ICCJ. Decizia nr. 3041/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3041/2011
Dosar nr.21039/3/2009
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 262/F din 1 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.N.D. a fost achitat sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatul a fost achitat sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26, rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat inculpatul M.N.D. la:
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânere definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, teza a II-a cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauza în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după rămânere definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 martie 2009 la zi.
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 41.127,06 RON către partea civilă B.R.D. - G.S.G. SA, respectiv la plata sumei de 151.510,75 RON către partea civilă B.I. L.M.T.D. cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile B.R.D. - G.S.G. SA şi B.I. L.M.T.D. având ca obiect recuperarea prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
În baza art. 353 alin. (1), art. 163 C. proc. pen. a respins ca fiind fără obiect cererea de înfiinţarea a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, formulată de părţile civile.
În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desfiinţate cele două formulare de "Retragere numerar/Cash Withdrowal" emise de B.R.D. - G.S.G. SA pe numele M.V. datate 28 noiembrie 2006, şi formularul "Declaraţia privind identitatea beneficiarului real" completat pe numele M.V. şi datat 28 noiembrie 2006.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 28 noiembrie 2006, inculpatul M.N.D., folosind cartea de identitate, falsificată, pe numele M.V. şi având aplicată fotografia sa, s-a prezentat la B.R.D. - Sucursala Constanţa sub această identitate, şi în două rânduri a solicitat şi ridicat fără drept suma de 10.000 RON şi, respectiv, 180.000 RON. Pentru a efectua aceste retrageri, inculpatul a completat două documente „Retragere numerar/Cash withdrawal" şi declaraţia privind identitatea beneficiarului real pe care le-a prezentat funcţionarilor băncii.
Situaţia de fapt prezentată mai sus a fost reţinută de instanţă prin coroborarea declaraţiei martorei I.L.A., care l-a şi recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a solicitat retragerile de bani cu declaraţiei martorei C.T., care şi-a adus aminte că persoana văzută la bancă în apropierea sa era îmbrăcată într-o haină maro, iar în cursul urmăririi penale, după vizionarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale băncii, a precizat că persoana pe care a văzut-o în banca este aceeaşi cu cea de pe imaginile înregistrate, fiind inculpatul M., cel recunoscut şi după prezentarea planşelor foto. Prezenţa inculpatului M.N.D. în bancă în aceeaşi zi cu retragerea sumelor de bani din contul numitului M.V. este susţinută şi de copia cărţii de identitate a titularului de cont, ce purta fotografia inculpatului şi care a fost verificată de către funcţionarele băncii care au constatat identitatea dintre persoana reprezentată în fotografia aplicată pe cartea de identitate şi cea care se prezentase în faţa lor.
Declaraţiile martorelor se coroborează şi cu înscrisurile folosite la retragerile de bani, respectiv cele două formulare „Retragere Numerar/Cash Withdrawal" şi „Declaraţia privind identitatea beneficiarului real", care au fost completate de către inculpat, după cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi din expertiza grafoscopică. Aceste probe ştiinţifice au confirmat faptul că înscrisurile folosite la retragerile de bani din contul numitului M.V. şi reţinute de funcţionarii bancari şi predate organelor de poliţie au fost scrise, în cea mai mare parte, de către inculpatul M.
Cu privire la imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale băncii instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice având ca obiect a se stabili dacă persoana ce apare în aceste înregistrări este inculpatul M.N.D. Concluziile acestui raport de expertiză au fost în sensul că nu se poate stabili dacă persoana care apare în fişierele tip înregistrate video reprezintă aceeaşi persoană ilustrată în imaginile model de comparaţie (fotografii puse la dispoziţie de inculpatul M.). Prin urmare, nu s-a putut stabili cu certitudine printr-un mijloc de probă cu valoarea ştiinţifică dacă inculpatul este cel reprezentat pe imaginile înregistrate ca urmare, însă, a calităţii scăzute a fişierelor video pentru considerentele menţionate în raportul de expertiză: direcţia de preluare a imaginilor de camerele sistemului de supraveghere nu este perpendiculară pe suprafaţa feţei persoanei, fiind preluate din diverse unghiuri, diferite de cele din modele de comparaţie, imaginile model de comparaţie au fost preluate fronto-lateral, iar direcţia de preluare a imaginilor nu este identică cu cele preluate de camerele de supraveghere video, fişierele video prezintă zone subexpuse şi supraexpuse care nu permit stabilirea şi examinarea elementelor caracteristice generale şi individuale ale persoanei cu evidenţierea elementelor morfologice ale feţei care să poată permite compararea cu probele de comparaţie.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând în cursul urmăririi penale că nu îşi aduce aminte activităţile desfăşurate în data de 28 noiembrie 2006, iar în cursul judecăţii, fie că a fost plecat în Turcia (prin intermediul apărătorului ales), fie în Germania (cum a precizat inculpatul în declaraţia dată la terminarea cercetării judecătoreşti) şi în plus a depus la dosar dovada rezervării unui bilet de avion Bucureşti-Veneţia dus-întors, cu plecare la data de 18 noiembrie 2006 şi întoarcere la data de 28 noiembrie 2006, ora 11.40.
