ICCJ. Decizia nr. 2635/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2635/2011
Dosar nr. 558/119/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 25 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Covasna, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. – prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. – a fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 23 din 16 martie 2005 a Tribunalului Covasna şi a repus în individualitatea lor, pedeapsa de 4 ani închisoare – aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 – şi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare – aplicată prin Sentinţa penală nr. 237 din 16 iunie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a cărei suspendare sub supraveghere a executării a fost revocată prin Sentinţa penală nr. 250 din 25 mai 2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi a dispus ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare durata arestării preventive în cauză a inculpatului, de la 28 martie 2001 până la 20 aprilie 2001 şi în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut durata pedepsei executate de la 21 martie 2009 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 13 din Legea nr. 87/1994, toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 291 C. pen. şi art. 33 lit. a), 34 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului S.E., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul P. (fost C.) N. - fiul lui P. şi P., născut la data de 4 decembrie 1952 în Bucureşti, cetăţean român, de naţionalitate română, studii 6 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, căsătorit, cu un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Bucureşti, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea pedepsei de 350.000 lei amendă penală aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 599 din 19 mai 1999 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, pe care inculpatul o execută pe lângă pedeapsa mai sus aplicată şi în final acesta execută pedeapsa de 3 ani închisoare şi 35 RON (350.000 lei) amendă penală.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de mai sus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 8 februarie 2001 până la 1 noiembrie 2001.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului P. (fost C.) N., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului N. (fost S., fost M.) S.I., fiul lui C. şi E., născut la data de 18 februarie 1974 în Secuieni, jud. Bacău, cetăţean român, de naţionalitate română, domiciliat în mun. Bacău, jud. Bacău, căsătorit, cu un copil minor, recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, din infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. (fost S., fost M.) S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A anulat vizele false aplicate în paşapoartele părţilor vătămate după cum urmează: - paşaport eliberat pe numele G.N.C.; - paşaport pe numele G.F.; - paşaport eliberat pe numele E.C.; - paşaport eliberat pe numele B.D.E.; - paşaport eliberat pe numele C.M.; - paşaport eliberat pe numele H.L.R.; - paşaport eliberat pe numele S.V.; - paşaport eliberat pe numele C.M.; - paşaport eliberat pe numele P.V.M.; - paşaport eliberat pe numele V.E.M.; - paşaport eliberat pe numele S.V.N.; - paşaport eliberat pe numele P.C.M.; - paşaport eliberat pe numele P.F.L.;
Constată că paşapoartele eliberate pe numele inculpatului S.E. respectiv a soţiei sale S.G., nu au vize false şi ca atare dispune ca cel al inculpatului să fie predat la SEIP Covasna, Serviciul paşapoarte, iar cel al numitei S.G. să-i fie restituit titularei.
A anulat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 29 august 1996 privind înstrăinarea imobilului situat în Sf. Gheorghe, jud. Covasna, ci restabilirea situaţiei anterioare a imobilului, precum şi contractele de muncă înregistrate la 28 august 2000 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, întocmite de inculpatul S.E. pentru numiţii G.N.C. şi G.F.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul P. (fost C.) N. contravaloarea în lei a sumei de 3.250 dolari SUA., la cursul oficial al B.N.R. la data plăţii.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul N. (fost S., fost M.) S.I. contravaloarea în lei a sumei de 3.250 dolari SUA la cursul oficial al B.N.R. la data plăţii, dobândită în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii.
A obligat inculpatul S.E. să plătească părţii civile D.G.F.P. Covasna - Administraţia Financiară Sf. Gheorghe suma de 4.355,94 RON (43.559.400 lei vechi) despăgubiri civile, cu dobânda legală până la plata integrală a sumei.
A obligat inculpatul S.E. să plătească părţilor civile despăgubiri civile după cum urmează:
1 - 2. Soţilor G.N.C. şi G.F., domiciliaţi în comuna Dobârlău, jud. Covasna - 7.119 RON echivalent a 2.100 dolari SUA;
3. E.C., domiciliat în comuna Hărman, jud. Braşov - 5.354 RON echivalent a 1.278 euro şi 170 RON echivalent a 50 dolari SUA;
4. B.D.E., domiciliată în Braşov, jud. Braşov - 4.068 RON echivalent a 1.200 dolari SUA;
5. C.M., domiciliată în Braşov, fără forme legale în Braşov, jud. Braşov - 5.354 RON echivalent a 1.278 euro;
6. H.L.R., domiciliată în Braşov, jud. Braşov - 6.532 RON echivalent a 1.559 euro;
7. S.V., domiciliat în Braşov, jud. Braşov - 5.354 RON echivalent a 1.278 euro;
8. L.M., domiciliat în Braşov, jud. Braşov - 848 RON echivalent a 250 dolari SUA;
9. R.A.T., domiciliat în Braşov, jud. Braşov - 848 RON echivalent a 250 dolari SUA;
10. V.D., domiciliat în Braşov, jud. Braşov - 2.373 RON echivalent a 700 dolari SUA;
11. C.M., domiciliat în Braşov, fără forme legale în Braşov, jud. Braşov - 3.536 RON echivalent a 844 euro. 1.356 RON echivalent a 400 dolari SUA şi 30 RON;
12. P.V.M., domiciliat în Săcele, jud. Braşov - 8.814 RON echivalent a 2.600 dolari SUA;
13. S.V.N., domiciliată în Săcele, jud. Braşov - 4.407 RON echivalent a 1.300 dolari SUA;
14. P.C.M., domiciliat în Săcele, jud. Braşov - 37.466.000 lei echivalent a 1.300 dolari SUA;
15. P.(B.)F.L., domiciliată în Săcele, jud. Braşov - 4.407 RON echivalent a 1.300 dolari SUA.
Sumele de bani arătate mai sus au fost stabilite la cursul oficial al B.N.R. din data de 25 mai 2010, respectiv 1 euro = 4,1998 RON, 1 dolar SUA = 3,3942 RON şi vor fi achitate tot la cursul oficial din ziua plăţii.
S-a constatat că părţile vătămate V.E.M., domiciliată în Braşov, jud. Braşov şi T.V. domiciliat în comuna Stânceni, sat Siliştea, jud. Botoşani, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat pe inculpaţii P. (fost C.) N. şi S.E. să plătească statului câte 1.850 RON cheltuieli judiciare, pe inculpatul N. (fost S., fost M.) S.I. la 165 RON cheltuieli judiciare din care suma de 600 RON onorarii pentru apărătorii din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 22 martie 1996, inculpatul S.E., în calitate de asociat şi administrator al SC T. SRL Sf. Gheorghe, a cumpărat pe numele firmei sale, prin Contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la vânzătorul O.G., imobilul situat în Sf. Gheorghe, jud. Covasna, cu suma de 65.000.000 lei, pe care l-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii.
La data de 23 mai 1996, inculpatul a vândut imobilul numiţilor N.L. şi N.I., printr-un contract sub semnătură privată, pentru suma de 85.000.000 lei, însă pentru a se sustrage de la plata taxelor datorate statului, în data de 29 august 1996, personal a întocmit în fals un alt contract pentru acelaşi imobil, cumpărător fiind N.L., iar preţul de 65.000.000 lei, semnând personal la rubrica vânzător cu numele său, la cumpărător cu numele N.L. şi la martor cu numele de B.E.
Acest contract falsificat a fost înregistrat de inculpat în evidenţele contabile ale SC T. SRL, fiind trecută doar suma de 65.000.000 lei, în loc de 85.000.000 lei ca preţ de vânzare, şi în acest mod s-a sustras de la plata sumei de 7.600.000 lei impozit pe profit.
Inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că, a contrafăcut contractul sub semnătură privată pentru a putea justifica în contabilitatea societăţii suma de 60.000.000 lei pe care a plătit-o vânzătorului O.G.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul S.E. era asociat unic şi administrator şi al SC M. SRL Sf. Gheorghe, societate care avea ca activitate principală importul de produse electrocasnice second-hand.
Având dificultăţi financiare, în luna iulie 2000, inculpatul a contractat un împrumut de la o persoană fizică din Braşov, ocazie cu care a cunoscut-o pe martora A.S. şi în urma discuţiilor purtate cu aceasta a convins-o că, prin firma sa poate obţine vize pentru statele din spaţiul Schengen, pe o perioadă de 6 luni şi are nevoie de câţi mai mulţi clienţi, împuternicind-o verbal pe martora să publice un anunţ în acest sens în ziarul „T.E."; din Braşov, lucru pe care martora l-a şi făcut.
Ca urmare a anunţului, prin intermediul martorei A.S., în toamna anului 2000, inculpatul S.E. a intrat în legătură cu părţile vătămate E.C., C.M., H.L.R., S.V., C.M., B.D.E., G.N.C. şi G.F.
