ICCJ. Decizia nr. 2768/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2768/2011
Dosar nr.4788/101/2010
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 284 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, au fost condamnaţi inculpaţii P.C. şi B.M. la:
- 6 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.;
- 22 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte prevăzută de art. 319 C. pen.;
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 18 martie 2010 la zi pentru fiecare inculpat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 17 martie 2010, inculpaţii B.M. şi P.C. s-au întâlnit la un priveghi pe raza satului G., comuna B., judeţul Mehedinţi, unde au consumat băuturi alcoolice.
Când au plecat de la priveghi, cei doi inculpaţi au luat hotărârea de a merge la locuinţa victimei M.M., în vârstă de 85 de ani, cu intenţia de a-i sustrage bani şi de a o omorî.
De menţionat că inculpatul P.C. ştia locuinţa victimei deoarece o mai ajutase pe aceasta în gospodărie (tăiase lemne în schimbul băuturii).
Locuinţa victimei M.M. este situată pe raza satului G., comuna B., judeţul Mehedinţi, în curte existând două corpuri separate, respectiv în stânga, după ce se intră pe poartă, există o dependinţă pe care inculpaţii o numesc grajd şi tot pe partea stângă, mai sus de grajd, este situată casa propriu-zisă care se afla în reparaţii.
Victima dormea, în mod obişnuit, în acea dependinţă numită grajd.
Ajungând la locuinţa victimei, cei doi inculpaţi s-au deplasat iniţial în corpul de casă, unde cunoşteau că victima are depozitate damigenele cu vin.
După ce inculpaţii au consumat vin din damigene şi inculpatul B.M. a găsit un ciocan de scos cuie, cei doi inculpaţi s-au deplasat la dependinţa unde dormea victima.
Inculpatul B.M. a spart un ochi de geam de la uşă şi după ce a descuiat şi dislocat uşa din balama, pătrunzând în interior i-a aplicat victimei care se ridicase în picioare şi se afla în faţa uşii, patru lovituri cu ciocanul în zona craniană.
De asemenea, inculpatul P.C., folosind cuţitul pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat victimei două lovituri cu cuţitul în zona toracică, lovituri ce au interesat un organ vital - inima.
Deşi victima căzuse jos de la aplicarea primei lovituri cu ciocanul, inculpatul B.M. i-a mai aplicat acesteia trei lovituri de ciocan, iar inculpatul P.C. i-a aplicat loviturile cu cuţitul.
Inculpatul B.M. a luat-o pe victimă de braţe, iar inculpatul P.C. de picioare şi au aşezat-o pe pat, în poziţia întins pe spate, cu capul îndreptat spre sobă iar picioarele îndreptate spre partea opusă.
Conştienţi că victima a decedat, cei doi inculpaţi i-au sfâşiat ciorapii cu care era îmbrăcată şi au întreţinut, amândoi, pe rând, raport sexual cu victima.
Ulterior, cei doi inculpaţi au căutat sume de bani, ridicând atât salteaua pe care se afla victima cât şi salteaua de pe patul opus, răvăşind lucrurile din locuinţa victimei, dar nu au găsit nicio sumă de bani.
Plecând de la locuinţa victimei, cei doi inculpaţi s-au deplasat spre locuinţa inculpatului P.C.
În timp ce se deplasau, inculpatul B.M. a aruncat ciocanul cu care îi aplicase lovituri victimei în zona craniană, într-o fântână aflată pe drum.
Ajungând la locuinţa inculpatului P.C., în jurul orei 0130, inculpatul P.C. i-a propus lui B.M. să meargă la locuinţa surorii sale din satul C., dar inculpatul B.M. a refuzat.
În timp ce se aflau la locuinţa inculpatului P.C., inculpatul P.C. a avut o altercaţie cu tatăl său, aplicându-i acestuia mai multe lovituri, după care a scos cuţitul pe care-l avea asupra sa şi şi-a ameninţat tatăl, apoi a plecat împreună cu B.M.. Inculpatul P.C. a revenit la locuinţa sa în jurul orei 0500 dimineaţa.
Inculpatul B.M. a mers la locuinţa sa, unde a adormit.
