ICCJ. Decizia nr. 3060/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3060/2011
Dosar nr.4487/62/2010
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 447/S/10 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 4487/62/2010:
În temeiul articolul 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului G.C., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.M.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M. perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 8 aprilie 2010 la zi.
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul G.C., zis „C." la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. perioada arestării în vederea predării şi perioada arestării preventive, de la 3 iunie 2010 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor D.M.M şi G.C., zis „C.".
În temeiul art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială şi distrugerea cantităţii de 475 grame rezină de canabis rămasă din probele puse la dispoziţie după efectuarea analizelor de laborator, aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., ce a fost ridicată de la inculpatul D.M.M., cu păstrarea de contraprobe.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D.M.M. şi G.C. să plătească fiecare câte 5.200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii D.M.M. şi G.C. au copilărit împreună în acelaşi oraş, primul locuind de mai mult timp în Spania unde are şi reşedinţa.
Înainte de data de 08 aprilie2010, inculpatul D.M.M. a luat legătura cu inculpatul G.C. de la care a primit o solicitare de a-i aduce la Braşov o cantitate de droguri, fapt care rezultă fără dubiu din convorbirile telefonice purtate într-un limbaj codificat de cei doi inculpaţi în ziua de 08 aprilie 2010 şi care au fost interceptate de organele de urmărire penală.
Astfel, în convorbirea din data de 08 aprilie 2010, ora 14,20, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. „ nu ştiu nici eu la ci salî merg ăştia sî joaci fotbal, dacî e sî meargî sî joaci fotbal. Dacă nu, ne vedem undi jucam noi înainti ping-pong, acolo...înţelegi ce zic?".
Tot în ziua de 08 aprilie2010, la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. „Păi..ci jucăm, ci nu jucăm ..că nu m-a claxonat..ne suno. Dar să ştii că banii i-am adunat."
De asemenea, în convorbirea telefonică din aceeaşi zi, de la ora 16,21, inculpatul G.C. îi spune inculpatului D.M.M. din nou că „banii s-au adunat", şi că „în căzu di mă claxonează, îţi spun. Mă, ia-ţi echipamentu şi hai la fotbal. În caz că nu mă claxonezi ne auzim mâini la un ping-pong sau azi.. cum vrei tu".
În discuţia ambientală purtată în ziua de 08 aprilie 2010 de inculpatul G.C. şi martorii M.F. şi O.C., interceptată de organele de urmărire penală, inculpatul G.C. vorbeşte la un moment dat la telefon cu inculpatul D.M.M. şi îi spune: „Păi te-am aşteptat toată ziua să vii să jucăm ping-pong.." şi „Dacă nu e, mergem noi şi jucăm un ping-pong..Da, frate..". După încheierea convorbirii telefonice, inculpatul G.C. le-a tradus celor doi martori limbajul codificat spunându-le „ Ping-pong i-o juma de kil şi fotbal i-un Kil" fiind vorba despre haşiş.
În convorbirea din 08 aprilie 2010 ora 17,23, inculpatul D.M.M. îi spune inculpatului G.C. „Lasî cî, mergem jucăm un tenis", iar inculpatul G.C. îi răspunde „Come voi..".
Inculpatul G.C. s-a deplasat la locul de întâlnire, dar după ce şi-a dat seama că este supravegheat de organele de urmărire penală a fugit şi i-a trimis inculpatului D.M.M. un SMS cu textul „dute acasă nu mai merg la fotbal, s-a închiriat terenu la altcineva".
În convorbirea telefonică avută în data de 09 aprilie 2010, ora 00,11, cu numitul D.S.B., inculpatul G.C. i-a explicat acestuia textul mesajului sus-menţionat spunându-i despre „M." (inculpatul D.M.M.) „cred că l-a păpat babauuuu.." şi că el a încercat să-l avertizeze dar a avut telefoanele închise, că el nu a mai mers la întâlnire deoarece „am simţit că haules - baules, înţelegi ce zic?".