Tot ca urmare a anunţului din ziar, dar fără intermedierea martorei, au mai luat legătura direct cu inculpatul S.E. şi părţile vătămate P.(B.)F.L., S.V.N., P.C.M., P.V.M. şi V.E.M.
A mai reţinut instanţa că părţilor vătămate, inculpatul S.E., le-a promis că va obţine vize pentru ţările din spaţiul Schengen, pentru o perioadă de 6 luni, urmând a fi trimise în ţările respective la lucru, ca reprezentanţi ai firmei sale, pretinzând pentru fiecare viză 2500 DM sau echivalentul în dolari SUA şi primind de la acestea jumătate din sumă, în momentul în care i-au înmânat paşapoartele, urmând ca diferenţa să-i fie achitată după restituirea paşapoartelor cu viză.
Doar părţile vătămate G.N.C. şi G.F., în luna august 2000. i-au dat inculpatului costul întreg al vizelor, respectiv 2.100 dolari SUA pentru două vize, însă pentru a-i asigura de seriozitatea intenţiilor sale, inculpatul S.E. i-a angajat pe soţii G., fictiv, la firma sa SC M. SRL, întocmind contracte de muncă, pe care nu le-a înregistrat la societate, însă le-a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, deşi părţile vătămate n-au prestat nici o zi de muncă la societatea sa.
Neavând posibilitatea ca prin firma sa să obţină vize, părţile vătămate care plătise sumele cerute în vara şi toamna anului 2000, au început să facă presiuni asupra inculpatului şi să-l ameninţe cu denunţarea faptei, inculpatul S.E. a apelat la martorul O.E.G., care i l-a prezentat pe inculpatul S.I.
Inculpatul S.I. i-a confirmat inculpatului S.E. că poate obţine vize pentru spaţiul Schengen şi i-a propus ca, mai întâi să obţină o viză pentru o altă ţară, aşa zisa viză mamă, după care în baza acesteia se va obţine viza de tranzit pentru un stat din spaţiul Schengen, angajându-se să se ocupe personal de obţinerea vizelor.
Inculpatul S.E. fiind de acord cu aceste condiţii, precum şi cu suma de 1.300 dolari SUA solicitată de inculpatul S.I., pentru fiecare viză, fără însă să aducă la cunoştinţa părţilor vătămate, a predat acestuia din urmă inculpat 13 paşapoarte, fără a completa vreun formular.
Cu paşapoartele primite de la inculpatul S.E., în luna decembrie 2000, inculpatul S.I. s-a deplasat la ambasada Indiei din Bucureşti, unde a completat 13 cereri pentru obţinerea vizei, în numele celor 13 părţi vătămate, semnând cu numele acestora şi astfel a obţinut câte o viză valabilă pentru India pentru perioada 11 decembrie 2000 - 10 martie 2001, pe cele 13 paşapoarte, după care nu s-a mai ocupat de obţinerea vizelor de tranzit.
În schimbul obţinerii vizelor pentru India inculpatul S.I. a solicitat şi a primit de la inculpatul S.E., prin intermediul martorului O.E.G., câte 250 dolari SUA pentru fiecare dintre cele 13 vize, deci în total 3.250 dolari SUA.
Deoarece inculpatul S.I. a lăsat paşapoartele în nelucrare fiind presat de părţile vătămate, inculpatul S.E. a luat paşapoartele de la S., căutând din nou o altă persoană care să rezolve aplicarea vizelor şi totodată promiţând părţilor vătămate, că până la sfârşitul lunii decembrie 2000, cel mai târziu ianuarie 2001 vor avea vizele de plecare din ţară.
Ba mai mult, pentru a întării convingerea că totul se va rezolva şi că banii nu s-au dat în zadar, înainte de Crăciunul anului 2000, inculpatul S.E. le-a vizitat la domiciliu pe părţile vătămate, soţii G., însoţit fiind de martorul O.E.G., care s-a prezentat ca fiind angajat al unei ambasade.
Fiind în impas cu rezolvarea vizelor, în urma discuţiilor purtate, martorul O.E.G. i-a adus la cunoştinţa inculpatului S.E. faptul că într-un ziar care apare în Bucureşti, la „Anunţuri de la A-Z"; a apărut anunţul unei persoane care intermediază obţinerea de vize pentru spaţiul Schengen.