Dimineaţa, în data de 18 martie 2010, în jurul orei 0800, P.C. a mers la locuinţa martorei M.M., spunându-i acesteia să meargă repede la locuinţa victimei întrucât a găsit-o decedată în locuinţă, inculpatul zicând că s-a deplasat la locuinţa victimei, având o înţelegere cu aceasta să-i taie lemne.
Martora M.M. împreună cu M.E. au mers la locuinţa victimei, unde au găsit-o pe aceasta decedată, având ciorapii sfâşiaţi şi coborâţi în zona gleznelor, iar lucrurile din casă răvăşite.
La locuinţa victimei au venit şi martorele P.A. şi M.G.
Văzându-l la locuinţa victimei, martora P.A. s-a adresat inculpatului P.C., spunându-i acestuia "voi aţi omorât-o".
După ce inculpatul a întrebat-o pe martoră de unde ştie şi a insultat-o, acesta a ieşit din locuinţa victimei şi s-a urcat în căruţa condusă de către C.F.L., îndreptându-se spre satul C.
Pe drum, în timp ce se afla în căruţă, inculpatul P.C. a început să-i povestească martorului C.F.L. că în noaptea anterioară, a mers însoţit de B.M. la locuinţa victimei M.M., unde, după ce i-au cerut bani victimei, au omorât-o, spunându-i acestuia că a lovit-o cu un ciocan pe victimă.
Ajungând în satul C. inculpatul P.C. s-a dat jos din căruţă şi, în timp ce se deplasa pe drum, a fost observat de un echipaj de poliţie, care l-au transportat la postul de poliţie.
Inculpatul B.M. a condus organele de poliţie şi a indicat fântâna în care a aruncat ciocanul, ciocanul fiind găsit în fântână şi ridicat de la faţa locului, după ce militari din cadrul I.S.U. Mehedinţi au scos apa din fântână.
Această stare de fapt este dovedită cu ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal - urmărire penală şi cercetare judecătorească, respectiv: cu procesul-verbal de sesizare; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; procesul-verbal de stabilire a identităţii victimei; declaraţiile de învinuiţi/inculpaţi, procesul-verbal de predare a unei perechi de pantaloni de către B.M.; procesul-verbal de ridicare a urmelor de pe mâinile numiţilor B.M. şi P.C., procesul-verbal de ridicare a cuţitului, procesul-verbal de conducere la fântâna unde a fost aruncat ciocanul; declaraţiile martorilor P.A., M.E., M.M., M.G., C.F.-L. şi P.I., planşe foto; rapoarte expertiză medico-legală psihiatrică din data de 16 aprilie 2010 întocmite de I.N.M.L. M.M. şi raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Mehedinţi.
Astfel, inculpatul B.M., în declaraţia din data de 18 martie 2010, a arătat că după ce au fost la un priveghi, în satul G., unde au consumat băuturi alcoolice el şi inculpatul P.C. au plecat la locuinţa acestuia din urmă, unde au mai consumat alcool (un litru de vin) şi ambii au luat apoi hotărârea de a merge la locuinţa victimei M.M. (pe care o cunoştea inculpatul P. deoarece o ajutase la tăiatul lemnelor) cu intenţia de a o omorî, pentru a-i lua banii.
Inculpatul B. a mai susţinut că, ajungând la locuinţa victimei, au pătruns în curte, pe poartă, după ce au desfăcut sârma cu care era legată, iar apoi au pătruns în casă, prin efracţie (inculpatul P. desfăcând lacătele cu cuţitul pe care-l avea la el) şi acolo au băut vin dintr-o damigeană. Inculpatul a mai arătat că din acea încăpere a luat un ciocan şi apoi s-au dus la grajd, unde, într-o cameră dormea victima. Ajungând acolo, a spart cu ciocanul geamul de la uşă şi, împingând uşa au smuls-o din balamale iar apoi, intrând în cameră, a lovit victima cu ciocanul în cap şi inculpatul P. a lovit-o de două ori cu cuţitul în zona inimii.
Inculpatul a mai menţionat că după ce i-au aplicat victimei aceste lovituri i-au rupt hainele, respectiv ciorapii şi au întreţinut, pe rând, relaţii sexuale cu M.M., conştienţi că victima era decedată. A susţinut că după aceea au căutat bani sub salteaua din patul pe care era victima, cât şi sub salteaua din patul alăturat, dar nu au găsit, după care au plecat.