Semnificaţia convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, anume că „fotbal" însemna că inculpatul D.M.M. să-i aducă inculpatului G.C. cantitatea de un kilogram de droguri, iar „ping-pong" însemna ca primul să-i aducă celui din urmă doar o jumătate de kilogram de droguri, a fost reţinută ca rezultând din interceptarea discuţiei ambientale purtate de inculpatul G.C. şi martorii M.F. şi O.C. în locuinţa acestuia din urmă, la data de 08 aprilie 2010, ocazie cu care inculpatul le-a tradus martorilor, limbajul codificat spunându-le că „ Ping-pong i-o juma de kil şi fotbal i-un kil".
Scopul întâlnirii inculpatului G.C. cu martorii O.C. şi M.F. la locuinţa celui dintâi în ziua de 08 aprilie 2010 a fost acela, ca la propunerea inculpatului, martorii să îi ia inculpatului D.M.M. drogurile pe care acesta le are, folosind metoda „M.". Această metodă presupunea ca martorii şi inculpatul să se folosească de o calitate oficială (poliţist etc.) pentru a nu fi recunoscuţi şi să ridice drogurile.
Din discuţiile purtate cu cei trei şi din declaraţia martorului O.C. dată în faţa procurorului la data de 12 aprilie2010, a rezultat că inculpatul D.M.M. trebuia să-i aducă droguri inculpatului G.C. Chiar inculpatul G.C. a recunoscut că a vorbit codificat cu inculpatul D.M.M. în data de 08 aprilie 2010 şi că în convorbirile codificate, „fotbal" însemna un kilogram, iar „ping-pong", însemna o jumătate de kilogram, că a discutat cu martorii M.F. şi O.C. să-i fure inculpatului D.M.M. „marfa" folosind metoda „M.", însă a susţinut că era vorba de aur şi nu de droguri.
Susţinerea inculpatului G.C. că nu ar fi ştiut că este vorba de droguri şi că el ar fi avut în vedere o jumătate de kilogram de aur, a fost înlăturată de instanţa de fond cu motivarea că este infirmată de celelalte probe administrate în cauză. în primul rând, s-a avut în vedere faptul că în autoturismul condus de inculpatul D.M.M., la percheziţia din data de 08 aprilie 2010 s-a găsit cantitatea de aproximativ o jumătate de kilogram de haşiş şi nu o jumătate de kilogram de aur. În al doilea rând, în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 12 aprilie 2010, martorul O.C. arată că inculpatul G.C. le-a propus, lui şi martorului M.F. să intre în posesia unei cantităţi de „marfă" deţinută de un cunoscut, folosind metoda „M.", martorul precizând în mod expres că „marfa" pe care persoana respectivă o deţinea era interzisă de lege, putând fi vorba de droguri. În faţa instanţei, martorul O.C. a retractat declaraţia, cu motivarea că nici el, nici apărătorul ales în prezenţa căruia a fost ascultat nu au citit declaraţia înainte de a o semna. Aceste susţineri ale martorului din data de 27 octombrie 2010 au fost înlăturate ca nesincere, instanţa de fond reţinând cele declarate de martor în cursul urmăririi penale, în prezenţa avocatului ales.
A mai reţinut instanţa de fond că faptul că inculpaţii au avut tot timpul în vedere transportul şi respectiv, cumpărarea unei cantităţi de droguri şi nu de aur, a rezultat în mod indirect şi din declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 12 aprilie2010 de către martorul T.I.C. care a arătat că inculpatul G.C. se ocupa cu comercializarea drogurilor, chiar el şi un prieten de-al său cumpărând droguri de la inculpat, aspect rezultat şi din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, unde la un moment dat, inculpatul G.C. îi spune martorului T.I.C. să nu mai vorbească la telefon despre droguri.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.M.M., instanţa de fond a reţinut că în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a arătat că în ziua de 08 aprilie 2010 a plecat de la Bârlad la Oneşti la un prieten pe nume C. care îi datora suma de 1.500 euro. Acesta i-ar fi zis că nu are să-i dea bani, însă i-a dat un pachet să-l ducă până la Otopeni unde urma să se întâlnescă cu o persoană, într-o staţie peco, persoană care urma să-i dea suma de 1.500 euro pe care i-o datora C. Inculpatul D.M.M. a mai arătat că nu a întrebat ce conţine pachetul în posesia căruia a intrat, dar bănuia că în interiorul lui se află droguri, apoi a plecat spre municipiul Braşov unde urma să se întâlnescă cu inculpatul G.C., cu care era prieten, iar din Braşov intenţiona să meargă în Bucureşti.
Având în vedere conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, precum şi celelalte probe administrate în cauză, în special, declaraţia inculpatului O.C. şi declaraţia inculpatului G.C., instanţa de fond a concluzionat că susţinerea inculpatului D.M.M., în sensul că nu cunoştea că transportă droguri, este nesinceră. În realitate, inculpatul D.M.M. a venit la Braşov pentru a-i aduce drogurile inculpatului G.C. În plus, împrejurarea că inculpatul D.M.M. a bănuit că obiectele transportate de el erau droguri, a fost apreciată de instanţa de fond ca fiind suficientă pentru reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de trafic de droguri, infracţiune care se săvârşeşte şi cu intenţie indirectă.
Întrucât din fişa de cazier judiciar rezultă, în ce-l priveşte pe inculpatul G.C., că prin Sentinţa penală nr. 307 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Vaslui, s-a recunoscut o sentinţă a Tribunalului Central al Sectoarelor din Pesta şi, în consecinţă, s-a substituit pedeapsa de 8 ani închisoare cu regim sever aplicată prin această hotărâre, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, precum şi faptul că inculpatul s-a aflat în executarea acestei pedepse în perioada 17 iunie 1995 - 11 mai 2001, rămânându-i neexecutat un rest de 766 zile, s-a constatat că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a ţinut cont în primul rând, de cantitatea relativ mare de droguri aproximativ o jumătate de kilogram de haşiş, de faptul că ambii inculpaţi au antecedente penale, chiar dacă doar pentru inculpatul G.C. sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) referitoare la recidiva postexecutorie, de poziţia de nerecunoaştere în totalitate a faptei şi de atitudinea inculpatului G.C. care după săvârşirea infracţiunii s-a sustras de la urmărirea penală împotriva sa emiţându-se mandat de arestare preventivă în lipsă, ulterior fiind predat autorităţilor judiciare române în baza unui mandat european de arestare.
În ce-l priveşte pe inculpatul D.M.M. s-a apreciat că şi în cazul lui se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie, - chiar dacă nu este recidivist, deoarece pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare -, motivat de faptul că a avut o atitudine parţial nesinceră referitor la fapta comisă, arătând că bănuia că în pachetul pe care îl transporta se găseau droguri, aspect care în opinia instanţei de fond exclude posibilitatea atingerii scopului pedepsei fără executare efectivă a acesteia.
Întrucât în urma percheziţiei efectuate asupra autoturismului condus de inculpatul D.M.M. s-a ridicat de la acesta cantitatea de 481,96 grame haşiş, substanţă a cărei deţinere este interzisă de lege, în temeiul art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială şi distrugerea cantităţii de 475 grame rezină de canabis rămasă din probele puse la dispoziţie după efectuarea analizelor de laborator, aflată la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu păstrarea de contraprobe.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii G.C. şi D.M.M.
Inculpatul G.C. a solicitat achitarea, în principal, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând faptul că în cauză nu s-a probat de către organul de urmărire penală că ar fi avut vreo legătură cu drogurile transportate de inculpatul D.M.M., probele administrate în cauză nu au dovedit acuzaţiile reţinute în rechizitoriu, drogurile nu i-au fost destinate lui, inculpatul D.M.M. urmând să le livreze mai departe. În susţinerea apelului, inculpatul a solicitat înlăturarea,- pe motiv că nu reflectă adevărul -, a declaraţiilor date de martorii O.C. şi T.I. şi reţinerea depoziţiei martorei U.I. care a confirmat apărările sale.
Inculpatul D.M.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, invocând în sprijinul acestei solicitări, faptul că a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar referitor la condamnările anterioare, a cerut să se aibă în vedere că în privinţa lor s-a împlinit termenul de reabilitare. Ca modalitate de executare a pedepsei, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 50/Ap pronunţată la data de 1 aprilie 2011 în Dosarul nr. 4487/62/2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori - a admis apelul declarat de inculpatul D.M.M., a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestui inculpat şi, rejudecând în aceste limite, în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.C. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestui inculpat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpaţii D.M.M. şi G.C. au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora de către inculpaţi, cu forma de vinovăţie cerută de lege.
În aplicarea art. 69 C. proc. pen. au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor date în cursul procesului penal care au fost coroborate cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi ambientale interceptate în cauză în mod autorizat, cu aspectele consemnate cu ocazia urmăririi activităţii desfăşurate de inculpatul G.C. din data de 08 aprilie 2010, cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 aprilie 2010 întocmit de I.G.P.R. - D.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, precum şi cu declaraţiile martorilor T.I.C. şi O.C. şi M.F.
Astfel, din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi în data de 08 aprilie 2010, care conţin un limbaj codificat, cei doi făcând referire la un joc de „ping-pong" sau de „fotbal", inculpatul G.C. subliniind de mai multe ori că a adunat banii, rezultă că cei doi inculpaţi au organizat modalitatea în care D.M.M. trebuia să îi livreze lui G.C. o cantitate de droguri contra unei sume de bani.
A mai reţinut instanţa de apel că depoziţiile inculpaţilor în care au negat faptul că obiectul tranzacţiei îl constituiau drogurile, învederând că era vorba despre o cantitate de aur pe care inculpatul D.M.M. o identificase la nişte cetăţeni moldoveni ca fiind de vânzare, se contrazic şi nu pot servi la aflarea adevărului în cauză.
Astfel, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul D.M.M. a recunoscut că a transportat cu maşina un pachet despre care bănuia că ar conţine droguri, însă a învederat că nu îi era destinat inculpatului G.C. întrucât îl informase anterior pe inculpatul G.C. despre cantitatea de aur deţinută de cetăţenii moldoveni, inculpatul D.M.M. a precizat că scopul întâlnirii cu inculpatul G.C. în data de 08 aprilie 2010 a fost acela de a primi de la el suma de 2.300 euro necesari pentru „a cumpăra o jumătate de kilogram de aur".
Inculpatul G.C. a susţinut o altă versiune, respectiv, că în data de 08 aprilie 2010 îl aştepta „pe D. cu aurul", iar referirile din convorbirile telefonice la „ping-pong" şi „fotbal" aveau în vedere „jumătatea de kilogram de aur cu care trebuia să vină D. la Braşov".
Semnificaţia limbajului folosit de inculpaţi a fost în mod corect reţinută de prima instanţă ca rezultând din discuţiile purtate de G.C. cu O.C. şi M.F.; din analiza acestora rezultă că, imediat după încheierea convorbirii telefonice pe care cel dintâi a purtat-o cu D.M.M., G. le-a explicat interlocutorilor săi: „Ping-pong i-o juma di kil şi fotbal i-un kil", cu prilejul acelei întâlniri cei trei au pus la cale deposedarea lui D. de o cantitate de droguri, prin folosirea unei metode cunoscute sub numele „M." (intervenţia şi ridicarea bunului prin afirmarea unei calităţi oficiale), chiar dacă G.C. a susţinut că prin folosirea acestei metode trebuia să îl deposedeze pe D. de „jumătate de kilogram de aur", din conţinutul convorbirilor ambientale coroborate cu declaraţia dată în cursul primei faze a procesului penal de către martorul O.C. rezultă că a fost avută în vedere o cantitate de droguri. De altfel, chiar în finalul discuţiilor, cei trei fac vorbire despre un produs despre care „Au zis ăia din Londra că-i mai tare ca cocaina de 13 ori".