Astfel, la începutul lunii ianuarie 2001, în săptămâna 8 - 14 ianuarie, martorul O.E.G., a luat legătura telefonică cu autorul anunţului din ziar, respectiv inculpatul C.N., cu care s-a întâlnit în Bucureşti, în parcul Cotroceni, fiind însoţit de inculpatul S.E. şi împreună cu acesta s-au deplasat la locuinţa sa, unde în urma discuţiilor purtate inculpatul C.N. i-a asigurat pe cei doi că, poate obţine vize pentru spaţiul Schengen, prin prietenii săi din străinătate, în timp foarte scurt îi vor trimite invitaţii, iar apoi prin cunoştinţele sale la ambasadele unor state din spaţiul Schengen, va obţine vizele, creând convingerea acestora că, are relaţii la ambasade şi astfel va putea obţine vizele.
Pentru această prestaţie inculpatul C.N. a solicitat câte 1.100 dolari SUA pentru fiecare viză, condiţie cu care inculpatul S.E. şi martorul O.E.G. au fost de acord şi i-au remis acestuia cele 13 paşapoarte, precum şi câte 250 dolari SUA pentru fiecare, urmând ca diferenţa să fie plătită după obţinerea vizelor.
După câteva zile, inculpatul C.N. prin telefon l-a anunţat pe martorul O.E.G. că se poate merge după vize. Acesta, împreună cu inculpatul S.E. s-a deplasat la Bucureşti şi pentru că nu aveau bani, au chemat la Bucureşti şi o parte din părţile vătămate pentru a aduce banii necesari achitării vizelor, s-au întâlnit cu toţii la Arcul de Triumf, după care cu maşinile s-au dus în cartierul în care locuieşte inculpatul C.N. şi s-au oprit pe stradă, în apropierea casei acestuia.
Aici inculpatul S.E. a strâns banii de la părţile vătămate prezente, în dolari, respectiv câte 300 de la P.F.L., S.V.N. şi P.C.M., 400 de la C.M., 600 de la P.V.M., acesta plătind şi pentru V.E.M., şi de la V.D. 500, care a plătit atât pentru sine cât şi pentru T.V., aceştia doi din urmă fiind induşi în eroare de S.E. că le va aplica vize de Israel la începutul lunii ianuarie 2001.
În total s-au strâns 2400 dolari SUA, cu care martorul O.E.G. a intrat în locuinţa inculpatului C.N., şi după aproximativ 15 minute a revenit, având asupra sa mai multe paşapoarte în care erau aplicate vize pentru spaţiul Schengen şi pe care le-a distribuit celor prezenţi.
A doua zi inculpatul S.E. şi O.E.G., după un apel telefonic primit de la inculpatul C.N. s-au deplasat din nou la Bucureşti, ocazie cu care au preluat de la acesta din urmă şi celelalte paşapoarte cu vizele aplicate, inculpatul S.E. semnând şi anumite documente emise de ambasadă pentru justificarea vizelor.
A doua zi părţile vătămate verificând vizele aplicate şi-au dat seama că sunt false şi au anunţat-o pe martora A.S. şi pe inculpatul S.E.
C.M. a verificat viza prin comparaţie cu o altă viză şi a observat că este falsă, motiv pentru care a verificat-o şi la o casă de schimb valutar cu lampa ultraviolete, rezultatul fiind acelaşi şi l-a anunţat pe inculpatul S.E.
Acesta, la insistenţele părţilor vătămate, împreună cu martorul O.E.G. s-a prezentat la organele de poliţie, s-a încercat un flagrant, pentru a prinde persoana care a aplicat vizele false la cererea inculpatului C.N., dar nu s-a reuşit.
Potrivit declaraţiilor inculpatului C.N. vizele s-au aplicat prin intermediul unei persoane rămasă necunoscută, racolat de inculpat dintre cele din jurul ambasadelor, care oferă tot felul de servicii.
Cu toate că ştia că vizele aplicate de inculpatul C.N. sunt false, inculpatul S.E. şi-a continuat activitatea infracţională. Având asupra sa paşaportul părţii vătămate V.D., inculpatul S.E. la data de 16 ianuarie 2001 s-a întâlnit la Braşov cu aceasta şi T.V. a luat şi paşaportul acestuia din urmă şi le-a dus la Bucureşti inculpatului C.N. La această întâlnire din Braşov în maşină se afla şi martorul O.E.G.
