ICCJ. Decizia nr. 2771/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2771/2011
Dosar nr.7210/40/2010
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 5 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul I.M. împotriva Sentinţei penale nr. 134 din 8 mai 2007 a Tribunalului Botoşani.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 RON s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 1 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul I.M., prin care acesta a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 137/2007 pronunţată de Judecătoria Botoşani, susţinând că în cauză martorii au declarat mincinos şi că există unele aspecte care nu au fost lămurite de instanţa de judecată, care a reţinut greşit vinovăţia sa pentru infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
Analizând motivele invocate de petent, care se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., prima instanţă a constatat că cererea de revizuire este nefondată.
Astfel, s-a arătat că în ceea ce priveşte mărturiile martorilor audiaţi în cauză, revizuentul nu a făcut dovada faptului că declaraţiile acestora ar fi mincinoase, neexistând o hotărâre de condamnare a lor pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, aşa încât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei că aspectele invocate de petent în memoriul depus la dosar au fost lămurite fără echivoc de către instanţa de judecată odată cu soluţionarea cauzei pe fond, revizuentul urmărind de fapt să obţină o prelungire a probatoriului administrat în cauză, ceea ce nu se poate face pe calea revizuirii.
Întrucât prin cererea de revizuire nu au fost invocate împrejurări necunoscute de instanţă la judecarea fondului, prima instanţă a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Apelul declarat de revizuent împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011 a fost respins ca tardiv introdus prin Decizia penală nr. 35 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
În considerentele deciziei, cu privire la excepţia tardivităţii căii de atac formulată de revizuent, instanţa de apel a reţinut că apelul a fost declarat la data de 13 februarie 2011, deşi ultima zi în care putea fi formulat era 9 februarie 2011 (copia dispozitivului sentinţei penale apelate a fost comunicată revizuentului la data de 28 ianuarie 2011).
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuentul, care atât personal, cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a susţinut că apelul a fost declarat în termen, împrejurare faţă de care prima instanţă de control judiciar era obligată să verifice dacă motivele de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii apelate sunt fondate.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alineat ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen., "termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel".
Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul deţinut, termenul de 10 zile curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Potrivit dovezii existente în dosarul instanţei de fond, recurentului-revizuent (arestat la data pronunţării Sentinţei penale nr. 5 din 18 ianuarie 2011) i-a fost comunicată copie după dispozitivul hotărârii instanţei de fond la data de 28 ianuarie 2011, dată în raport de care, ultima zi când acesta putea declara apelul în termen, era 9 februarie 2011. Revizuentul a declarat apel la data de 13 februarie 2011, deci după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocat şi care se calculează potrivit art. 186 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de revizuent se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 35 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2768/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2779/2011. Penal → |
|---|