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut că scopul întâlnirii dintre cei doi inculpaţi din data de 08 aprilie 2010 era acela ca D. să îi predea lui G. cantitatea de jumătate de kilogram de droguri, solicitată de acesta din urmă.
Activitatea desfăşurată de inculpatul G.C. în data de 08 aprilie 2010 a fost supravegheată, rezultând că acesta a fost văzut ieşind din localul „M.", situat pe str. Z. din municipiul Braşov, în jurul orelor 19,40, apoi deplasându-se pe str. Î., cu autobuzul în care a urcat de pe b-dul S., şi a coborât la staţia C.M. şi în final, mergând mai departe, pe străduţele din spatele blocurilor, pe A.M. În jurul orei 20,05 sus-numitul inculpat s-a întâlnit cu un individ, a mai făcut câţiva paşi după care a început să alerge prin spatele blocurilor pe b-dul S., până în spatele magazinului P., pe str. A., a traversat spre C.O., a alergat printre magazinele complexului, ieşind prin gangul din dreptul C.N.P., apoi a traversat str. U. fugind în direcţia str. B.N., moment în care nu a mai putut fi urmărit.
Deşi G.C. a declarat că în data menţionată nu s-a simţit urmărit şi nu a fugit de nimeni, dat fiind traseul urmat în alergare, este evident că acesta a fugit pentru a i se pierde urma. Acesta este şi motivul pentru care, în seara zilei de 08 aprilie2010, ora 23:38:39, G.C. i-a transmis lui D.M.M. un SMS prin care dorea să anuleze întâlnirea programată. Totodată, faptul că inculpatul G.C. şi-a dat seama că este supravegheat rezultă chiar din convorbirea avută de acesta în data de 09 aprilie 2010, ora 00:11:05, cu fratele lui D.M.M., numitul D.S.B., în cuprinsul căreia spune despre coinculpatul D.M.M. „Cred că l-a păpat ba-bau", reproşându-i acestuia că, deşi a încercat să îi sune de pe mai multe telefoane nu a reuşit să vorbească deoarece aveau telefoanele închise şi că, deşi a încercat să-l avertizeze pe D.M.M. întrucât a simţit „cî-i haules baules", nu a reuşit nici acest lucru.
Relativ la susţinerile inculpatului G.C. referitoare la modul în care şi-a petrecut timpul în data de 08 aprilie 2010, instanţa de apel a constatat că din declaraţia martorei U.I. invocată de inculpat în apărare, nu rezultă aspecte semnificative, apte să înlăture faptele reţinute în sarcina acestuia.
În acest sens, potrivit declaraţiei inculpatului G.C., începând cu ora 20:30 - 21:00, acesta a fost într-un club împreună cu o fată (U.I.), în jurul orelor 22:00 a venit acasă şi s-a schimbat, petrecându-şi noaptea cu acea fată la hotel „T." din Braşov.
Inculpatul a învederat că SMS-ul l-a primit de la această fată, iar numărul de telefon aparţine acesteia.
La termenul din 27 octombrie 2010, când inculpatul G.C. a solicitat Tribunalului Braşov audierea numitei U.I., a învederat că martora a lucrat la I.P.J. Braşov.
Curtea a procedat la audierea martorei, aceasta declarând că în perioada respectivă deţinea mai multe numere de telefon mobil, inclusiv una sau două cartele telefonice, că aceste cartele le-a folosit în convorbirile purtate cu G.C., că de pe o astfel de cartelă i-ar fi expediat lui G.C. un SMS în care i-a cerut să se întâlnească la chioşcul de unde a luat vin data trecută şi că s-a întâlnit cu inculpatul împreună cu care şi-a petrecut noaptea.
