ICCJ. Decizia nr. 3135/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3135/2011
Dosar nr.3858/103/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, prin Sentinţa penală nr. 22 P din 11 februarie 2011, a condamnat pe inculpatul C.M. (fiul lui I. şi M.), la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că N.(C.)M. nu s-a constituit parte civilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 14, ale art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1.215,92 RON părţii civile S.J.A. Neamţ, suma de 2.782,79 RON părţii civile S.U. "Prof. Dr. N.O." Iaşi şi suma de 16,75 RON părţii civile S.M.U. Roman.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
C.M. locuia în casa mamei lui şi, adesea, pentru că ambii consumau alcool, se certau, inculpatul lovind-o.
În acest context, în după-amiaza zilei de 05 mai 2010, fiind sub influenţa alcoolului, mama lui, C.M., în vârstă de 72 de ani, reproşându-i acest lucru, inculpatul a lovit-o cu piciorul şi imediat a izbit-o cu capul în cadrul din lemn al unei uşi. Constatând că mama sa sângera, inculpatul a aşezat-o pe un pat şi a părăsit casa, ducându-se la locuinţa concubinei sale, S.S., aici ascunzându-se.
La 08 mai 2010, fiul inculpatului, nepot al victimei, C.B., a pătruns în casa bunicii lui pentru a o invita la un praznic, ocazie cu care a constatat că femeia era întinsă pe pat, cu faţa în sus, era învelită, respira, dar nu a răspuns. Constatând acestea, precum şi faptul că bunica sa avea vânătăi în zona feţei, C.B. a apelat S.U. 112, ambulanţa solicitată transportând victima la S.M. Roman, de aici ea fiind ulterior dusă la S.U.„"Prof. Dr. N.O." Iaşi, unitate spitalicească unde a decedat la 15 mai 2010.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea victimei C.M. a fost violentă şi a fost cauzată de insuficienţă cardio-respiratorie acută consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală complicat în evoluţie cu bronho-pneumonie. S-a mai înscris că topografia şi morfologia leziunilor de violenţă pleda pentru producerea lor prin lovire şi comprimarea cu mijloace contondente, precum şi lovire cu/de corpuri dure, contondente, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate indirectă.
Inculpatul a recunoscut împrejurările săvârşirii faptei, starea de fapt fiind stabilită prin coroborarea materialului probator administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, cale de atac în care a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 63 din 19 aprilie 2011, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentul ce se va dezvolta.
Raportând cauzei criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că pericolul social al faptei este grav, el materializându-se şi în consecinţa faptei, respectiv moartea victimei, printre împrejurări evidenţiindu-se modalitatea concretă de acţiune, respectiv violenţa comportamentului inculpatului asupra mamei sale, persoană în vârstă, atitudinea lui după loviri, victima a fost lăsată în locuinţă, singură, ea fiind găsită accidental după 3 zile de la data faptei.
În ce priveşte persoana inculpatului, deşi nu este recidivist, în antecedente are condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, iar cauza nu a relevat împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante personale.
Totodată, pedeapsa de 6 ani închisoare este situată puţin peste limita minimă prevăzută de textul incriminator (pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare).
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2010 la 20 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3131/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3146/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