La data de 31 ianuarie 2001, partea vătămată V.D. a vorbit la telefon cu inculpatul S.E., care i-a adus la cunoştinţă că are vizele pentru el şi T.V. şi i-a cerut ca a doua zi, deci la 1 februarie 2001 să meargă la Bucureşti pentru ridicarea paşapoartelor.
La data de 1 februarie 2001, părţile vătămate V.D. şi T.V. s-au întâlnit, în jurul orelor 10,30, la Braşov cu inculpatul S.E. şi cu autoturismul acestuia toţi trei s-au deplasat la Bucureşti, aici inculpatul s-a întâlnit cu aceeaşi persoană cu care la deplasarea anterioară s-a întâlnit şi martorul O.E.G., respectiv inculpatul C. N.
După puţin timp inculpatul S.E. s-a întors la maşină, unde aşteptau părţile vătămate şi le-a spus acestora că nu poate să obţină paşapoartele lor, pentru că trebuie să mai plătească 9.000 dolari SUA şi nu are bani, apoi s-au întors în Braşov. Între timp inculpatul S.E. a luat legătura telefonic cu martorul O.E.G., care l-a asigurat că va rezolva paşapoartele părţilor vătămate, dar că mai trebuie să plătească încă 130 dolari SUA, motiv pentru care inculpatul S.E. i-a cerut părţii vătămate V.D. aceşti bani. Aceasta neavând mărunţi i-a dat inculpatului 200 dolari SUA pe care urma să-i trimită a doua zi dimineaţa martorului O.E.G., inculpatul asigurându-le pe părţile vătămate că a doua zi vor avea paşapoartele şi cerându-le să-şi pregătească bagajele pentru a pleca din ţară, însă acestea nu au mai primit paşapoartele.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură traseologică nr. 83319 din 2 februarie 2001 efectuat în cauză de IPJ Covasna, Serviciul Criminalistic, rezultă că vizele Schengen aplicate pe cele 13 paşapoarte sunt contrafăcute, fiind realizate prin scanare, cu ajutorul unui calculator, cu aplicarea ulterioară a foliei secretizoare.
De asemenea, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafoscopică nr. 83.452 din 9 martie 2001 al IPJ Covasna, Serviciul Criminalistic rezultă că, scrisul depus pe cele 13 formulare cerere pentru obţinerea vizei pentru India a fost executat de către inculpatul S.I., la fel şi scrisul de confirmare de primire a paşaportului.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului C.N. s-au ridicat documentele ce păreau emise de Ambasada Germaniei la Bucureşti, despre care inculpatul C.N. a susţinut că ar fi fost semnate de inculpatul S.E., însă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică nr. 83.366 din 12 februarie 2001 rezultă că, semnătura depusă pe cele 13 răspunsuri de obţinere a vizei emise de Ambasada Germaniei la Bucureşti nu a fost executată de inculpatul S.E.
Mai mult, din Adresa emisă la 8 februarie 2001 de Ambasada Republicii Federale Germania, rezultă că documentele ridicate de la inculpatul C. N. şi despre care acesta a afirmat că ar fi fost emise de Ambasada Germaniei, nu emană de la această instituţie.
Tot ca urmare a anunţului din ziar, la începutul lunii ianuarie 2001, prin intermediul martorei A.S., inculpatul S.E. a intrat în legătură şi cu părţile vătămate L.M. şi R.A.T., promiţându-le că le va obţine vize, pentru Canada pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani, contra sumei de 2.500 dolari SUA, primind de la acestea paşapoartele şi un avans de câte 250 dolari, urmând ca restul banilor să fie plătiţi la obţinerea vizelor.
Avansul s-a predat inculpatului S.E. la data de 13 ianuarie 2001, care în ziua de 26 sau 27 ianuarie 2001, le-a contactat pe părţile vătămate, spunându-le că a obţinut vizele şi să pregătească banii, urmând să se deplaseze împreună la Bucureşti.
La data de 5 sau 6 februarie 2001, partea vătămată L.M. s-a deplasat la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu inculpatul S.E., cu scopul de a vedea vizele de pe paşapoarte, ca apoi să se predea şi restul banilor, însă acest lucru nu a fost posibil, inculpatul susţinând că până nu se dau toţi banii vizele nu pot fi văzute motiv pentru care s-au întors la Braşov.
În zilele următoare părţile vătămate au fost sunate din nou de inculpatul S.E., cerându-le banii, în caz contrar paşapoartele vor fi distruse.