Deşi a indicat instanţei data la care i-ar fi transmis un SMS inculpatului G.C., martora U.I. nu a fost în măsură să precizeze dacă numărul de telefon i-a aparţinut, aspect care coroborat cu alte elemente menţionate în considerentele deciziei au condus instanţa de prim control judiciar la concluzia că depoziţia acestei martore este făcută pro causa şi nu este de natură să servească la aflarea adevărului.
Astfel, s-a avut în vedere că întâlnirea celor doi inculpaţi a avut loc, probabil, după ora 21,00 după ce detaliile întâlnirii cu inculpatul D.M.M. fuseseră fixate şi, mai ales, după ce inculpatul G.C., dându-şi seama că este supravegheat, a reuşit să fugă şi să scape de filaj.
Prin urmare, dându-şi seama de posibilitatea ca activitatea ce urma să fie desfăşurată împreună cu inculpatul D.M.M. să fie surprinsă de organele de poliţie, inculpatul G.C. a încercat, fără succes însă, să-l avertizeze pe acesta, alegând la rândul său să îşi petreacă noaptea în compania martorei U.I., punându-se astfel la adăpostul unor acuzaţii ulterioare.
Referitor la susţinerea martorei în sensul că după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.C. au rămas împreună până dimineaţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că acest fapt nu l-a împiedicat pe inculpatul G.C., nici să vorbească la telefonul mobil şi nici să transmită SMS în cursul nopţii de 8/9 aprilie 2010, dovadă fiind convorbirile telefonice purtate de inculpaţi la data respectivă.
Împrejurarea că întâlnirea cu martora U.I. s-a realizat cu scopul anterior menţionat, rezultă şi din conţinutul convorbirilor, relative la surprinderea lui D.M.M., ocazie cu care „C.", cum este poreclit G.C., îi relatează unui alt bărbat, „Ţ.", modul în care „L-a luat, mă,.. din faţa blocului de la mine", arătând că „Nu ştia nimeni că vine, ce şi cum. Doar ce ştiam noi acolo, înţelegi ce zic?"; în contextul acestei teme de discuţie, al presupunerilor făcute asupra modului în care „s-a făcut sifoneala", G.C. îi comunică interlocutorului său „Ştii ce am făcut? Am sechestrat-o pi miliţiancî (..)", „C-a sunat la .. ei - ci-mi spuni ea. Mă-nţelegi? Cî-i cu mini. Io-s într-un bar acum. Beau. Şi p-asta am s-o iau s-o muiesc puţin .. înţelegi ce zic?".
Apelantul inculpat G.C. a criticat modul în care, în faza de urmărire penală, au fost audiaţi martorii O.C. şi T.I., solicitând înlăturarea depoziţiilor date de aceştia, cu motivarea că nu sunt obiective.
Curtea a constatat însă că nu există niciun motiv pentru a înlătura depoziţiile martorilor sus-menţionaţi, reţinute în mod corect de tribunal în soluţionarea cauzei.
Astfel, ambii martori au fost audiaţi după ce faţă de D.M.M. şi G.C. începuse urmărirea penală. Faptul că din procesele-verbale de îndeplinire a mandatului de aducere la instanţă a rezultat că martorul T. nu mai locuieşte la adresa de domiciliu, fiind plecat împreună cu părinţii în Italia de aprox. 2 ani, nu este de natură a pune sub semnul îndoielii depoziţia dată de acesta în faza de urmărire penală, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că datele privind plecarea familiei T. din ţară au fost obţinute din spusele vecinilor, neexistând nicio confirmare oficială a celor efectiv plecaţi, iar pe de altă parte, împrejurarea că la momentul derulării urmăririi penale, martorul indicat locuia fără forme legale la o altă adresă - Braşov, str. C. - la care a fost identificat de organele de cercetare penală în acel moment.
În ceea ce îl priveşte pe O.C., s-a apreciat că în mod corect, tribunalul a reţinut în soluţionarea cauzei depoziţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, observând că motivele pentru care martorul a învederat instanţei de ce nu mai menţine cele declarate în prima fază a procesului penal sunt nefondate.
