ICCJ. Decizia nr. 310/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 310/2011
Dosar nr. 8621/1/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra cauzei penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 25 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionara F.G. împotriva rezoluţiei nr. 664/P/2010 din 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La dosarul cauzei au fost ataşate dosarele nr. 664/P/2010 şi 7247/3267/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele :
Numita F.G., în calitate de mandatar al petiţionarei F.B., a formulat plângere penală împotriva intimaţilor C.D. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, B.E., S.A. şi P.L. – judecători la Curtea de Apel Braşov, solicitând tragerea la răspundere a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals şi uz de fals.
În motivarea plângerii se arată de către petiţionară că judecătorii sus-menţionaţi, cu prilejul soluţionării dosarului nr. 3778/62/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, nu i-au admis nicio probă şi niciun martor, încălcând astfel în mod flagrant legea şi, de asemenea, nu au luat în considerare probele existente la dosar care dovedeau că tatăl său, F.I., nu a murit în accidentul rutier produs la 23 iunie 2007 pe raza localităţii Predeal, ci a fost ucis în municipiul Târgu-Mureş şi transportat apoi pe Valea Prahovei unde s-a înscenat accidentul rutier.
Petiţionara a arătat că procurorul C.D., prin trafic de influenţă, i-a instigat pe judecători să încalce dispoziţiile legale şi codul deontologic, iar contradicţiile sale, în calitate de procuror de şedinţă, au fost în contradicţie cu probele existente la dosar.
Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror C.D. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă întrucât fapta nu există.
Prin rezoluţia nr. 664/P/2010 din 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluţiei atacate se reţine de către procuror că nemulţumirile ce privesc soluţiile adoptate de către magistraţi, judecători sau procurori, pot fi exprimate, de către persoanele ce pretind că le-au fost vătămate interesele, exclusiv prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Folosirea altor modalităţi, de genul formulării unor plângeri penale împotriva magistratului, ar echivala cu încercarea de a reforma soluţiile dispuse pe alte căi decât cele prevăzute de lege. Cadrul legal actual nu permite tragerea la răspundere penală a magistraţilor pentru modul în care aceştia au soluţionat un dosar, excepţie făcând situaţiile de corupţie, acest regim constituind o garanţie a independenţei, respectiv a autonomiei cu privire la soluţiile adoptate de către judecători şi procurori, soluţiile trebuind să fie rezultatul liberei aprecieri a indiciilor/probelor.
Afirmaţiile petentei în sensul că nu i s-au admis probe, cu încălcarea dispoziţiilor legale, sunt neadevărate. Astfel, din conţinutul încheierii de la termenul din 12 februarie 2010 rezultă că petenta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu trei martori. Proba cu înscrisuri i-a fost admisă, actele fiind depuse la dosar. în ceea ce priveşte proba testimonială solicitată, aceasta i-a fost în mod legal respinsă ca inadmisibilă, fiind vorba de un dosar ce avea ca obiect recurs împotriva unei hotărâri prin care se soluţionase plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Mai mult, fiind vorba şi de o judecată în recurs, sunt incidente şi prevederile art.38514 din Codul de procedură penală potrivit căruia „Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.”
Rezultă că este inadmisibilă folosirea probei testimoniale în dovedirea motivelor de casare.
S-a mai reţinut şi că din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunui înscris care să fi fost falsificat sau folosit de către magistraţi.
Plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia nr. 7247/3267/II/2/2010 din 30 august 2010 a procurorului şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În termen legal, împotriva rezoluţiei nr. 664/P/2010 din 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a formulat plângere la instanţă petiţionara F.G., solicitând, în esenţă, desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală împotriva intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Examinând plângerea formulată în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii în sensul că intimaţii magistraţi ar fi comis infracţiunile reclamate sau altă infracţiune cu prilejul soluţionării dosarului nr. 3778/62/2009 al Curţii de Apel Braşov.
Magistraţii judecători şi-au întemeiat soluţia pe lucrările şi materialul din dosarul cauzei şi pe dispoziţiile legale aplicabile în materie, motivând corespunzător hotărârea pronunţată în fapt şi în drept.
Petiţionarei i s-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi i s-a respins motivat proba cu martori, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din analiza dispoziţiilor legale invocate rezultă că proba cu martori este inadmisibilă în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., instanţa procedând în conformitate cu aceste dispoziţii.
Pe de altă parte, intimaţii magistraţi fiind în procedura soluţionării unui recurs, proba cu martori nu era admisibilă nici prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.
În ceea ce o priveşte pe intimata C.D., procurorul de şedinţă, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 316 alin. (1) C. proc. pen. procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate.
Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.
În speţă, intimata C.D. a susţinut motivat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi a pus concluzii motivate cu privire la cererile formulate de petiţionară.
Faţă de considerentele expuse, constatând că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara F.G. împotriva rezoluţiei nr. 664/P/2010 din 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 301/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