Paşapoartele părţilor vătămate au fost ridicate de organele de poliţie, însă în nici unul dintre acestea nu era aplicată nici o viză, contrar celor susţinute de inculpatul S.E.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpaţii S.E. şi P.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a sentinţei atacate, iar în urma rejudecării, pronunţarea de către instanţă cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală şi fals intelectual, prin raportare la legea contabilităţii, faţă de inculpatul S.E., cu privire la anularea vechiului mandat de executase şi dispunerea unuia nou, în cazul inculpatului S.E. şi condamnarea inculpatului P. (C.) N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen., cu omiterea aplicării art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că tribunalul nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de către inculpatul S.E. cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptelor de evaziune fiscală şi fals intelectual la legea contabilităţii, cerere formulată în data de 08 februarie 2010. Se mai arată că în urma realizării procedeului de contopire a pedepselor, instanţa a omis să se pronunţe asupra mandatului de executare a pedepsei, în sensul anulării celui vechi şi emiterii unuia nou conform ultimelor dispoziţii. Cu privire la inculpatul P. (C.) N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa a condamnat inculpatul cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu omiterea aplicabilităţii art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul P. (C.) N. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare. Se arată în motivele de apel că în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi cele personale, ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă şi este bolnav, se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere a acesteia.
Inculpatul S.E. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), sub aspectul laturii obiective, intenţia sa fiind pur comercială neavând cunoştinţă că vizele erau false. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanţele reale şi cele personale, împrejurarea că are o profesie şi o situaţie familială stabilă.
Prin Decizia penală nr. 84/AP din 2 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul S.E. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 25 mai 2010 a Tribunalului Covasna, pe care a desfiinţat-o sub aspectul încadrării juridice dată faptei de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul S.E., a omisiunii de anulare a mandatului de executare şi de emitere a unuia nou, urmare operaţiunii de contopire a pedepselor în cazul inculpatului S.E., precum şi al omiterii reţinerii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000, alături de dispoziţiile art. 257 C. pen., în cazul inculpatului P. (fost C.) N. şi rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului S.E., din infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 13 din Legea nr. 87/1994. Într-o singură infracţiune complexă, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), menţinând soluţia de încetare a procesului penal pentru această infracţiune.
A dispus anularea vechiului mandat de executare, emis în baza Sentinţei penale nr. 23 din 16 martie 2005 a Tribunalului Covasna şi emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei sentinţe, pentru inculpatul S.E.
A reţinut în cazul condamnării inculpatului P. (fost C.) N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000 şi a respins apelul declarat de inculpatul P. (fost C.) N. împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate, declaraţiile părţilor vătămate G. N., G.F., E.C., B.D.E., C.M., H.L., S.V., L.M., R.A.T., V.D. C.M., P.V.M., V.E.M., S.V.N., P.C.M., P.F. şi T.V. care se coroborează cu declaraţiile martorilor O.E.G. şi A.S., cu Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură traseologică nr. 83319 din 02 februarie 2001 al IPJ Covasna, Serviciul Criminalistic, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafoscopică nr. 83.452 din 09 martie 2001 al IPJ Covasna, Serviciul Criminalistic, cu Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică nr. 83.366 din 12 februarie 2001, Adresa emisă la data de 08 februarie 2001 de Ambasada Republicii Federale Germania, din care rezultă că documentele ridicate de la domiciliul inculpatului nu emană de la această instituţie, documentele emise de Ambasada Indiei şi, parţial, declaraţiile inculpaţilor S.E., P. (C.) N. şi S.I., dovedesc starea de fapt descrisă de prima instanţă.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a realizat o încadrare corespunzătoare în drept a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, cu excepţia omisiunii în cazul inculpatului S.E. de a realiza schimbarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 13 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracţiune complexă, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmare a Deciziei nr. 4/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 868/22.12.2008, precum şi a omisiunii reţinerii, în cazul inculpatului P. (C.) N., a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000.
A mai reţinut instanţa de prim control judiciar că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost individualizate în mod corect în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 15 şi 14 C. proc. pen.