În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen., constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul M. împreună cu numiţii M.D.Ş., B.T., I.V. şi alte persoane rămase neidentificate, prin falsificarea de documente de identitate, acte bancare şi prezentarea sub identităţi false la funcţionarii B.R.D., a solicitat şi retras din contul lui M.V. suma de 1.394.400 RON, instanţa a constatat că în cauză nu s-a făcut nicio probă din care să rezulte participarea inculpatului M. la săvârşirea acesteia fapte, prin retragerile de numerar din datele de 22 noiembrie 2006 - Agenţia Năvodari şi Agenţia Constanţa şi din 28 noiembrie 2006, Agenţia Ploieşti.
Cu privire la complicitatea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul a pus la dispoziţia A.N. fotografia sa tip carte de identitate pe baza căreia s-a întocmit în fals cartea de identitate cu datele de identificare ale numitului M.V., dar cu fotografia inculpatului, document de identitate folosit la săvârşirea infracţiunilor, instanţa constată că acuzarea nu a făcut dovada că inculpatul M. este cel care a pus la dispoziţia falsificatorului poza sa.
S-a reţinut în drept că fapta inculpatului M.N.D., care în data de 28 noiembrie 2006 a indus în eroare funcţionarii B.R.D. - G.S.G. - Agenţia Constanţa cu privire la identitatea sa folosind o carte de identitate falsă şi a retras suma de 10.000 RON, respectiv de 180.000 RON din contul numitului M.V., în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi producând părţii vătămate daune materiale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ.: fapta ilicita - fapta de înşelăciune din 28 noiembrie 2009, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de părţile vătămate ca urmare a încălcării drepturilor subiective patrimoniale ocrotite prin legea penală - cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite şi prejudiciul produs, vinovăţia sub forma intenţiei directe.
Instanţa a reţinut că partea civilă B.R.D. - G.S.G. a suferit un prejudiciu material în cuantum de 2.135,33 RON (capital, dobânzi, comisioane, sumă nerecuperată) aferent retragerii de 10.000 RON şi de 38.991,73 RON (capital, dobânzi, comisioane, sumă nerecuperată) aferent retragerii de 180.000 RON, ambele fapte din 28 noiembrie 2010, după cum rezultă din adresele părţii civile în care s-a detaliat modalitatea de calcul defalcat pentru fiecare retragere de numerar din contul numitului M.V. Prejudiciul s-a localizat în patrimoniul unităţii bancare în condiţiile în care aceasta a acoperit prejudiciul suferit de titularul de cont.
Cât priveşte partea civilă B.I. L.M.T.D.,s-a constatat că aceasta este îndreptăţită la recuperarea sumei de bani plătite asiguratului parte civilă B.R.D. - G.S.G. în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de procedura pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în adresa B.R.D. în care s-a precizat modalitatea de imputaţie a plăţii şi din care rezultă că suma recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă retragerii de 10.000 RON şi de 143.507,25 RON, aferentă celei de 180.000 RON, ambele din 28 noiembrie 2006.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul M.N.D. şi partea civilă B.I. L.M.T.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neaplicării pedepselor complementare prev. de art. 65 C. pen. şi al omisiunii anulării cărţii de identitate false, (cu fotografia inculpatului M.N.D.).
Inculpatul M.N.D., prin apărător ales, a criticat, la rândul lui, sentinţa, sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. arătând că nu s-a dovedit, în mod cert, că inculpatul a fost autorul faptelor, susţinând că, la data comiterii, nu era în ţară, că lipsa cărţii de identitate folosită la comiterea infracţiunii este de natură să ridice dubii, susţinând că orice angajat al băncii ar fi putut intra în posesia fotografiei de pe cartea de identitate a inculpatului, care avea cont deschis la B.R.D. Constanţa, şi produce un fals suprapuneri repetate sau să pună la dispoziţie altei persoane această fotografie.
Apelanta partea civilă B.I. L.M.T.D. nu a formulat motive în declaraţia de apel şi nici ulterior, pe parcursul judecării apelului.
Prin Decizia penală nr. 99 din 31 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul formulat de inculpat M.N.D., a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, în fond, rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 6 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 334, C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale din infracţiunea prevăzută de art. 215, alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 37, lit. b), C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 37, lit. b), C. pen.
