ICCJ. Decizia nr. 317/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 317/2011
Dosar nr. 7071/96/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 115 din 14 iunie 2010, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului M.M. (fiul lui M. şi J., născut la data de 19 februarie 1986 în municipiul Gheorghieni, judeţul Harghita, pregătire şcolară 2 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, domiciliat în municipiul Gheorghieni, şi fără forme legale în municipiul Gheorghieni, în prezent deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, recidivist) la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2), 176 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocat restul de pedeapsă de 681 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 164 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la data de 23 ianuarie 2010 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.M. suma de 10.000 RON daune materiale şi 35.000 RON daune morale, iar părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş suma de 17.688,22 RON cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 ianuarie 2010 partea vătămată S.M., în vârstă de 50 de ani, s-a aflat în zona B-dului F. din apropierea Gării C.F.R. Gheorghieni, pentru a se deplasa cu un tren în jurul orelor 5,30 la Cluj-Napoca.
Inculpatul M.M., în noaptea de 23 ianuarie 2010, pe la ora 2,00, a plecat de acasă cu intenţia (conform declaraţiei sale) să facă rost de bani.
În timp ce se plimba în apropierea Gării Gheorghieni s-a înarmat cu o bâtă pentru a lovi şi în momentul în care s-a intersectat cu partea vătămată i-a aplicat o puternică lovitură în cap, lovitură ce a determinat căderea victimei în zăpadă, unde a rămas în stare de inconştienţă. După aplicarea loviturii, inculpatul a sustras din geanta victimei un telefon mobil şi suma de 500 RON.
Partea vătămată a fost internată în aceeaşi zi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din concluziile raportului medico-legal întocmit de I.M.L. Târgu Mureş, instanţa de fond a reţinut că victima a suferit un traumatism cranio-cerebral prin agresiune, plagă deschisă cranio-cerebrală, fractură multischiloasă bilateral, fractură fronto parietală dreapta, fractură orbită dreapta, fractură nasian, contuzie dilacerare frontală bilaterală, leziuni ce au necesitat 110 - 120 zile de îngrijiri medicale şi au pus viaţa victimei în primejdie, aceste leziuni constituind o infirmitate permanentă.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planşe foto criminalistice, dovezi de ridicare-restituire, raport medico-legal, declaraţiile martorilor C.I., B.G., S.A., B.E., P.R., M.L. şi M.J., coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut constant fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 63 A din 29 octombrie 2010, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei penale atacate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând acelaşi motiv de netemeinicie şi a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere recunoaşterea faptei.
Recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută şi dovedită prin probele administrate, este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei este cea stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care Decizia curţii de apel este criticată, Înalta Curte constată că au fost analizate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a ţinut seama atât de natura, gravitatea şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite dar şi de persoana inculpatului care nu este la primul contact cu legea penală, criterii în raport de care pedeapsa stabilită a fost just dozată.
Într-adevăr, fapta comisă de inculpat este de o gravitate deosebită atât prin consecinţele produse, menţionate în raportul medico-legal, cât şi prin modalitatea de săvârşire. Astfel, inculpatul a plănuit comiterea infracţiunii de tâlhărie, scop în care a plecat de acasă cu această intenţie, s-a înarmat cu o bâtă, a ales momentul propice pentru a ataca şi a acţionat prin surprindere asupra victimei cu o violenţă total nejustificată faţă de o femeie în vârstă de 50 de ani.
Cu privire la persoana inculpatului, din probele administrate, rezultă că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior prin mai multe sentinţe la diferite pedepse pentru săvârşirea unor infracţiuni de violenţă şi furt. Deşi a beneficiat de mai multe ori de clemenţă, nu a desprins concluziile ce se impuneau, a persistat în activitatea infracţională, comiţând o altă infracţiune de gravitate deosebită.
Tot sub acest aspect este de menţionat că, după săvârşirea faptei, inculpatul nu a manifestat nicio compasiune faţă de victimă pe care a abandonat-o fără remuşcări în zăpadă, în plin ger, punându-i viaţa în pericol şi prin acest gest.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, însă această recunoaştere a fost urmarea faptului că a fost identificat telefonul în casa în care locuia mama sa, telefon folosit de membrii familiei inculpatului de mai multe ori în ziua de 23 ianuarie 2010.
Ca atare, recunoaşterea faptei, în circumstanţele arătate, nu justifică atenuarea pedepsei inculpatului care a comis o infracţiune deosebit de gravă, cu consecinţele ireparabile descrise.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 29 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3162/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Penal → |
|---|
