ICCJ. Decizia nr. 2833/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2833/2011

Dosar nr.6491/1/2011

Şedinţa publică din 11 august 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 108/122/2011 (2551/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest preventiv a apelantului V.F. (deţinut în Penitenciarul Giurgiu) în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul V.F. a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă din data de 23 noiembrie 2010, emis de Tribunalul Giurgiu, pentru săvârşirea unei infracţiuni grave (viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 - 76 C. pen.) asupra unei minore, faptă cu o rezonanţă socială deosebită. S-a mai reţinut că până în prezent nu s-au administrat probe noi care să contrazică situaţia de fapt, că există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârşit într-adevăr fapta de care este acuzat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, că nu se va sustrage cercetării judecătoreşti şi că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive”.

În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracţiunii de viol, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind temei pentru a se reţine că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva Încheierii din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 108/122/2011 (2551/2011).

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2011.

Procesat de GGC - AZ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2833/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs