ICCJ. Decizia nr. 2627/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2627/2011
Dosar nr. 8347/62/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 35/S din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost condamnat inculpatul D.G. - fiul lui G. şi E., născut în localitatea Rupea, judeţul Braşov, cetăţean român, studii 4 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în sat H. comuna H., judeţul Braşov, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa principală a închisorii de 23 de ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 189 alin. (1) C. pen., pentru comiterea a două fapte de lipsire de libertate în mod ilegal a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 10 ani închisoare.
În baza art. 865 C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 3/2010 a Judecătoriei Rupea definitivă prin Decizia penală nr. 693/2010 a Curţii de Apel Braşov.
A descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 3/2010 a Judecătoriei Rupea definitivă prin Decizia penală nr. 693/2010 a Curţii de Apel Braşov în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 23 de ani pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa principală a închisorii de 24 de ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.
A menţinut faţă de inculpat în urma contopirii pedepselor măsura de siguranţă prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen. a confiscării speciale a toporului şi a patentului dispusă faţă de acesta prin Sentinţa penală nr. 3/2010 a Judecătoriei Rupea definitivă prin Decizia penală nr. 693/2010 a Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, din 19 iunie 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A respins cererile formulate de inculpat de revocare a arestării preventive şi de înlocuire a arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis în tot acţiunile civile promovate în procesul penal împotriva inculpatului de părţile civile P.M., P.F. şi B.I. şi a admis în parte acţiunea civilă promovată în acelaşi proces penal de partea civilă P.I. şi în consecinţă:
A obligat inculpatul să achite părţilor civile:
- P.M. suma de 20.000 RON din care 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi 10.000 RON daune morale,
- P.F. suma de 5000 RON reprezentând daune morale,
- B.I. suma de 5000 RON reprezentând daune morale şi
- P.I. suma de 3000 RON reprezentând daune morale.
A respins ca nedovedite restul pretenţiilor solicitate de partea civilă P.I.
A constatat că P.I. - fiica victimei P.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal împotriva inculpatului de partea civilă Spitalul Judeţean Braşov şi în consecinţă a obligat inculpatul să achite acestei părţi civile suma de 10220 RON reprezentând valoarea prestaţiilor medico-sanitare privind pe partea vătămată B.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri indicate în procesul-verbal datat 4 august 2010 existent la dosar fond: hulubă căruţă, bucată sfoară, lanţ metalic, bucată lemn, băţ, bâtă aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov. Conform art. 109 restul bunurilor indicate în acest proces-verbal se vor păstra la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Braşov până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul D.G., împreună cu victima P.Ş., partea vătămată B.I. şi martorii I.V., C.M. şi A.C., au lucrat împreună la o stână (tabără de animale), unde se îngrijeau în principal de vaci, în apropierea localităţii C., judeţul Braşov, stână ce aparţine martorei S.M.
Persoanele menţionate anterior desfăşurau activităţi de îngrijire a animalelor, mulsul acestora, predarea de 2 ori pe zi a laptelui, în localitatea C., cât şi alte activităţi gospodăreşti pentru întreţinerea lor, respectiv îşi preparau mâncarea, aduceau de la distanţă apă cu ajutorul căruţei ş.a.
Activităţile de îngrijire a animalelor cât şi cele gospodăreşti, erau desfăşurate de către cei 6 lucrători, urmând anumite reguli, unele stabilite de ei, celelalte de necesităţile zilnice, iar inculpatul D.G., pe lângă treburile ce-i reveneau zilnic, supraveghea şi activităţile celorlalţi.
În data de 17 iunie 2010, inculpatul D.G., după ce a participat la activitatea de muls vacile împreună cu victima, partea vătămată şi martorii, a plecat în localitatea C., cu căruţa, împreună cu martorul C.M., pentru a preda laptele, ocazie cu care a consumat bere. Inculpatul şi martorul s-au întors la stână în jurul orelor 12:00, cu precizarea că în apropierea acesteia, timp de aproximativ 2 ore, a mai băut bere împreună cu ceilalţi îngrijitori, cu excepţia martorului I.V.
Inculpatul D.G. i-a spus părţii vătămate B.I. să facă mâncare, timp în care el urma să coboare din nou în localitatea C., iar ceilalţi îngrijitori urmau să desfăşoare activităţile obişnuite la stână, respectiv să păzească vacile care păşteau.
Inculpatul D.G., ajuns din nou în localitatea C., a rezolvat problemele pentru care se deplasase, dar în acelaşi timp, aproximativ 2 - 3 ore a consumat bere.
În perioada de timp în care inculpatul D.G. a fost plecat în sat, partea vătămată B.I. şi victima P.Ş. nu şi-au mai desfăşurat activităţile curente la stână, lăsând vitele nesupravegheate, dar au luat din interiorul stânei câţiva litri de vin din bidonul ce aparţinea inculpatului D.G., l-au consumat şi au ajuns în stare de ebrietate.
Inculpatul D.G., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a ajuns la stână în jurul orelor 16:00 - 16:30, a observat că partea vătămată şi victima erau în stare de ebrietate, că acestea nu făcuseră de mâncare şi nici nu se îngrijiseră de vaci şi mai mult de atât, consumaseră o cantitate mare din vinul lui, a început să-i certe şi să-i lovească pe cei doi cu un băţ, apoi pentru că acesta s-a rupt, a luat un altul mai gros, i-a lovit cu pumnii şi picioarele şi a folosit şi o hulubă (componentă a căruţei cu un cal), cu care i-a lovit.
Inculpatul D.G., a agresat pe rând victima şi apoi pe partea vătămată, continuându-şi agresiunea succesiv, când asupra uneia, când asupra celeilalte, până când victima a căzut la pământ, iar partea vătămată nu mai era în stare să se deplaseze singură.
Agresiunea inculpatului D.G. asupra victimei şi părţii vătămate, s-a produs în prezenţa celorlalţi trei martori, care nu au intervenit întrucât le era frică de inculpat, care cu alte ocazii le-a aplicat câte o corecţie.
Inculpatul D.G., a târât victima P.Ş. până la un ţarc de vite aflat în apropierea stânei, unde, în poziţia ";răstignit", a legat victima de gard, utilizând pentru o mână un lanţ, iar la cealaltă mână a legat-o cu sfoară de rafie pentru baloţi. După aceasta, inculpatul D.G. a dus partea vătămată B.I. la acelaşi ţarc, unde a legat-o de mâini cu sfoară de rafie, tot în poziţia ";răstignit";, la câţiva metri de victimă.
Inculpatul D.G. a cerut martorilor I.V., C.M. şi A.C. să mulgă împreună cu el vacile aflate în ţarc şi apoi a comunicat martorilor că dacă îndrăznesc să dezlege victima şi partea vătămată, vor ajunge legaţi şi ei de ţarc.
Victima P.Ş. şi partea vătămată B.I., au stat legaţi de gardul ţarcului aproximativ 2 - 3 ore.
După ce inculpatul şi martorii au terminat mulsul vacilor, inculpatul D.G. a mers la victimă şi la partea vătămată, le-a dezlegat, iar acestea au căzut la pământ, unde au şi rămas pe timpul nopţii de 17/18 iunie 2010.
Martorilor I.V., C.M. şi A.C., fiindu-le teamă de inculpatul D.G., nu au intervenit în timp ce acesta agresa fizic victima şi partea vătămată şi nici nu le-au acordat ajutor când aceştia au fost legaţi de gardul ţarcului şi nici pe timpul nopţii când au rămas căzuţi pe pământ, după ce inculpatul le-a dezlegat.
În data de 17 iunie 2010, mulsul vacilor a întârziat, datorită celor petrecute la stână iar laptele a fost predat în sat, târziu, de către martorii I.V. şi A.C., care au comunicat martorei S.M., justificând întârzierea, că victima şi partea vătămată s-au îmbătat, că nu şi-au făcut treaba, iar inculpatul D.G. i-a bătut, fără a oferi alte amănunte şi fără probabil a realiza gravitatea agresiunii la care asistaseră, după care s-au întors la stână.
În data de 18 iunie 2010, dimineaţa, inculpatul D.G. şi martorii I.V., C.M. şi A.C., s-au trezit şi s-au apucat de mulsul vacilor, toţi observând că victima P.Ş. şi partea vătămată B.I. se aflau în acelaşi loc, respectiv căzuţi pe pământ, lângă gardul ţarcului.
În jurul orei 08:00, după ce s-a terminat mulsul, inculpatul D.G. s-a deplasat spre zona unde se afla un cal pe care vroia să-l înhame la căruţă, iar pe traseu s-a oprit lângă victima P.Ş. şi a observat că acesta murise, apoi s-a mutat şi la partea vătămată B.I., observând că acesta încă trăia. Imediat inculpatul D.G. a comunicat martorilor despre decesul lui P.Ş., apoi le-a spus să transporte laptele în sat, precizând că el se va duce la poliţie să se predea şi să spună ce a făcut.
Inculpatul D.G. s-a deplasat pe jos la Postul de Poliţie H., unde a declarat ceea ce a făcut în data de 17 iunie 2010, respectiv că a agresat cei doi îngrijitori şi a arătat că în data de 18 iunie 2010 a observat că P.Ş. decedase.
