ICCJ. Decizia nr. 3131/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3131/2011
Dosar nr.19487/63/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa penală nr. 2 din 13 ianuarie 2011, a condamnat pe inculpatul V.R.D. (fiul lui R. şi L.F., fără antecedente penale), la 16 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (victimă G.A.E.). Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 6 ani.
Inculpatul a mai fost condamnat la 8 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată M.I.C.) pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 16 ani şi 8 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unui cuţit mecanic pliabil, lungime 26 cm, lungime în poziţie pliată 14 cm, lungime lamă 12 cm şi lăţime lamă 2,7 cm.
Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, termenul pentru soluţionare fiind stabilit la 27 ianuarie 2011.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La 06 octombrie 2010, V.S.C., elev al Liceului Teoretic "T.A." din Craiova a avut un incident minor cu un alt elev al aceluiaşi liceu, ei împingându-se şi înjurându-se reciproc.
În acest context, V.S.C., acasă, i-a povestit fratelui lui, inculpatul V.R.D., despre cele petrecute, inculpatul promiţându-i că a doua zi se va duce el la acel liceu şi va discuta cu cel care l-a supărat.
Ca atare, în dimineaţa de 07 octombrie 2010, inculpatul, având asupra sa un cuţit cu lamă pliabilă, s-a deplasat în Craiova, iniţial la locuinţa lui D.M.M. şi după ce i-a relatat că fratele lui s-a certat cu cineva, i-a cerut să-l însoţească la liceu, acela acceptând. Ajunşi, inculpatul, utilizând telefonul mobil al lui D.M.M., şi-a apelat fratele şi i-a cerut să vină în faţa unităţii şcolare.
Spre ora 12,00, în curtea liceului, s-a strâns un grup de elevi, printre aceştia G.A.E. şi M.I.C., ei discutând asupra întâmplării care-l adusese pe inculpat, astfel presupunând că acesta îl va agresa pe B.I.A., elev care se certase cu fratele inculpatului. Unul dintre elevi, respectiv M.I.M. i-a transmis telefonic lui B.I.A. că V.R.D., însoţit, se află în zona liceului, ei stabilind să se întâlnească, împreună şi cu alţi elevi, într-o altă locaţie şi de acolo să vină împreună la şcoală.
Grupul s-a deplasat la locul convenit şi împreună cu B.I.A. au venit până la poarta de acces în liceu. Vis-a-vis, se afla inculpatul, însoţit de fratele lui şi de D.M.M., ei observându-i pe ceilalţi, inclusiv pe B.I.A. Instantaneu, cei trei au traversat, s-au apropiat de grup, fratele inculpatului i l-a arătat acestuia pe B.I.A. şi i-a spus că este cel cu care se certase. Imediat, inculpatul i-a spus lui B.I.A. să se bată cu fratele lui, cu motivarea că este prea mic pentru a se bate cu el.
În continuare, B.I.A. a acceptat, în paralel stabilindu-se ca nimeni din grupul lui şi nici din cel al inculpatului, să nu intervină.
Pentru confruntarea dintre cei doi, grupurile şi alţi însoţitori s-au deplasat într-o parcare din zona unor imobile, aici cei doi au început să se lovească, ceilalţi participanţi în grupuri asistând pasivi.
Văzând însă că lupta dintre cei doi îi este defavorabilă fratelui lui, inculpatul a scos cuţitul, s-a îndreptat spre prietenii din grupul lui B.I.A., a intenţionat să-l lovească pe D.O., acesta reuşind însă să pareze lovitura, el sesizând că nu a receptat lovirea şi pentru că M.I.C., G.A.E. şi M.I.M. l-au împins pe inculpat.
Imediat, inculpatul şi-a focalizat atenţia spre ceilalţi elevi prieteni ai lui B.I.A., şi, ca atare, l-a lovit cu cuţitul pe M.I.C., acesta apărându-se prin ridicarea mâinii stângi. Lovitura a fost circulară, din lateral, ea producând plagă nepenetrantă în hemitoracele stâng şi în braţul stâng, la atenuarea consecinţelor, alături de apărarea victimei, concurând şi grosimea obiectelor vestimentare, precum şi interpunerea rucsacului victimei.
Continuând să fie agresiv, după ce a constatat că M.I.C. a fugit, inculpatul a lovit cu cuţitul, de două ori, pe G.A.E., acesta receptându-le în torace, cu interesare cardiacă. Deşi s-a putut deplasa spre liceu, elevul a căzut pe o stradă din apropiere. Persoane martore ocular au sesizat că inculpatul, având în mână cuţitul, şi după incidentul descris, a alergat atât după cel lovit, cât şi după alţi elevi care fuseseră la locul lovirii.
În paralel, fratele inculpatului a continuat să se bată cu B.I.A., iar după ce a lovit cele două victime, inculpatul, fratele lui şi însoţitorul lor D.M.M. s-au deplasat la gară.
Echipajul medical SMURD nu a reuşit resuscitarea lui G.A.E., el decedând.
După ce grupul inculpatului s-a împrăştiat, fiecare urmând un alt traseu după gară, V.R.D. a mers în zona Hanul C., aici el ascunzând cuţitul la rădăcina unui copac, în acel loc fiind şi depistat de organele de poliţie.
Raportul de constatare medico-legală din 10 decembrie 2010 a înscris că moartea lui G.A.E. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne şi externe, consecinţa unor plăgi tăiate-înţepate penetrante toracice cu interesare cardiacă, între acestea şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Actul medico-legal de constatare din 19 noiembrie 2010 a reţinut că M.I.C. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înţepător, necesitau 8 - 9 zile îngrijiri medicale, nu au interesat organe cu rol esenţial în menţinerea vieţii şi nu au pus în primejdie viaţa.
