ICCJ. Decizia nr. 3241/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3241/2011
Dosar nr.7561/1/2011
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 8255/2/2011 (3222/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a dispus arestarea persoanei solicitate B.S.O.S., pe o durată de 5 zile, de la data de 23 septembrie 2011 până la data de 27 septembrie 2011, inclusiv.
În motivarea hotărârii s-au reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1798/II-5/2011 din 22 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 mai 2007 în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Paris.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, de la 22 septembrie 2011 ora 15,30 până la data de 23 septembrie 2011 ora 11,00, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 73/2011.
S-a constatat că este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă pe baza semnalării transmise prin Interpol, procedură prevăzută de art. 101 şi art. 103 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată.
Din cuprinsul semnalării reiese că mandatul european de arestare din 22 mai 2007 a fost emis pentru comiterea infracţiunilor de violenţă asupra unui minor mai mic de 15 ani, corupere de minori mai mici de 15 ani, realizarea în vederea difuzării a unor imagini cu caracter pornografic cu minori şi tăinuirea unui bun provenit dintr-un delict.
Curtea a constatat că se reţin în sarcina persoanei solicitate infracţiuni cu grad ridicat de pericol social şi având în vedere natura şi modalitatea presupusă de comitere a acestora, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispunând arestarea numitului B.S.O.S. pe o durată de 5 zile, de la data de 23 septembrie 2011 până la data de 27 septembrie 2011 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs persoana solicitată B.S.O.S. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi pe fond punerea sa în libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, de la 23 septembrie 2011 până la data de 27 septembrie 2011, inclusiv, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilităţii predării persoanei solicitate, Curtea de Apel Bucureşti a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării INTERPOL şi care a relatat că nu are cunoştinţă despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare şi că nu are afaceri judiciare în România.
Poziţia adoptată de persoana solicitată de negare a faptelor descrise în mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare franceze nu poate determina schimbarea măsurii preventive dispusă de instanţa de fond, cât timp cu ocazia soluţionării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale acestuia, precum şi alegerea măsurii preventive fără a se putea pronunţa asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse persoanei solicitate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică cu respectarea dispoziţiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004 republicată şi a art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.S.O.S. împotriva Încheierii din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8255/2/2011(3222/2011).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba franceză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3232/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3245/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
