ICCJ. Decizia nr. 2779/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2779/2011
Dosar nr.5833/1/2011
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Încheierea din 8 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 388/39/2011.
În temeiul art. 1603 C. proc. pen. s-a ridicat controlul judiciar instituit de instanţă cu privire la inculpata S.V.I. prin Încheierea nr. 19 din data de 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 311/39/2011, modificată prin Decizia penală nr. 1567 din data de 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. au fost trimişi în judecată inculpaţii R.B.C., C.I., Z.C.D., S.F., H.A., N.C.T., A.C.D., G.D., S.V.O., C.M., B.D., C.M.E., L.R., etc, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L., C.S., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor dare de mită prev. şi ped. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 aprilie 2011.
Prin Încheierea din data de 29 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, modificată prin Decizia penală nr. 1789 din data de 03 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, s-a dispus, faţă de inculpaţii aflaţi în stare de arest preventiv, luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Prin Încheierea nr. 19 din data de 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 311/39/2011, modificată prin Decizia penală nr. 1567 din data de 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata S.V.I.
Potrivit prevederilor art. 1603 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanţă în cazul liberării provizorii sub control judiciar dispusă faţă de un inculpat poate fi oricând ridicat sau modificat de către aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
În motivarea cererii de ridicare control judiciar, inculpata S.V.I. a arătat că temeiurile avute în vedere la instituirea acestuia nu se menţin.
Curtea a constatat că de la data punerii inculpatei în libertate provizorie sub control judiciar şi până în prezent s-a scurs o durată suficientă de timp, în care rezonanţa concretă a faptelor în mediul în care aceasta trăieşte s-a atenuat până la dispariţia ei.
Cum în cauză nu s-a făcut nicio probă sub aspectul existenţei pericolului concret pentru ordinea publică şi cum nu sunt date nici alte temeiuri din cele prevăzute la lit. a) - f) ale art. 148 C. proc. pen. care ar putea impune luarea faţă de inculpată a măsurii arestării preventive, şi cum la prezentul moment aceasta din urmă nu ar mai fi oportună şi necesară bunei desfăşurări a procesului penal, devin aplicabile dispoziţiile art. 1603 C. proc. pen., motiv pentru care instanţa va proceda în consecinţă.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava criticând-o ca netemeinică întrucât în mod greşit s-a dispus ridicarea controlului judiciar instituit faţă de inculpată, solicitând casarea încheierii şi respingerea cererii de ridicare a controlului judiciar.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică expuse, Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât în cauza înregistrată sub nr. 388/39/2011 a Curţii de Apel Suceava în mod greşit instanţa de fond a constatat că nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost dispus controlul judiciar faţă de inculpată.
S-a apreciat că în cauză faţă de această inculpată nu a intervenit nici o modificare în ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza liberării provizorii sub control judiciar şi a instituirii obligaţiilor prevăzute la art. 1602 C. proc. pen.
Înalta Curte are în vedere ca fiind nejustificată ridicarea controlului judiciar ce a fost instituit de instanţa de judecată, întrucât inculpata a comis, în concurs, infracţiuni grave, prima, o infracţiune de crimă organizată, fiind o pluralitate constituită cu un număr mare de autori, iar cealaltă, o infracţiune continuată, de corupţie.
Astfel, chiar dacă în sarcina inculpatei au fost reţinute doar un număr de trei acte materiale de luare de mită, suma obţinută ca urmare a activităţii sale infracţionale de luare de mită s-a ridicat la 16.200 RON, iar pe de altă parte, trebuie avute în vedere premeditarea, coordonarea, modul calificat de săvârşire a infracţiunilor.
Inculpata S.V.I. nu a fost audiată cu privire la susţinerea cererii de ridicare a controlului judiciar impus de instanţa de judecată şi astfel nu a expus nici un motiv întemeiat care să conducă la concluzia pertinentă că acest control ar trebui înlăturat.
Relevant este şi faptul că prin aceeaşi încheiere prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara formulată de inculpatul S.F., în condiţiile în care în sarcina acestuia, prin actul de sesizare, s-a reţinut obţinerea, prin activitatea infracţională desfăşurată (66 de acte materiale de luare de mită), a unei sume totale de 16.800 RON, cuantum apropiat de cel reţinut pentru inculpata S.V.I., de 16.200 RON.
Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită s-a considerat că nu are relevanţă numărul de acte materiale reţinute în sarcina inculpatei sau cuantumul sumei obţinute cu titlu de mită, ci, aşa cum e şi firesc, scopul avut în vedere de aceasta, care era vizat, de altfel, de toţi inculpaţii - printre altele de a obţine beneficii financiare şi materiale în mod ilegal - precum şi urmarea produsă, infracţiunea de luare de mită fiind o infracţiune de pericol.
Concomitent, Înalta Curte are în vedere că ridicarea controlului judiciar faţă de inculpata S.V.I. ar putea avea ca rezultat o posibilă zădărnicire a actului de justiţie. Nemaiexistând controlul judiciar impus, nu ar mai exista nici o restricţie în a lua legătura cu ceilalţi inculpaţi, pentru a stabili o tactică de apărare sau chiar cu martorii din cauză şi ar exista şi riscul lipsei acesteia de la termenele de judecată, ceea ce ar duce la o tergiversare inutilă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât până în acest moment nu s-a procedat la verificarea regularităţii actului de sesizare, propriu-zis nu a început cercetarea judecătorească, nefiind audiaţi inculpaţii şi martorii din lucrări.
Aceste considerente conduc la constatarea existenţei în continuare a temeiurilor care au stat la baza liberării inculpatei sub control judiciar şi la impunerea controlului judiciar prevăzut de lege, simpla trecere a timpului nefiind un motiv temeinic pentru ridicarea acestui control impus.
Faţă de cele sus-expuse, admiţându-se recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava, urmează a se casa în parte încheierea recurată numai cu privire la inculpata S.V.I. şi cu ocazia rejudecării în fond se va respinge cererea de ridicare a controlului judiciar instituit în sarcina acestei inculpate prin Încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. 311/39/2011 modificată prin Decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Între aceste limite urmează a se menţine restul dispoziţiilor atacate.
Urmează ca onorariul avocat oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 100 RON să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava împotriva Încheierii din 8 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpata S.V.I.
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând, în fond:
Respinge cererea de ridicare a controlului judiciar instituit în sarcina inculpatei S.V.I. prin Încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. 311/39/2011, modificată prin Decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Menţine restul dispoziţiilor încheierii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2819/2011. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
