ICCJ. Decizia nr. 3075/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3075/2011
Dosar nr.3993/1/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1467 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.V.D., împotriva Deciziei penale nr. 80/A din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul H.V.D., solicitând anularea contestaţiei în anulare.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul condamnat a arătat că în perioada 11 aprilie 2011 - 15 aprilie 2011 a fost internat într-un spital din Olanda unde a suferit o intervenţie chirurgicală, fiind imobilizat la pat. Având în vedere că judecata recursului său a avut loc la data de 12 aprilie 2011, inculpatul a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Temei de drept al contestaţiei în anulare invocat de contestator în constituie dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.V.D., în raport de motivul ce a fost invocat întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare formulată.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestaţie în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a. când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b. când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e. când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative, aşa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condiţiile folosirii conjuncţiei „şi".
La dosar recurs există un înscris transmis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin fax şi semnat olograf de către inculpatul H.V.D. şi în care se menţionează data termenului de judecată din 01 martie 2011 cât şi numărul dosarului, ceea ce relevă împrejurarea că inculpatul personal a avut la cunoştinţă despre judecarea cauzei la Înalta Curte.
Prin acest înscris, inculpatul a solicitat amânarea judecării recursului în vederea angajării unui avocat şi pregătirii apărării.
Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul inculpatului H.V.D., rezultă că la termenul de judecare a recursului de la data de 12 aprilie 2011 când au avut loc dezbaterile, avocatul ales al inculpatului, a transmis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin fax, un înscris intitulat „concluzii scrise", fără însă a se prezenta la judecată, cu menţiunea, împrejurarea că are delegaţie numai pentru „redactare recurs şi înscrisuri".
În partea introductivă a deciziei instanţei de recurs s-a consemnat faptul că la apelul nominal a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, magistratul asistent făcând referire asupra cererii depuse de apărătorul ales al inculpatului, prin care se depune un memoriu şi nu se solicită un nou termen de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând cauza în stare de judecată şi întrucât nu a fost depus niciun act care să ateste imposibilitatea de prezentare a inculpatului, nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepţii de ridicat, a fost acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Concluziile părţilor fiind evidenţiate în mod corect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în contextul prezentării cauzei faţă de condiţiile impuse de legiuitor pentru incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. şi în raport de motivul invocat de contestatorul condamnat, respectiva imposibilitate a prezentării sale la data judecării recursului, nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale cazului de contestaţie în anulare, menţionat, deoarece cerinţa dovezii imposibilităţii de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei despre această împiedicare la termenul când s-a judecat cauza la instanţa de recurs, ce incumbă părţii, nu s-a făcut dovada că în calitatea de recurent ce o avea la data judecării cauzei, s-ar fi aflat în imposibilitate de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei, despre această împiedicare, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de contestator.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat H.V.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 1467 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5232/111/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3060/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3101/2011. Penal → |
|---|
