ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2827/2011

Dosar nr.6473/1/2011

Şedinţa publică din 10 august 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 1 august 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9229/63/2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a menţinut starea de arest preventiv faţă de apelantul inculpat S.M. (fiul lui D. şi al I., în prezent deţinut în P.M.S. Craiova) în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b din acelaşi cod.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se menţinerea, în continuare, a stării de arest.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că este arestat de peste un an de zile, că urmărirea penală s-a finalizat şi că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol "când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".

În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 223 din 12 aprilie 2011 a Tribunalului Dolj, hotărârea de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un temei suficient pentru a se reţine că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Încheierii din 1 august 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 9229/63/2010/a3.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2011.

Procesat de GGC - AA

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs