ICCJ. Decizia nr. 3042/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3042/2011
Dosar nr.3656/116/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 134 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 3656/116/2010, a fost respinsă cererea inculpatului privind aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen. ca şi aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.G. la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi accesorii sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, calculată de la rămânerea definitivă a prezentei.
I-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 844 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 863 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: c) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor o dată la trei luni; d) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui cuţit sau a contravalorii acestuia, de 10 RON.
S-a lua act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
S-a făcut aplicarea în cauză a art. 67 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată A.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 200,43 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi, cheltuieli de spitalizare cu victima A.N.
Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON reprezintă onorariul apărător oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în ziua de 24 martie 2010, în jurul orelor 13,00, victima A.N., fiul inculpatului A.G. a revenit la locuinţa părinţilor săi A.G. şi A.Z., unde locuia şi el, după ce fusese în sat (R.N.) unde muncise pentru diferiţi vecini. Ajuns la domiciliu, victima A.N. a intrat în bucătărie, unde se afla şi tatăl său A.G., mama sa A.Z. fiind în curte.
La scurt timp între A.N. şi A.G. a izbucnit o ceartă având la bază motive mai vechi legate de bani.
Inculpatul A.G. s-a enervat pe fiul său A.N., care consuma produsele din gospodăria părinţilor fără să ajute în niciun fel din punct de vedere material, astfel că a luat un cuţit aflat la masă şi şi-a înjunghiat fiul în zona hemitorace stâng, producând leziuni organelor interne şi o sângerare abundentă.
Auzind gălăgie, în bucătărie a intrat şi soţia inculpatului, numita A.Z. care a observat că fiul său era murdar de sânge pe piept.
Victima A.N. a ieşit din casă şi a mers către faţa imobilului însă, datorită pierderii rapide de sânge s-a prăbuşit pe trotuarul din faţa casei în stare de inconştienţă.
Numita A.Z. s-a deplasat imediat la locuinţa martorului S.I. - ginerele său şi vecin cu ei, căruia i-a spus că soţul său A.G. l-a înjunghiat pe A.N. şi l-a rugat să sune la serviciul de ambulanţă.
Martorul S.I. a apelat la numărul de urgenţă „112" după care s-a dus în curtea inculpatului unde l-a găsit pe trotuarul din faţa casei pe A.N. aflat în stare de inconştienţă, într-o baltă de sânge.
Victima A.N. a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi unde s-a intervenit chirurgical, însă nu a mai putut fi salvată.
Din Raportul de necropsie din data de 19 august 2010 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi a rezultat că moartea numitului A.N. a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unei plăgi înjunghiate hemitorace stâng cu interesarea lobului pulmonar superior stâng. Leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător (posibilul cuţit). Între leziunile constatate la necropsie şi decesul lui A.N. există o legătură de cauzalitate directă.
Pentru a se înlătura orice îndoială cu privire la evenimentele petrecute între învinuit şi victimă, în cauză a fost dispusă şi efectuarea unei constatări medico-legale asupra învinuitului A.G. pentru a se stabili dacă acesta prezintă leziuni de violenţă. Prin Raportul de constatare medico-legală din data de 07 mai 2010 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi s-a concluzionat că inculpatul A.G. nu prezintă semne de violenţă pe corp.
Întrucât numita A.Z. a arătat că soţul său a fost internat în Spitalul de psihiatrie Săpunari, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 august 2010, a rezultat că inculpatul A.G. a avut discernământul faptelor sale păstrat în momentul comiterii infracţiunii, având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată.
Din foaia de observaţie clinică generală trimisă de Spitalul de psihiatrie Săpunari, a rezultat că inculpatul A.G. a fost internat în anul 2004, problemele sale fiind pe fondul consumului de alcool, primind diagnosticul tulburare psihică fond toxic.
Audiat inculpatul atât cu ocazia primelor cercetări, poziţia sa a fost oscilantă cu privire la locul comiterii faptei, poziţie care nu determină în mod substanţial calificarea juridică a faptei, iar în faza de anchetă judecătorească aceasta a recunoscut comiterea faptei menţinând declaraţiile date în faza de urmărire penală. Cu ocazia interogării sale inculpatul a arătat că îi pare rău că a comis fapta dar că fiul său, victima în cauză cu care gospodărea şi locuia permanent în decursul anilor a creat multiple scandaluri care degenerau în bătăi făcându-i inculpatului şi soţiei acestuia, mama victimei, viaţa aproape imposibilă. Inculpatul a mai arătat că victima era un mare consumator de băuturi alcoolice nu obişnuia să muncească, procurându-şi hrana şi băutura din pensiile părinţilor şi că dacă se întâmpla să-l refuze, acesta sărea la scandal. Îi lovea, îi jignea şi îi maltrata.