În acest sens a susţinut că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit art. 122 lit. c) C. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată inculpatului la limita perioadei deja executată, respectiv 9 luni închisoare. În situaţia în care va fi respinsă această cerere, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea dispoziţiile art. 81 sau art. 861 C. pen. În acest sens a susţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este severă în raport de circumstanţele personale ale inculpatului care are o stare de sănătate precară, este pensionat medical, are afecţiuni cardiace grave şi a avut o poziţie sinceră. De asemenea, a mai susţinut că inculpatul a executat 9 luni de închisoare, perioadă suficientă ca scopul pedepsei să fie atins, astfel că de la punerea sa în libertate şi anume 1 noiembrie 2001 şi până în prezent au trecut aproape 10 ani, timp în care acesta nu a mai săvârşit altă faptă penală.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de recurentul inculpat circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 15 şi 14 C. proc. pen. cu referire şi la dispoziţiile art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.
Starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de instanţe, considerentele hotărârilor pronunţate în cauză fiind amplu motivate, cu referire expresă la împrejurările comiterii faptelor, la probatoriul administrat şi coroborat în cauză, la aspectele care au condus la situaţia înlăturării motivate a susţinerilor inculpaţilor.
De altfel, sub aspectul stării de fapt stabilită de instanţe, nu s-au formulat critici în cauză.
Constatând că starea de fapt a fost corect stabilită în cauză, fără a fi necesare modificări ori completări sub acest aspect, Înalta Curte nu va mai reda în considerentele prezentei decizii, conţinutul acesteia.
Totodată, se constată că s-a realizat o încadrare corespunzătoare în drept a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, cu excepţia omisiunii în cazul inculpatului S.E. de a realiza schimbarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 13 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracţiune complexă, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmare a Deciziei nr. 4/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 868/22.12.2008, precum şi a omisiunii reţinerii, în cazul inculpatului P. (C.) N., a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000, acest din urmă aspect fiind îndreptat de instanţa de prim control judiciar.
Astfel, sub aceste aspecte, ale încadrărilor juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.E. şi P. (C.) N., apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul S.E. au fost admise, soluţia de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale faţă de inculpatul S.E. pentru infracţiunea de fals intelectual şi evaziune fiscală, fiind legală şi temeinică.
De asemenea, sub aspectul omisiunii primei instanţe de a dispune anularea vechiului mandat de executare şi de a dispune emiterea unuia nou, instanţa de apel în baza hotărârii primite a înlăturat această omisiune. Într-adevăr inculpatul S.E. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 237 din 16 iunie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, cu aplicarea art. 861 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 250 din 25 mai 2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen. Prin Sentinţa penală nr. 23 din 16 martie 2005 a Tribunalului Covasna acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi a fost contopită această pedeapsă cu cea de 3 ani şi 6 luni. Aplicată prin Sentinţa penală nr. 237 din 16 martie 2003, aplicându-se în final pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza acestei sentinţe a fost emis Mandatul de executare nr. 37 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Covasna, mandat pe care inculpatul îl execută în Penitenciarul Codlea, astfel, că în urma procedeului de contopire efectuat de prima instanţă, se impunea anularea acestui mandat de executare şi emiterea unuia nou, pe baza deciziei recurate.
Sub aspectul criticilor formulate de inculpat examinându-le Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse recursului când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului.
În cauză, acest caz de casare nu a fost invocat ca motiv de apel formulat de recurentul inculpat P. (fost C.) N.
Cu toate acestea, cum instanţa este obligată să examineze şi din oficiu cauza, în baza dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. text de lege care face referire şi la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., examinând, în aceste condiţii acest caz de casare, Înalta Curte constată că aceste nu este incident în cauză.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită în anul 2001 iar limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 sunt cuprinse între 2 şi 12 ani astfel că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP)
Potrivit art. 122 alin. (2) C. proc. pen. termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii, textul de lege referindu-se la limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Aşa fiind, în cauză nu se verifică cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P. (C.) N., Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani închisoare corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, de sumele mari de bani traficate, de numărul părţilor implicate, cât şi de persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, modalitatea de executare a fost judicios stabilită de către instanţă, scopul pedepsei, neputând fi atins în condiţiile enunţate, decât prin executare în regim privativ de libertate. Mai mult, inculpatul nu a făcut dovada susţinerilor sale cu privire la împrejurarea că a suferit o intervenţie chirurgicală.
Aşa fiind, cum nici din oficiu nu s-au constatat motive de ordine publică, care să atragă casarea deciziei, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. (fost C.) N. împotriva Deciziei penale nr. 84/AP din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. (fost C.) N. împotriva Deciziei penale nr. 84/AP din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2631/2011. Penal → |
|---|