Se constată că se află declaraţia dată de martorul O.C. în data de 12 aprilie 2010, în prezenţa avocatului ales, a cărui împuternicire (ce poartă aceeaşi dată) se află depusă la dosarul cauzei. Cu ocazia audierii martorului s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie audiat „în legătură cu relaţiile pe care le am cu G.C. şi activitatea acestuia privind traficul de droguri".
Prin Rechizitoriul din data de 03 mai 2010, pe lângă trimiterea în judecată a inculpaţilor D.M.M. şi G.C., s-a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de mai multe persoane, între care şi O.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Aşa fiind, s-a apreciat că sunt nefondate criticile apelantului G.C. privind lipsa de obiectivitate a martorului, O.C., acesta nefiind urmărit penal, singura depoziţie dată în dosarul de urmărire penală fiind în calitatea menţionată, aceea de martor.
În concluzie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că în mod corect tribunalul a constatat că în drept, fapta inculpatului D.M.M. constând în transportul cantităţii de 481,94 grame rezină de canabis din municipiul Vaslui în municipiul Braşov, cu scopul de a o vinde inculpatului G.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, fapta inculpatului G.C. de a comanda inculpatului D.M.M. cantitatea de aproximativ o jumătate de kilogram de haşiş, fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să transporte cantitatea de 481,96 grame de haşiş din municipiul Vaslui în municipiul Braşov, a fost corect apreciată de tribunal ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii subiective, cât şi sub aspectul laturii obiective - efectuarea unor operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc.
Analizând modul în care tribunalul a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a constatat că în mod temeinic s-a ţinut seama de pericolul social al faptelor comise, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciind că pedeapsa aplicată fiecăruia, egală cu minimul special prevăzut de lege, apare ca necesară prevenirii, educării şi reinserţiei acestora în societate.
În privinţa circumstanţelor atenuante s-a apreciat că acestea nu pot fi reţinute în cauză; inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reţinută prin actul de sesizare, respectiv prin hotărârea primei instanţe; în timp ce inculpatul G.C. a negat orice implicare, inculpatul D.M.M. a recunoscut că a transportat un pachet despre care bănuia că ar conţine droguri, relatând o manieră de desfăşurare a faptelor menită să înlăture orice participaţie a celei dintâi.
Relativ la recunoaşterea de către inculpatul D.M.M. a transportului cantităţii de 481,94 grame rezină de cannabis găsită în autoturismul proprietatea acestuia, instanţa de apel a reţinut că o atare împrejurare nu poate căpăta valoarea unor circumstanţe atenuante menite să justifice coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, aşa cum a solicitat inculpatul în apelul declarat.
A mai constatat instanţa de apel că în mod corect tribunalul a reţinut că niciunul dintre inculpaţi nu este la prima confruntare cu legea penală, fiecare dintre ei suferind anterior şi alte condamnări, pentru inculpatul G.C. fiind incidente dispoziţiile relative la recidiva postexecutorie [art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)].
În privinţa inculpatului D.M.M., instanţa de apel a constatat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedepse privative de libertate, însă pentru ultima condamnare la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 255 din 07 martie2000 a Judecătoriei Bârlad s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de articolul 135 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind astfel incidente dispoziţiile articolului 38 alin. (2) C. pen.
Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă, faptul că de la data ultimei condamnări inculpatul D.M.M. a avut o bună conduită, şi-a întemeiat o familie, are un copil minor, a locuit şi a muncit în Spania, precum şi atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procedurilor penale desfăşurate împotriva sa în prezenta cauză, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. şi că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acest inculpat, astfel încât, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni.
