ICCJ. Decizia nr. 2819/2011. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2819/2011
Dosar nr.3093/2/2011
Şedinţa publică din 10 august 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 181 din 2 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3093/2/2011, s-a dispus, în baza art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008, formulată de petenta-condamnată J.R.
S-a dispus întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată petentei-condamnate prin Sentinţa penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), până la încetarea stării de graviditate.
În temeiul art. 4531 alin. (1) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, petenta-condamnată va respecta următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a municipiului Bucureşti;
b) să se prezinte la organul de poliţie în a cărei rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de acesta şi atunci când este chemată;
c) să nu-şi schimbe locuinţa, fără încuviinţarea Curţii de Apel Bucureşti;
d) să nu deţină, folosească sau poarte vreo categorie de arme.
În temeiul art. 4531 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, petenta-condamnată are obligaţia de a nu exercita profesia de avocat.
S-a atras atenţia petentei-condamnate asupra dispoziţiilor art. 454 alin. (12) C. proc. pen.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a petentei-condamnate J.R. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 15 noiembrie 2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), dacă nu este arestată în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Condamnata J.R. se află în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Potrivit înscrisurilor depuse de condamnată, aceasta avea la data de 8 aprilie 2011 o sarcină de 22 - 23 săptămâni, în evoluţie.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul în care condamnata este gravidă sau are un minor mai mic de 1 an, fără condiţionarea de anumite criterii, precum pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea acesteia în libertate. Din actele de natură medicală, precum şi din fişa medicală a deţinutei, întocmită de D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă, cu certitudine, sarcina în evoluţie a petentei-condamnate. De aceea, Curtea a apreciat că nu este utilă constatarea medico-legală a sarcinii în evoluţie, după cum a solicitat Ministerul Public, atâta timp cât toate înscrisurile de natură medicală, inclusiv de la locul de detenţie, dovedesc, în mod indubitabil, starea de graviditate actuală a petentei-condamnate.
Legiuitorul a prevăzut ca, pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, condamnatul să respecte anumite obligaţii, tocmai pentru a fi controlată libertatea sa de deplasare şi pentru a nu transforma beneficiul întreruperii executării pedepsei închisorii în sustragere de la executare. Evident, după încetarea stării de graviditate, petenta-condamnată este obligată să se prezinte la locul de detenţie, pentru a-şi executa, în continuare, pedeapsa închisorii care i-a fost aplicată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea acestuia şi, în rejudecare, respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
În motivele scrise de recurs, procurorul arată că în cauză se impune efectuarea unei expertize care să confirme starea de graviditate a condamnatei, actele medicale depuse de aceasta în susţinerea cererii nefiind suficiente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Condamnata J.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală - definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 433 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., condamnata susţinând că este însărcinată.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei, inclusiv din fişa medicală a deţinutei, întocmită de D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă că petenta condamnată are o sarcină în evoluţie.
Faţă de actele medicale depuse, care se prezumă - până la proba contrarie - că reflectă realitatea, instanţa de fond, în mod corect a apreciat, pe de o parte, că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale - dispoziţiile art. 26 din Ordinul comun al Ministerului justiţiei şi Ministerului Sănătăţii nefiind imperative sub acest aspect - şi că, pe de altă parte, cererea de întrerupere a executării pedepsei este pe deplin justificată.
De altfel, până la judecarea cauzei în recurs, condamnata a dat naştere unui copil, ceea ce confirmă veridicitatea înscrisurilor prezentate instanţei - fiindu-i permis de lege să formuleze o nouă cerere de amânare a executării pedepsei, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti Sentinţei penale nr. 181 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva Sentinţei penale nr. 181 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe petiţionara condamnată J.R.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
