.A.V., toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi, inculpaţii au avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina lor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor reţine instanţa de fond că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor în condiţiile prev. de art. 861 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.A.V., D.L.I. şi B.D. criticând-o pentru netemeinicie atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi a modalităţii de executare.
Solicită inculpaţii reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. cu privire la suspendarea condiţionată.
Prin Decizia penală nr. 25 din 7 aprilie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.A.V., D.L.I. şi B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 8 ianuarie 2010 a Tribunalului prahova.
A obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică atât sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, încadrării juridice a faptelor precum şi sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate ca şi a modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul D.L.I., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei urmând a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În susţinerea recursului inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma unei analize judicioase a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică a faptei este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului D.L.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 8/9 noiembrie 2008, în timp ce îşi desfăşura, împreună cu inculpatul B.D., atribuţiile de serviciu în calitate de agent în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţul Prahova - Serviciul Poliţiei Rutiere, nu a luat măsurile legale de constatare a infracţiunii prev.de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, comisă de numitul M.R.M., acceptând promisiunea remiterii sumei de 150 Euro în acest scop şi primind ulterior aceşti bani, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul D.L.I. nu a adus critici cu privire la situaţia de fapt reţinută şi nici cu privire la încadrarea juridică a faptei, el recunoscând şi regretând fapta comisă.
Cu privire la cererea inculpatului de reţinere a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte apreciată că este neîntemeiată, dispoziţiile legale menţionate nefiind incidente în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. - până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dar când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale este necesar a fi întrunite mai multe condiţii şi anume:
- să existe o declaraţie de recunoaştere a faptelor săvârşite;
- să existe o solicitare ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală;
- să existe o recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare;
- să nu se solicite administrarea de probe.
Cu privire la momentul în care trebuie să aibă loc această recunoaştere a faptelor ca şi solicitarea ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, legea stabileşte fără echivoc că recunoaşterea trebuie să aibă loc până la începerea cercetării judecătoreşti.
Această abordare imperativă a legiuitorului nu lasă loc de interpretare, normele de procedură reglementate de dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. devenind operative din momentul sesizării instanţei cu soluţionarea în fond a cauzei respective până la începerea cercetării judecătoreşti.
Ca atare solicitarea inculpatului D.L.I. de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în faza de judecată a recursului nu are nici un fundament legal.
Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat.
Pedeapsa aplicată inculpatului D.L.I. a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul folosindu-se de funcţia îndeplinită în loc să contribuie la respectarea legii, el a abuzat de prerogativele oferite de funcţia deţinută şi a acceptat primirea unei sume de bani pentru a nu întocmi un dosar penal.
Este adevărat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală însă această împrejurare nu poate contribui în mod determinant la aplicarea unei pedepsei într-un cuantum redus întrucât lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare normală a fiecărui individ iar pe de altă parte, chiar o condiţie esenţială pentru ca inculpatul să poată ocupa o funcţie în cadrul structurilor Poliţiei Române.
Faptul că inculpatul a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal a fost avut în vedere de instanţa de fond care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte apreciind că în cauză nu pot fi reţinute împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în limitele stabilite de art. 76 C. pen.
Înalta Curte apreciată că pedeapsa astfel aplicată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare este în măsură să asigure scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de dispoziţiilor art. 52 C. pen.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că stabilind ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este posibilă formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de gradul de instruire a inculpatului care îi permite să conştientizeze atât fapta cât şi consecinţele acesteia şi raportat la măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul, Înalta Curte apreciază că individualizarea modalităţii de executare poate contribui la reeducarea inculpatului.
Faţă de gradul de pericol social ridicat al faptei comise şi modalitatea de comitere a faptei, Înalta Curte apreciată că se impune o modalitate de executare a pedepsei mai severă în sensul stabilirii unor măsuri de supraveghere în conformitate cu dispoziţiilor art. 863 C. pen. în cauză nefiind incidente dispoziţiilor art. 81 C. pen., aşa cum solicită inculpatul.
Cât timp nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.I. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2772/2011. Penal → |
|---|