În acest sens a declarat iniţial şi inculpatul P.C. declaraţie în care inculpatul P. recunoaşte că a dat şi el cu cuţitul în victimă, înţepând-o în zona inimii, iar celălalt inculpat lovind-o de mai multe ori cu ciocanul în cap.
De asemenea, inculpatul P. recunoaşte că după ce au omorât victima au întreţinut cu cadavrul, pe rând, raporturi sexuale după care au căutat bani, prin casă, răvăşind lucrurile din camera unde se afla defuncta, însă nu au găsit nimic.
În declaraţiile date ulterior, în cursul urmăririi penale inculpatul P.C. a refuzat să mai declare, prevalându-se de dreptul la tăcere (aşa cum a făcut şi cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă precum şi în cursul cercetării judecătoreşti).
Tot în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată la 08 iunie 2010, inculpatul P.C. a revenit asupra primei declaraţii şi a spus că, în seara respectivă s-a deplasat împreună cu inculpatul B. la locuinţa victimei, pentru a lua vin, iar pe drum inculpatul B. i-a spus că intenţionează să o omoare pe M.M. pentru a-i sustrage banii. A mai menţionat că, în timp ce el se afla în corpul de casă unde se găseau damigenele cu vin, pentru a lua vin, inculpatul B. a ucis victima şi că, ducându-se în dependinţa unde dormea victima a găsit uşa scoasă din balamale, iar M.M. era căzută jos, plină de sânge, lovită în zona laterală a capului şi în frunte şi fiind înţepată cu cuţitul.
Inculpatul P. a susţinut că el a început să caute banii în locuinţa unde dormea victima, în acest timp inculpatul B. întreţinând relaţii sexuale cu cadavrul, el negând că ar fi întreţinut astfel de relaţii sexuale.
Şi inculpatul B., în declaraţia dată la 08 iunie 2010 a revenit asupra primelor declaraţii şi a precizat că ia fapta asupra sa, susţinând varianta expusă la aceeaşi dată - 08 iunie 2010 - de celălalt inculpat.
Aceste ultime declaraţii ale inculpaţilor nu pot fi reţinute de instanţă, fiind infirmate de probatoriul administrat în cauză.
În acest sens, martorul C.F.L. a arătat că în momentul în care îl transporta pe inculpatul P.C. cu căruţa, spre satul C., a observat că inculpatul era încălţat cu o pereche de pantofi de culoare neagră, iar pe pantoful drept, pe partea superioară a pantofului, avea o pată de culoare roşie care crede că era de sânge.
Mai mult, martorul susţine că, pe drum inculpatul P. i-a povestit că împreună cu inculpatul B. au omorât-o pe M.M., lovind-o cu ciocanul.
Martora P.A. a declarat că într-o dimineaţă, fiind strigată de martora M.E. a mers la locuinţa victimei şi a găsit-o într-o odăiţă nevăruită, a cărei uşă era scoasă din balamale, M.M. fiind pe pat, cu capul orientat spre sobă iar pe spate avea o pată de sânge. Martora a mai arătat că, văzându-l pe inculpatul P.C., în curte, l-a întrebat "voi aţi omorât-o?", iar acesta i-a vorbit urât şi a fugit la o căruţă, condusă de martorul C.F., inculpatul urcându-se în acea căruţă.
Martorele M.E. şi M.M. au declarat că în dimineaţa zilei de 18 martie 2010, în jurul orelor 0730, în timp ce erau împreună în locuinţa ultimei (întrucât martora M. avea grijă de cealaltă martoră) au fost strigate de inculpatul P.C., care era sub influenţa băuturilor alcoolice, zicându-le să meargă la locuinţa victimei întrucât aceasta este moartă. Martorele au mai arătat că ajungând la locuinţa victimei au găsit-o plină de sânge, decedată, iar uşa camerei era scoasă din balamale.
Şi martora M.G. a susţinut că inculpatul P. a fost cel care a anunţat-o, în dimineaţa zilei de 18 martie 2010, că victima M.M. este moartă, inculpatul spunându-i că a găsit victima decedată în momentul în care s-a dus să-i taie lemne. Martora a mai precizat că ea a avut grijă de victimă vreo 5 ani de zile şi chiar cu o seară înainte îi lăsase victimei lemne tăiate, iar pe inculpat nu l-a văzut că venea la victimă, cât timp era ea acolo. De la "lumea din sat" martora a auzit că inculpatul se mai ducea la victimă să-i taie lemne.
Martorul P.I., tatăl inculpatului P.C., în declaraţia dată la urmărirea penală, a susţinut că în noaptea de 17/18 martie 2010, în jurul orei 0130, fiul lui, fiind în stare de ebrietate, a venit în camera unde dormea, l-a trezit din somn şi a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele peste corp fiind nemulţumit de banii pe care-i primise pentru fierul vândut. Martorul a mai arătat că fiul său l-a ameninţat cu un cuţit şi că în acea împrejurare fiul său era împreună cu inculpatul B. care însă nu a zis nimic. A precizat martorul că apoi fiul său a plecat împreună cu B. fără a spune unde merge şi a revenit, singur, în jurul orei 0500 zicând că pleacă la sora lui la C. Martorul a mai arătat că a predat organelor de poliţie, în acea dimineaţă, cuţitul pe care l-a găsit sub o geacă a fiului său.
În instanţă, deşi martorul P.I. s-a prezentat la termenul din 27 octombrie 2010 nu a putut fi audiat din cauza stării de ebrietate în care se afla, fiind audiat abia la termenul din 08 decembrie 2010 când nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, susţinând că fiul său nu a purtat vreodată cuţit la el, că nu a fost bătut de acesta în noaptea de 17/18 martie 2010, aşa cum a declarat iniţial.
Această ultimă declaraţie a martorului nu poate fi reţinută, întrucât este subiectivă, martorul fiind tatăl inculpatului P.C.
Din raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Mehedinţi şi avizat de către I.M.L., rezultă că moartea numitei M.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa politraumatismului cu fracturi craniene de boltă şi bază craniu, traumatism toracic cu fracturi costale şi plăgi penetrante intratoracice cu interesare cardiacă.
S-a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, prin lovire cu corp tăietor-despicător, lovire cu corp tăietor înţepător, iar fracturile costale s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure sau compresiune între planuri dure, legătura de cauzalitate între leziunile traumatice şi procesul tanato-generator fiind directă şi necondiţionată.
De asemenea, s-a concluzionat că leziunile traumatice craniene au fost leziuni tanato-generatoare, iar leziunile traumatice toracice (plăgile penetrante în torace) au fost date în apropierea decesului şi au interesat un organ vital - inima.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.C., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, reţinând cauza spre rejudecare, să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi autorul infracţiunilor săvârşite, ci B.M., iar în subsidiar, în cazul în care se va reţine vinovăţia, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, urmând a-i fi aplicată o pedeapsă către minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 98 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că în cauză s-a stabilit corect starea de fapt, inculpaţii făcându-se vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
În calea de atac a apelului, fiind audiaţi, inculpaţii s-au contrazis în anumite aspecte privind modalitatea de săvârşire a faptelor în sensul că inculpatul B.M. a susţinut că a lovit-o pe victimă doar cu ciocanul, celălalt inculpat neavând nicio contribuţie, în timp ce inculpatul P.C. susţinut, de asemenea, că nu are nicio contribuţie la moartea victimei, totuşi a afirmat că în momentul în care au ajuns în domiciliul său, inculpatul B.M. avea cuţitul asupra sa, pe care l-a ascuns sub o canapea.
De asemenea, inculpatul B.M. nu a putut da nicio explicaţie privind înţepăturile în zona inimii, precizând că după ce au plecat de la locuinţa victimei s-au despărţit, deşi inculpatul P.C. a susţinut că s-au deplasat la locuinţa sa, fapt confirmat şi de martorul P.I., tatăl inculpatului P.C., care a declarat că cei doi inculpaţi au venit împreună în jurul orei 0130 în domiciliul său, martor care a recunoscut şi cuţitul ce a fost prezentat, precizând că este folosit în gospodăria sa.