În consecinţă, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.M. de către instanţa de fond, pe durata unui termen de încercare de 6 ani determinat conform art. 862 C. pen. cu instituirea în sarcina acestuia pe durata termenului de încercare a obligaţiilor prevăzute de art. 863 C. pen.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., faţă de inculpatul D.M.M. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie de Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 861 C. pen. faţă de inculpatul D.M.M., critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris şi susţinute oral în şedinţă publică, procurorul, făcând trimitere la circumstanţele de fapt şi la cele personale ale inculpatului a solicitat înlăturarea prevederilor art. 861 C. pen. şi menţinerea dispoziţiilor art. 57 C. pen. aplicate de instanţa de fond.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor aduse de parchet, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit art, 72 C. pen. care stabileşte criticile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Intimatul inculpat D.M.M. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, constând în esenţă în aceea că a transportat cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis din judeţul Vaslui în municipiul Braşov, cu scopul de a o vinde intimatului inculpat G.C.
Din probele administrate în cauză, necontestate de inculpat, rezultă că acesta a dezvoltat relaţii pe linia traficului de droguri cu coinculpatul G.C. la momentul în care a revenit în ţară, respectiv în cursul lunii martie 2010. Astfel, înainte de data de 08 aprilie 2010, intimatul inculpat D.M.M. care se afla în judeţul Vaslui, a luat legătura telefonic cu intimatul G.C., prietenul său din copilărie, de la care a primit o solicitare de a-i aduce la Braşov o cantitate de droguri. Discuţiile telefonice cu privire la cantitatea de droguri şi la locul întâlnirii au fost purtate de inculpaţi într-un limbaj codificat, împrejurare care denotă o legătură bine pusă la punct, de durată, ocultă, de natură a păstra caracterul clandestin al acţiunilor lor.
Întâlnirea dintre cei doi inculpaţi nu a putut fi surprinsă în flagrant, deoarece activitatea de supraveghere a intimatului-inculpat G.C. a fost desconspirată, însă autoturismul condus de intimatul inculpat D.M.M. a fost blocat în trafic de către organele de poliţie, care cu ocazia percheziţionării acestuia au găsit cantitatea de 481,94 grame rezină de cannabis.
Din circumstanţele comiterii faptei rezultă o anumită preocupare, de durată, a intimatului D.M.M. pe linia traficului de droguri. În plus, intimatul inculpat nu a recunoscut fapta pentru care a fost cercetat, trimis în judecată şi condamnat, nu a oferit organelor judiciare date pertinente cu privire la provenienţa drogurilor găsite asupra sa, anterior a mai fost condamnat, nefiind la primul contact cu legea penală, locuieşte în străinătate, cu drept de rezidenţă în Spania, este divorţat, are un copil minor rezultat din căsătorie care este încredinţat spre creştere şi educare mamei.
Chiar dacă în sarcina intimatului inculpat nu s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) referitoare la recidiva postexecutorie, deoarece pentru condamnările anterioare suferite a intervenit reabilitarea, Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de instanţa de apel, şi în acord cu susţinerile parchetului, raportat la modul şi împrejurările comiterii faptei, la gradul ridicat de pericol social concret al acesteia şi la comportamentul anterior al inculpatului concretizat în comiterea mai multor infracţiuni, că scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor articolului 861 C. pen. şi că pronunţarea condamnării nu constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni. Intimatul inculpat deşi a mai beneficiat de clemenţa legii, a continuat să comită infracţiuni chiar şi după ce s-a dispus ca pedepsele la care a fost condamnat să fie executate efectiv aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar.
În consecinţă, apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei aşa cum a dispus instanţa de fond, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte Decizia, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M.M. şi rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 861, art. 862, art. 863, art. 864 şi art. 71 alin. (5) C. pen., dispuse faţă de acest inculpat şi se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin Sentinţa penală nr. 447/S din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinice a hotărârii atacate, se vor menţine în rest dispoziţiile acesteia.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.M.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov împotriva Deciziei penale nr. 50/AP din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.M.
Casează în parte Decizia penală recurată numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M.M. şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 861, art. 862, art. 863, art. 864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. faţă de inculpatul D.M.M. şi menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin Sentinţa penală nr. 447/S din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3075/2011. Penal → |
|---|