Inculpatul a mai arătat că în nenumărate rânduri s-a adresat organelor de poliţie, sens în care s-a solicitat efectuarea unei adrese către postul de poliţie din localitatea de domiciliu în vederea comunicării unui raport din care să rezulte dacă în decursul ultimilor 5 ani inculpatul şi soţia sa au făcut plângeri împotriva victimei pentru modul de comportare a acestuia şi soluţiile date acestor plângeri. Din adresa emisă de postul de poliţie Modelu rezultă că numitul A.N., respectiv victima, era cunoscut ca fiind consumator de băuturi alcoolice şi pe fondul acestui consum de alcool provoca certuri în familie. Se mai arată că inculpatul A.G. s-a prezentat de multe ori la postul de poliţie formulând plângeri verbale împotriva fiul său cu rugămintea doar de a fi avertizat să nu mai bea, să-şi vadă de treabă, întrucât îi era frică de consecinţele unor plângeri formulate în scris.
Solicitarea inculpatului de a fi reţinute dispoziţiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare, susţinând că a acţionat după ce fiul său - victima - l-a agresat, a fost respinsă de instanţă, întrucât din declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate A.Z. nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat şi că acesta s-a aflat în legitimă apărare.
S-a reţinut că victima a avut o atitudine de nemulţumire faţă de inculpat, întrucât acesta îi reproşa că nu munceşte şi că consumă multă cafea, dar nemulţumirea victimei s-a concretizat că a aruncat cafeaua pe care tocmai şi-o pregătea şi în nici un caz nu l-a agresat fizic pe inculpat, ca acesta să acţioneze în legitimă apărare.
Prin urmare instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat pentru omor calificat, faptă comisă împotriva fiului său, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere întregul complex de factori care au concurat la comiterea faptei, vârsta inculpatului, atitudinea victimei în decursul anilor, aşa cum acestea au rezultat pe de o parte din declaraţiile inculpatului şi a părţii vătămate A.Z., dar şi din adresa Postului de Poliţie Modelu.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., suspendând executarea pedepsei sub supraveghere.
Împotriva sentinţei au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul A.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de susţinând că:
- deşi la dezbaterile cauzei pe fond apărătorul inculpatului a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (3) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanţa de fond, respingând ambele cereri, nu a motivat în considerente decât soluţia de respingere a cererii de achitare având ca temei legitima apărare, neargumentând în fapt şi în drept respingerea cererii de acordare a circumstanţelor provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. invocate de apărător în subsidiar;
- prima instanţă nu a indicat în concret în ce constau circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., ci doar a adăugat încadrării juridice aceste texte de lege;
- instanţa de fond nu a precizat în concret care sunt argumentele pentru care a optat asupra aplicării art. 861 C. pen. în cauză, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate;
- în raport de modalitatea concretă de comitere a infracţiunii, de consecinţele extrem de grave ale faptei şi de atitudinea inculpatului după comiterea infracţiunii - atitudine oscilantă în recunoaşterea faptei, refractară aflării adevărului - se impunea aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, fără acordarea beneficiului circumstanţelor atenuante, cum în mod greşit a dispus tribunalul.
Primul motiv de apel nu a mai fost susţinut cu ocazia dezbaterilor însă, procurorul a suplimentat motivele cu unul nou, pedeapsa aplicată de instanţa de fond este nelegală.
Inculpatul a criticat sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală. A susţinut că a acţionat în legitimă apărare şi a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. în subsidiar a cerut să se reţină că a săvârşit fapta în condiţiile unei puternice tulburări produse de victimă - art. 73 lit. b) C. pen. - cu consecinţa reducerii pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 67/A din 9 martie 2011 a admis ambele apeluri. A desfiinţat sentinţa în parte şi, rejudecând:
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.G. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 3 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat cuţitul corp delict. A înlăturat pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul, în termenul legal, a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen.
A susţinut că probele administrate în cauză demonstrează că a săvârşit fapta în condiţiile unei provocări din partea victimei. Pe de altă parte trebuie să se ţină seama de conduita necorespunzătoare în familie şi societate a victimei care obişnuia să consume băuturi alcoolice, nu muncea, consuma alimentele părinţilor fără să-i ajute şi a fost condamnat şi sancţionat contravenţional încă din timpul minoratului.
Verificând hotărârea prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cu ocazia judecării cauzei la tribunal inculpatul s-a apărat în sensul că a săvârşit fapta în condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen., din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Această apărare a fost verificată şi respinsă de instanţă care a motivat că din probele administrate nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat. Tot astfel s-a motivat că inculpatul nu a comis fapta în condiţiile provocării din partea victimei, că certurile în familie şi reproşurile erau frecvente iar în ziua respectivă inculpatul certându-şi fiul (victima) aceasta supărată, a aruncat cafeaua pe care o pregătea.
Aceleaşi critici au fost ridicate şi în apel iar instanţa de control judiciar le-a verificat şi a motivat că nu sunt fondate.
În acelaşi timp a constatat că faţă de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de omor calificat - pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani - prin reţinerea de circumstanţe atenuante, pedeapsa de 4 ani este nelegală date fiind dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. care stabilesc că în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa poate fi redusă până la o treime din minimul special. Aşa fiind a îndreptat nelegalitatea şi în condiţiile menţinerii circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pedeapsa astfel stabilită este legală şi nu poate fi redusă în niciun mod, iar dispoziţiile art. 861 C. pen. nu mai sunt aplicabile.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă recursul urmează a fi respins în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3041/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3049/2011. Penal → |
|---|