Participarea inculpatului P.C. la săvârşirea faptelor, respectiv de a aplica lovituri cu cuţitul în zona inimii victimei, de a întreţine un raport sexual cu aceasta după moartea acesteia, dar şi de a-i sustrage bani, este confirmată şi de martorul C.F.L., care constant a afirmat că inculpatul P.C. i-a povestit că atât el, cât şi inculpatul B.M. i-au aplicat lovituri cu cuţitul, respectiv cu ciocanul, ce au condus la moartea victimei, dar şi că a observat pe pantoful inculpatului urme de sânge, în condiţiile în care inculpatul P.C. a susţinut în declaraţiile anterioare că doar a privit, nu i-a aplicat nicio lovitură victimei, nu l-a ajutat pe inculpatul B.M. să o ducă în pat pe victimă şi nici nu a întreţinut vreun raport sexual cu aceasta.
Ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., care consacră principiul liberei aprecieri a probelor, în sensul că probele nu au o valoare dinainte stabilită şi că valoarea concretă a fiecărei probe nu este dată aprioric, ci după examinarea şi aprecierea acesteia în contextul examinării tuturor probelor administrate, Curtea a înlăturat depoziţiile date în calea de atac şi pe cele date în faza de urmărire penală în 8 iunie 2010, în condiţiile în care susţinerile nu sunt confirmate de alte probe şi cu atât mai mult cu cât există contradicţii, reţinându-le pe cele date imediat după săvârşirea faptelor, respectiv 18 martie 2010 şi 24 martie 2010.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a stabilit că faptele inculpaţilor de a se deplasa în noaptea de 17/18 martie 2010, la locuinţa victimei M.M., cu intenţia de a-i sustrage bani şi de a o omorî şi după ce i-au aplicat lovituri cu un ciocan şi un cuţit, în urma cărora victima a decedat, întreţinând fiecare relaţii sexuale cu victima, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., în condiţiile în care nu au găsit nicio sumă de bani şi profanare de morminte, prevăzută de art. 319 C. pen., infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite (pe timpul nopţii, de două persoane, folosind cuţit şi ciocan, cu ajutorul cărora inculpaţii i-au aplicat lovituri unei persoane în vârstă de 85 de ani, provocându-i moartea şi întreţinând raport sexual cu aceasta), faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, precum şi concluziile raportului de evaluare, potrivit căruia acesta urmăreşte să obţină venituri prin mijloacele ilicite, consumă abuziv alcool, are anturaj proinfracţional, imagine negativă în comunitate, relaţii tensionate cu tatăl său, reintegrarea acestuia în societate nefiind posibilă, Curtea a constatat că aceste aspecte au fost avute în vedere de prima instanţă care a procedat corect atât la dozarea pedepsei principale şi a pedepsei complementare, cât şi la stabilirea modalităţii de executare, apreciindu-se că numai prin privarea de libertate a inculpatului poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei.
Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.C., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport cu faptele comise, cu atitudinea sa de colaborare cu organele de urmărire penală şi de regret al infracţiunilor săvârşite.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
La individualizarea pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, ce relevă o periculozitate sporită a inculpatului.
Astfel, inculpatul, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul B.M., a mers împreună cu acesta la domiciliul victimei M.M., în vârstă de 85 de ani, au aplicat acesteia mai multe lovituri cu ciocanul în zona capului, precum şi cu cuţitul în zona toracică, provocându-i leziuni grave ce au determinat decesul.
Ulterior, inculpaţii au întreţinut cu victima raport sexual, au căutat sume de bani, răvăşind lucrurile victimei, dar nu au găsit nicio sumă.
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, este cunoscut ca având un comportament agresiv, deviant pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, în referatul întocmit de consilierul de probaţiune concluzionându-se în sensul că nu este posibilă reintegrarea acestuia în societate, întrucât nu conştientizează gravitatea şi consecinţele acţiunilor sale.
De asemenea, inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat în minorat, conform fişei de cazier de la dosarul de urmărire penală.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină, astfel că în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat recursul.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu 18 martie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 18 martie 2010 la 27 iulie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2771/2011. Penal → |
|---|