În temeiul art. 215, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 37, lit. b), C. pen.,a condamnat pe inculpatul M.N.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, împotriva părţii vătămate B.R.D. - G.S.G. SA.
În temeiul art. 33, lit. a), raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen.,a contopit pedepsele de 6 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, şi anume pedeapsa de 6 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de partea civilă B.I. L.M.T.D împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat M.N.D. şi a fost dedusă e reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 11 .03..2009 la zi.
În temeiul art. 192, alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare pentru judecarea apelurilor declarate de Ministerul Public şi de apelantul-intimat-inculpat M.N.D. au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 150 RON, onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat, să fie suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a fost obligată partea civilă B.I. L.M.T.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli de procedură statului.
Pentru a hotărî astfel;
Curtea a constat legal stabilită vinovăţia inculpatului M.N.D., probele administrate în cauză fiind concludente, credibile şi corespunzătoare adevărului, dovedind în mod cert, contrar susţinerilor apărării, că inculpatul M.N.D., la data de 28 noiembrie 2006, folosind în mod fraudulos identitatea lui M.V. prin prezentarea unei cărţi de identitate false, având aplicată fotografia sa, a retras din contul deţinut de titular.de la B.R.D. - G.S.G. SA - Sucursala Constanţa, în două rânduri, sumele de 10.000 RON şi 180.000 RON.
Curtea a constatat astfel, că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat cu privire la înlăturarea aplicării alin. (3) de sub art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
S-a motivat că pentru aplicarea art. 215 alin. (3) C. pen. care incriminează infracţiunea de înşelăciune în convenţii, se cere ca, fie la încheierea convenţiei, fie la momentul executării, inculpatul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuinţarea de mijloace frauduloase şi numai în acest fel să fi determinat partea potrivnică să încheie sau să execute convenţia.
Prin urmare, inducerea sau menţinerea în eroare, în sensul art. 215 alin. (3) C. pen., trebuie să aibă ca situaţie premisă existenţa unui contract, a unei convenţii civile, în înţelesul consacrat de legea civilă, în cadrul căruia, cel care induce sau menţine în eroare este cel care încheie contractul cu vinovăţia penală sub forma intenţiei directe în obţinerea unui folos injust iar cealaltă parte, contractantă, fără această eroare, nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţiile stipulate; s-a reţinut că argumentele instanţei de fond sunt în afara condiţiilor expres consacrate prin încriminarea înşelăciunii în convenţii, variantă agravantă a infracţiunii cadru, prev. în alin. (3) a art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Curtea a reţinut ca fiind legale şi temeinice celelalte dispoziţii privind stabilirea vinovăţiei inculpatului şi cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că, la 28 noiembrie 2006, a completat „cererile de retragere de numerar" pentru sumele de 10.000 RON şi 180.000 RON şi „declaraţia privind identitatea beneficiarului real" în numele Iui M.V. şi uz de fals constând în aceea că, la aceeaşi dată, inculpatul a folosit cartea de identitate cu datele de identificare ale titularului real al contului, M.V. dar cu fotografia sa, în vederea producerii unor consecinţe juridice, respectiv, retragerea de numerar.
Asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Curtea a arătat că instanţa de fond a reţinut şi apreciat, legal şi temeinic, că probele ce au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), verificate în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate, nu pot fundamenta o soluţie de condamnare a inculpatului vinovăţia acestuia nefiind, în mod cert, dovedită,dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea apreciază că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu se impune cu necesitate în cauză, apreciind că pedeapsa principală finală aplicată, este suficient de fermă astfel încât nu se justifică, un plus de gravitate acesteia, după executarea sau considerarea ei ca executată, prin interzicerea unora din drepturi, pe o perioadă limitată de timp
Cu privire la critica privind omisiunea anulării cărţii de identitate false, cu fotografia inculpatului M.N.D., Curtea a constat că, în fapt, această carte de identitate nu a fost identificată şi reţinută în materialitatea ei, existând la dosar doar o fotocopie, astfel că măsura anulării, în lipsa înscrisului falsificat, nu se poate dispune.
Asupra apelului declarat de partea civilă, Curtea a constatat că este vădit nefondat, întrucât, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că partea civilă B.I. L.M.T.D., este îndreptăţită la recuperarea sumei de bani plătite asiguratului parte civilă B.R.D. - G.S.G. în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în adresa B.R.D. în care s-a precizat modalitatea de imputaţie a plăţii şi din care rezultă că suma recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă retragerii de 10.000 RON şi de 143.507,25 RON, aferentă sumei de 180.000 RON, ambele din 28 noiembrie 2006, prejudiciu cert, rămas neacoperit şi rezultat din faptele pentru care inculpatul a fost tras la răspundere penală. Cum, în cauză,nu s-a reţinut vinovăţia inculpatului M.N.D. cu privire la celelalte infracţiuni care justificau pretenţiile la despăgubire ale apelantului parte civilă, acesta nu putea fi obligat la plată integral, lipsind condiţiile răspunderii civile delictuale (inexistenţa faptei imputabile cauzatoare de prejudiciu).