S-a mai reţinut că loviturile au fost aplicate din spate-faţă.
Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului a reţinut că el prezenta tulburare de personalitate de tip disocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele.
Inculpatul a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, el a cerut aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi nu a propus alte probe.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri părţile civile M.I.C., reprezentanta sa legală M.M., G.G., G.M. şi inculpatul.
Apelurile părţilor civile au fost motivate, în ce priveşte latura penală, pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul a criticat sentinţa pe greşita nereţinere, în favoarea persoanei sale, a unor circumstanţe atenuante, acestea rezultând din recunoaşterea faptelor, din caracteristicile pozitive utilizate pe parcursul procesului penal, pe starea sănătăţii psihice, pe lipsa antecedentelor penale, precum şi pe comportarea sa în sensul că a indicat poliţiei locul unde ascunsese cuţitul.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 95 din 13 aprilie 2011 a admis apelurile declarate de părţile civile, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului spor de pedeapsă de 5 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 21 de ani şi 8 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor încadrării juridice a faptelor, sunt de evidenţiat următoarele: inculpatul, aplicând victimei G.A.E. două lovituri de cuţit care au penetrat şi au interesat cordul, cu consecinţa hemoragiei interne şi externe, toate acestea ducând la deces, faţă de intensitatea loviturilor, de locul unde au fost aplicate, de gravitatea lor descrisă în actul medico-legal, precum şi de împrejurarea că în raport de obiectul tăietor-înţepător folosit, trebuia să prevadă rezultatul acţiunilor lui, a acceptat că, subiectiv, nu a dorit numai lezarea, moartea constituind, direct şi necondiţionat, consecinţa faptei lui.
Astfel, fapta fiind săvârşită şi într-un loc public atât prin destinaţie, cât şi pentru că s-a derulat în faţa mai multor persoane, se încadrează în dispoziţiile art. 174, 175 lit. i) C. pen., constituind infracţiunea de omor calificat, nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Totodată, în împrejurările relevate de situaţia de fapt, inculpatul, lovind cu cuţitul victima M.I.C., deci cu un obiect tăietor-înţepător, lovitura a avut un traiect circular, din lateral, într-o zonă situată în hemitorace, chiar dacă aceasta nu a penetrat, dar nu din intenţia inculpatului, ci independent, prin autoapărare şi pentru că rezultatul mai grav a fost atenuat atât de comportamentul victimei, de o situaţie care s-a intercalat, respectiv îmbrăcămintea purtată, legal, fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, agravanta fiind dată de săvârşirea în public. Constatarea medico-legală, precum şi numărul de zile de îngrijiri medicale nu au relevanţă, pe de-o parte actul medical atestând numai un adevăr cu această afectaţie, dar care este diferit de adevărul judiciar.
În ce priveşte motivarea din recursul inculpatului, că faptele, atât infracţiunea consumată cât şi cea rămasă în faza tentativei, trebuie încadrate numai în incriminarea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., şi acesta nu este fondat. Raportarea încadrării juridice la textul prevăzut de art. 174 C. pen. este legală, cadrul general al infracţiunii de omor, respectiv uciderea unei persoane fiind dat de acest text, art. 175 C. pen. cuprinzând agravantele omorului.
Este, de asemenea, nefondat, şi motivul de recurs ce vizează, în opinia apărării, greşita nereţinere atât a circumstanţei legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cât şi a altor împrejurări ce ar circumstanţia persoana inculpatului, cu referire specială la circumstanţa prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii.
În această ordine de idei, pentru a se constata că inculpatul a săvârşit faptele în stare de provocare, aceasta trebuie materializată într-o puternică tulburare sau emoţie, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Din moment ce - aşa cum rezultă din probatoriul administrat, inclusiv recunoaşterea inculpatului, în împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunilor, niciuna din victime, şi nici o altă persoană din grupul lor de prieteni, elevi, nu au provocat în vreun fel activităţile agresive ale inculpatului, acesta, înarmat cu un cuţit, i-a determinat pe fratele lui şi pe un alt elev, să se bată, nesăvârşindu-se nici o atingere sau fapte ilicite în contra sa, nu există provocare.
De asemenea, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante, şi, deci, reducerea pedepsei.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, ele trebuind să fie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor, la urmările acestora, la ansamblul condiţiilor în care s-au săvârşit precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În cauză, simpla constatare că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi că nu are antecedente penale, deşi cu privire la acest din urmă aspect în dosar sunt probe că în contra lui se judeca o cauză ce are ca obiect tot o infracţiune de violenţă, se apreciază că acestea nu pot antrena, prin ele însele, reţinerea de circumstanţe atenuante. Pentru poziţia sa procesuală, inculpatul a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În ce priveşte motivul de recurs ce vizează nelegala aplicare a sporului de pedeapsă, este de reţinut că în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni (art. 33 lit. a) C. pen.), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, dacă maximul nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În cauză, avându-se în vedere că inculpatul a săvârşit trei infracţiuni în concurs real, două din ele fiind de pericol social grav, infracţiunea de omor având drept consecinţă moartea unui tânăr care nu a avut nicio altercaţie cu făptuitorul, nici măcar verbală, se apreciază, astfel cum just a motivat instanţa de apel, că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond strict având în vedere reducerea cu o treime intervenită urmare reţinerii art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., era neîndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 octombrie 2010 la 20 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3128/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3135/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