Conform raportului de expertiză medico-legală (autopsie), moartea numitului P.Ş. a fost violentă, ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragiei în cadrul unui politraumatism petrecut pe timp îndelungat (zeci de minute - ore). Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure, perioada de agonie a victimei a durat mai multe ore, precizându-se că în sângele recoltat la autopsie s-a pus în evidenţă 0,80 gr ‰ alcool.
Din raportul de expertiză medico-legală, rezultă că partea vătămată B.I. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, aceasta necesita 45 de zile îngrijiri medicale. Se apreciază că părţii vătămate i-a fost pusă viaţa în primejdie, iar intensitatea loviturilor aplicate a fost medie - mare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal apel inculpatul D.G., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, iar în urma rejudecării, reducerea pedepselor, implicit a celei rezultante.
În motivarea apelului inculpatul invocă circumstanţele sale personale, faptul că a recunoscut săvârşirea faptelor, colaborând cu organele de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 57/Ap din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
A adăugat la durata arestării preventive a inculpatului timpul scurs din data de 27 ianuarie 2011 până în prezent şi a menţinut această măsură preventivă.
A obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 300 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim-control judiciar a constatat corect reţinută situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 C. pen., art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, s-a considerat că acestea au fost corect individualizate, reflectând pe deplin gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, cât şi periculozitatea inculpatului, relevantă fiind atât de modalitatea de comitere a faptelor cât şi persoana inculpatului (expertiza psihiatrică la care a fost supus şi care a evidenţiat că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul D.G., solicitând casarea hotărârii şi reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 174 - 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen., art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Din probele administrate atât în faza cercetării judecătoreşti (proces-verbal de cercetare la faţa locului, fotografii şi schiţă, proces-verbal de reconstituire, fotografii judiciar şi CD, concluzii medico-legale, raport de expertiză medico-legală, declaraţii părţi vătămate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţii inculpat) a rezultat că în data de 17 iunie 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul a aplicat în prezenţa martorilor mai multe lovituri cu corpuri contondente (beţe, lanţ, pumn, picior, hulubă) victimei P.Ş. şi părţii vătămate B.I., succesiv şi în timp îndelungat, apoi le-a legat pe acestea de un gard al ţarcului, în poziţia ";răstignit";, timp de 2 - 3 ore, după care i-a dezlegat şi lăsat pe timpul nopţii acolo unde s-au prăbuşit, activităţi urmate de ore de suferinţă şi agonie, rezultând decesul numitului P.Ş., iar partea vătămată B.I. a suferit leziuni corporale care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii.
Examinând hotărârea prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)) invocat de recurentul inculpat, Înalta Curte consideră pedepsele aplicate inculpatului ca fiind just individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se micşorarea cuantumului acestora.
Raportat la modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptelor, (declanşate spontan pe fondul consumului de alcool, dintr-un motiv banal legal de faptul că partea vătămată şi victima nu făcuseră mâncare, nu se îngrijiseră de vaci şi mai consumaseră şi o parte din vinul inculpatului, acesta agresându-le în prezenţa martorilor oculari, într-un mod şocant, cu deosebită cruzime două persoane aflate sub influenţa alcoolului şi în vădită suferinţă fizică, relevant fiind raportul de forţe dintre acestea - victima mult mai în vârstă şi partea vătămată - o persoană firavă) urmarea imediată, atitudinea ulterioară a inculpatului după săvârşirea faptelor (văzându-şi de treburile obişnuite ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, neacordând nici un ajutor persoanelor agresate, deşi era singurul care avea posibilitatea de a comunica telefonic, acestea fiind lăsate să zacă o noapte întreagă în ploaie) şi nu în ultimul rând modul în care inculpatul s-a manifestat după săvârşirea faptelor (ameninţarea exercitată asupra martorilor oculari cărora le-a interzis să ajute în orice fel victimele, ameninţându-i cu acelaşi tratament violent), pedeapsa rezultantă de 23 de ani închisoare este de natură să asigure scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Reţinerea circumstanţelor atenuante (constând în atitudinea sinceră şi lipsa antecedentelor penale) nu reprezintă o obligaţie a instanţei de judecată, ci aceasta în funcţie de circumstanţele cauzei poate face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Or, în cauză în funcţie de gravitatea faptei, de modul în care inculpatul a acţionat nu se justifică reţinerea acestor circumstanţe. De altfel, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic nu ar fi de natură a realiza reeducarea inculpatului şi nici realizarea scopului preventiv al acesteia.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, preventiva specială şi generală înscrise în C. pen. în art. 52 alin. (1) C. pen.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lui comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Finalitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Fapta inculpatului este extrem gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti şi punerea în primejdie a alteia, împrejurare care coroborată cu modul în care a fost săvârşită, demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că ";legea penală apără .. persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept";.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 88 va deduce prevenţia de la 19 iunie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 57/Ap din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2010 la 30 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2620/2011. Penal → |
|---|