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs, inculpatul M.N.D., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru readministrarea probatoriului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Cererea inculpatului prin care a solicitat, în principal.achitarea iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare nu poate fi primită.
Înalta Curte constată că instanţa de apel, în mod corect a stabilit că fapta inculpatului de a efectua, în baza aceleiaşi rezoluţii, două retrageri frauduloase de numerar din contul titularului real, la data de 28 noiembrie 2006, folosind în mod fraudulos identitatea lui M.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin mijloace frauduloase, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
Curtea are în vedere declaraţia martorei I.L.A., operator ghişeu universal în cadrul Sucursalei Constanţa, martoră care a verificat identitatea inculpatului M.N.D. care s-a prezentat cu solicitarea de retragere numerar; declaraţia martorei este confirmată de concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 februarie 2009 şi expertiza grafoscopică din 29 aprilie 2009 cele două formulare folosite la retragerea banilor din contul lui M.V., la 28 noiembrie 2006 „Retragere numerar/Cash Withdrawal" şi declaraţia privind identitatea beneficiarului real", documente reţinute de funcţionarii băncii şi predate organului de cercetare, au fost scrise de inculpatul M.N.D. cu excepţia menţiunilor ce au înscrisă suma şi a menţiunii privind seria şi numărul cărţii de identitate, neputându-se stabili dacă semnătura a fost executată sau nu de inculpat, aspect ce trebuie interpretat prin prisma posibilităţii contrafacerii cu uşurinţă a acesteia, scriptele de comparaţie datând din perioade diferite (1999 şi 2009) şi prezentând, în ansamblu, un aspect diferit, expertul luând în considerare aspectele care particularizează, în mod suficient, unicitatea de autor grafic al acestora.
Atât martora martora I.L.A. cât şi martora V.A.E. l-au recunoscut pe inculpatul M.N.D., conform proceselor-verbale de recunoaştere după fotografie, încheiate la datele de 22 ianuarie 2007 şi 30 martie 2009, declarând că acesta este persoana care s-a prezentat sub numele de M.V., la data de 28 octombrie 2006 şi a retras sumele de 20.000 şi 180.000 RON din contul lui M.V.
Audiaţi, în mod nemijlocit, de către instanţa de fond, martorii şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, astfel că nu există vreun temei pentru a aprecia că declaraţiile testimoniale administrate în cauză nu sunt corespunzătoare adevărului întrucât acestea se coroborează între ele precum şi cu toate celelalte fapte şi împrejurări ce rezultă din celelalte probe arătate.
Astfel apărarea inculpatului în sensul că nu s-a aflat în ţară la data săvârşirii faptelor nu poate fi primită.
Părăsirea, în mod legal a ţării la data de 18 noiembrie 2006 de inculpatul M.N.D. este infirmată de adresa I.G.P.F.R. care a comunicat că ultima înregistrate cu privire la inculpatul M. (până la data de 01 ianuarie 2007, moment de la care nu s-au mai efectuat astfel de înregistrări) se referă la părăsirea României la 12 octombrie 2006, dată anterioară celei susţinute de către inculpat.
În cazul în care inculpatul ar fi părăsit în mod legal teritoriul României la data de 18 noiembrie 2006, această operaţiune ar fi apărut în înregistrările I.G.P.F.R., fapt infirmat de relaţiile comunicate de această instituţie. Faptul că ultima menţiune din înregistrările I.G.P.F.R. se referă la părăsirea teritoriului României la data de 12 octombrie 2006 nu exclude prezenţa inculpatului în Constanţa la o dată ulterioară, 28 noiembrie 2006, existând posibilitatea ca acesta să se fi întors în ţară fără ca această operaţiune să fi fost înregistrată.
Doar în situaţia în care menţiunile I.G.P.F.R. ar fi confirmat un fapt determinat, contrar celui susţinut de acuzare (că inculpatul ar fi părăsit ţara chiar la data de 28 noiembrie 2006), această probă ar fi putut fi folosită în apărarea inculpatului, neavând relevanţă dovedirea unui fapt pozitiv determinat (părăsirea ţării la o dată anterioară) care nu se află în raport de antinomie cu cel susţinut de acuzare.
În raport cu cele ce precedă, nici achitarea inculpatului şi nici trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond solicitate de inculpat, în recurs, nu poate intra în discuţie, Decizia atacată (ca şi, de fapt sentinţa) fiind temeinică şi legală.
Totodată, Înalta Curte, examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existenţa vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 11 martie 2009 la 13 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3039/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3042/2011. Penal → |
|---|
