ICCJ. Decizia nr. 3284/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3284/2011
Dosar nr.40761/3/2007
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 729 din 17 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin apărătorul din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei, dată prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptelor, dată prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen., respectiv de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 17 aprilie 2006 la 22 noiembrie 2007.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 - 15 C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.M., ca tardivă.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 - 15 C. proc. pen. în referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.064,54 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa fondului a reţinut - în fapt - următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 903 din 25 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - 176 lit. d) C. pen. şi de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, aceea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - 176 lit. d) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la data de 17 aprilie 2006 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării prevăzută preventive a inculpatului.
S-a respins acţiunea civilă exercitată de partea vătămată P.D.M., ca tardivă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.064,54 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON, onorariul pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din 10 august 2006, dat în Dosarul nr. 1986/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i), f) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 1 aprilie 2006, în jurul orelor 2330 - 2400, la P.G., sector 6, inculpatul B.C., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin (chioşc) forţând sistemul de asigurare, a fost întrerupt de paznicul - parte vătămată P.D.M., căruia i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona superioară stânga a corpului, vizând astfel o regiune vitală.
Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare, a avut la bază următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, procesul-verbal încheiat de organele de poliţie, fotocopie F.O., raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică traseologică din 18 aprilie 2006, copia fişei postului părţii vătămate, procese-verbale de recunoaştere de pe planşă foto efectuate de partea vătămată şi martorul H.D., declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor H.D., C.V., P.V., P.M., L.I., D.M., D.N., G.D., M.V., B.A., N.C., D.C.I., declaraţiile inculpatului B.C.
În faza de cercetare judecătorească, au fost audiaţi inculpatul B.C., partea vătămată P.D.M., martorii din acte C.V., H.D., P.V., P.M., B.A., L.I., G.D., M.V., D.N., D.M., N.C., D.C.I. şi, la cererea inculpatului, martorii I.I. şi R.I.
Inculpatul a solicitat şi Tribunalul a încuviinţat efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la detecţia psihologică a comportamentului simulat, fiind depus la dosarul cauzei raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2007 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecţie Psihologică a comportamentului simulat.
Analizând - în ansamblu - probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Tribunalul a reţinut că, în noaptea de 11 aprilie 2006, partea vătămată P.D.M., şi martorul H.D., ambii agenţi de pază în P.G. din Bucureşti, după ce au stat de vorbă cu martorul C.V. (de asemenea, agent de pază), au continuat să îşi efectueze rondul despărţindu-se, astfel încât în jurul orelor 2330 - 2400, primul a început să se deplaseze prin partea din faţă a pieţii iar cel de-al doilea prin spatele acesteia.
La un moment dat, partea vătămată P.D.M. a observat comportamentul suspect al unui individ care încerca să sustragă bunuri dintr-un chioşc (magazin), s-a deplasat la acesta şi a încercat să-l imobilizeze, moment în care a fost lovit cu un cuţit de către acesta în partea superioară stânga a corpului.
În urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, s-a stabilit că persoana care a încercat să sustragă bunuri şi care a agresat pe partea vătămată P.D.M. este inculpatul B.C.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde a fost internată cu dg. „Plagă înjunghiată hemitorace stâng. Emfizem subcutanat. Pneumotorax stâng." iar la istoric, se consemnează „agresiune cu armă albă soldată cu plagă înjunghiată".
Raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Bucureşti concluzionează următoarele „Din actele medicale şi examenul obiectiv actual rezultă că numitul P.D.M. a prezentat o leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire cu corp înţepător-tăietor (cuţit sau orice alt obiect asemănător) la data de 1 aprilie 2006. Necesită 23 - 25 zile de îngrijiri medicale. Datele medicale puse la dispoziţie sunt neconcludente pentru a face aprecieri de certitudine asupra punerii în primejdie a vieţii sus-numitului".
În raport cu probatoriul administrat, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului B.C. care, în data de 1 aprilie 2006, la ora 2330 - 2400, fiind surprins în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin situat în P.G. din Bucureşti, i-a aplicat părţii vătămate P.D.M., agent de pază aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, o lovitură de cuţit în zona superioară stânga a corpului, vizând aşadar o zonă vitală a corpului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale, în scopul ascunderii tentativei de tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f), art. 176 lit. d) C. pen.
Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen.
În opinia Tribunalului, s-ar fi putut reţine concursul de infracţiuni între tentativa de omor în scopul ascunderii unei tâlhării şi tâlhărie numai în situaţia în care inculpatul ar fi realizat integral şi sustragerea cu violenţă a bunurilor (respectiv, s-ar fi realizat infracţiunea scop).
Cum, în speţă, acţiunea de sustragere a bunurilor nu s-a materializat, fiind întreruptă de către victimă, s-a considerat că în sarcina inculpatului se poate reţine numai infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) şi f), 176 lit. d) C. pen. nu şi tentativa la infracţiunea de tâlhărie, concretizată în violenţa exercitată asupra victimei. S-a apreciat că, în acest caz, tentativa la tâlhărie este absorbită în infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav.
Pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, Tribunalul i-a aplicat acestuia o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., pericolul social concret al faptei, dedus din împrejurările şi modalitatea în care a acţionat inculpatul ca şi din urmările produse sau care s-ar fi putut produce, datele care circumstanţiază persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, muncitor, încadrat în muncă, are doi copii minori rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, cu atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal).
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Bucureşti, rezultă că inculpatul prezintă dg. „tulburare organică de personalitate de tip instabil impulsiv post TCC, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu faptele comise".
Prin Decizia penală nr. 303/A din 17 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006, au fost admise apelurile declarate de inculpatul B.C. şi partea civilă P.D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 903 din 25 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006.
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Onorariul avocatului din oficiu, de 100 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut - în esenţă - că sentinţa penală atacată a fost pronunţată cu ignorarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, normă cu caracter imperativ ce nu face discuţie în privinţa agravării ori nu a situaţiei juridice, ceea ce a avut drept rezultat imposibilitatea inculpatului de a-şi face apărarea în raport de noua încadrare reţinută - încălcarea dreptului la apărare atrăgând nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, sub nr. 40761/3/2007 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa de judecată astfel sesizată a considerat că ţinând seama de considerentele şi dispozitivul deciziei, se impune desfăşurarea integrală a cercetării judecătoreşti şi a procedat în consecinţă.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul, în rejudecare, a reţinut şi motivat următoarele:
În noaptea de 1/2 aprilie 2009, în jurul orelor 2330 - 2400, partea vătămată P.D.M. împreună cu martorul H.D., agenţi de pază, îmbrăcaţi cu geci inscripţionate alb pe fond vişiniu „F.S.S.", îşi efectuau rondul în incinta P.G., sector 6, Bucureşti, acelaşi lucru făcând şi martorul C.V., alt agent de pază, cei trei despărţindu-se la un moment dat şi luând-o în direcţii diferite. La scurt timp, partea vătămată a observat comportamentul suspect al unui individ care se afla lângă un magazin (chioşc) aparţinând S.C. A.C.F. S.R.L., s-a deplasat în direcţia acestuia şi - văzând că forţează rama vitrinei magazinului în spatele căreia erau expuse diverse produse alimentare - a încercat să îl imobilizeze, dar nu a reuşit pentru că respectivul a lovit-o cu un cuţit/similar în partea superioară stângă a corpului, fugind apoi.
Imediat, partea vătămată l-a strigat pe martorul H.D., care a constatat că este înjunghiat colegul său - telefonând la Salvare şi la Poliţie - şi căruia i-a relatat că a fost agresat de către un individ pe care ambii îl cunosc din vedere, de la un incident petrecut în urmă cu circa două luni (când i-au interzis să doarmă în piaţă şi i-au cerut să meargă la Secţia 21 Poliţie), şi pe care i l-a descris ca fiind îmbrăcat astfel: „cu o geacă neagră cu dungi de culoare roşie, de-a lungul fermoarului pe interior, pantaloni de culoare maro deschis şi pantofi de culoare neagră, iar pe cap purta un fes de culoare neagră tras pe frunte".
Ulterior, agresorul a fost identificat în persoana inculpatului B.C.
După incident, victima a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde a beneficiat de examinare medicală, spitalizare şi îngrijiri medicale corespunzătoare. Potrivit foii de observaţie, diagnosticul stabilit la internare a fost „plagă înjunghiată hemitorace stâng; emfizem subcutanat; pneumotorax stâng"; în istoric, s-a reţinut „afirmă agresiune; plagă înjunghiată bază hemitorace stâng".
În cauză, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală din 21 iulie 2006, care a concluzionat următoarele „Din actele medicale consemnate şi examenul obiectiv actual, rezultă că numitul P.D.M. a prezentat o leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu corp înţepător - tăietor (cuţit sau orice alt obiect asemănător) la data de 1 aprilie 2006. A necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale. Datele medicale puse la dispoziţie sunt neconcludente pentru a face aprecieri de certitudine asupra punerii în primejdie a vieţii sus-numitului."
Prin Avizul din 19 mai 2008, Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. „M.M." a apreciat că „pentru leziunile suferite, numitul P.D.M. a necesitat 14 - 16 (paisprezece - şaisprezece) zile îngrijire medicală, iar leziunile nu au pus în primejdie viaţa, aşa cum rezultă din datele medicale avute la dispoziţie", cu precizarea că s-a avut la dispoziţie arhiva I.N.M.L. Bucureşti.
Prin Avizul din 28 iulie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „M.M." a aprobat „Avizul Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti din 19 mai 2008".
Prin Avizul din 28 noiembrie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „M.M." şi-a menţinut avizul anterior, ocazie cu care a făcut şi câteva precizări, considerate lămuritoare în genere.
Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. din C. proc. pen., aspectele reţinute, sunt reprezentate - deopotrivă - de cele administrate la urmărirea penală şi de cele administrate la judecată, în ambele cicluri procesuale, conform art. 289 C. proc. pen., oral, nemijlocit şi în contradictoriu acolo unde a mai fost posibil acest lucru, în principal de următoarele: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie, toate actele medicale şi medico-legale menţionate mai sus, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică traseologică din 18 aprilie 2006, copia fişei postului părţii vătămate, procesul-verbal de recunoaştere de pe planşa foto efectuată de partea vătămată P.D.M. cu planşa foto anexă, procesul-verbal de recunoaştere de pe planşa foto efectuată de martorul H.D. cu planşa foto anexă, declaraţiile părţii vătămate P.D.M., declaraţiile martorilor H.D., C.V., P.V., P.M., L.I., D.M., D.N., G.D., M.V., B.A., N.C., D.C.I., inclusiv - chiar dacă doar în parte - declaraţiile inculpatului B.C., cu sublinierile ce vor fi făcute în continuare, după caz.
Astfel, ab initio, trebuie notat că inculpatul B.C. a negat în mod constant săvârşirea vreunei infracţiuni dintre cele ce fac obiectul acuzării în prezenta cauză, prin declaraţiile lui, pro causa, încercând permanent să se disculpe pe motiv că la data şi ora agresiunii în discuţie el se afla acasă (în comuna Ciorogârla, sat Dârvari, str. 1 M., jud. Ilfov), unde dormea după o zi în care a urmat un anumit traseu, şi că o serie de persoane pot să-i confirme spusele, însă cei indicaţi au procedat în mod contrar (D.M., D.N., G.D., M.V., N.C.), iar programul R.A.T.B. pe linia 458, ba chiar un autovehicul de ocazie, permiţându-i prezenţa în cursul aceleiaşi zile şi în localitatea de domiciliu şi în Bucureşti.
În orice caz, inculpatul a confirmat spusele victimei şi ale martorului H.D., cum că toţi trei se cunoşteau din vedere, purtând la un moment dat (în urmă cu circa două luni) un scurt dialog, iar - în confruntarea dintre partea vătămată şi inculpat - cea dintâi a fost categorică în recunoaşterea făcută.
Mai mult, fără a contesta vreun moment împrejurarea că incidentul nu a avut loc în prezenţa unui martor ocular, victima l-a descris pe agresor foarte repede nu numai martorului H.D., dar şi martorilor P.V. şi P.M. (membrii ai familiei sale, veniţi la spital).
În plus, iniţial, după care a retractat, martora D.C.I. (fosta concubină a inculpatului) a declarat, în sensul că a existat o încercare de împăcare a inculpatului cu partea vătămată, refuzată de cea din urmă.
Deşi C. proc. pen. nu include testarea poligraf printre mijloacele de probă, în primul ciclu procesual s-a dispus şi s-a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifîcă din 14 mai 2007, cu acordul inculpatului, conchizându-se că „Pentru răspunsurile numitului B.C., la întrebările relevante ale cauzei, cu privire la infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav, comisă în noaptea de 1/2 aprilie 2006, victimă P.D.M., s-au evidenţiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat, ai subiectului."
Cât despre martorul R.I., propus târziu în apărare, este de reţinut că a dat o declaraţie favorabilă celui acuzat, dar ea nu poate fi luată în seamă văzând când a survenit şi lipsa de susţinere în restul materialului probator.
Zona agresiunii era luminată artificial suficient: stradal şi din magazine.
În legătură cu cererile de schimbare a încadrării juridice, faţă de art. 334 C. proc. pen., trebuie arătat că: cea formulată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, deoarece infracţiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. este absorbită în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen., atât timp cât scopul urmărit de inculpat nu a fost realizat efectiv (tâlhăria nu s-a mai consumat); cea formulată de inculpat, prin apărător din oficiu, este neîntemeiată, deoarece numărul de zile de îngrijiri medicale (14 - 16) şi faptul că leziunea cauzată nu a pus în primejdie viaţa victimei nu sunt decât două dintre împrejurările de care trebuie să ţină seama organele judiciare în aprecierea finală, pe lângă zona de corp vizată (torace - vitală) şi obiectul vulnerant (cuţit ori similar) - foarte importante.
A concluzionat instanţa fondului, în rejudecare că, în drept, fapta inculpatului B.C. - care în noaptea de 1/2 aprilie 2009, în jurul orelor 2330 - 2400, în timp ce se afla în incinta P.G., sector 6, Bucureşti, fiind surprins încercând să forţeze rama vitrinei magazinului (chioşc) aparţinând S.C. A.C.F. S.R.L., în scopul de a sustrage bunuri dintre cele expuse - diverse produse alimentare, de către partea civilă P.D.M., agent de pază al S.C. F.S.S. S.R.L., ce îşi îndeplinea îndatoririle de serviciu, a lovit-o pe aceasta cu un cuţit ori similar în partea superioară stângă a corpului (regiune vitală), pe când încerca să îl imobilizeze - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen.
S-a reţinut, că fapta prevăzută de legea penală, a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, instanţa a identificat intenţia indirectă, aşa cum este ea descrisă de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. şi anume, infractorul a prevăzută rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Tot aici, se impune a sublinia că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 2 august 2006, dispus de procuror şi întocmit în cauză de către I.N.M.L. „M.M.", „Numitul B.C. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat."
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a reţinut că: limitele de pedeapsă fixate în partea specială sunt închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea comisă este îndreptată contra vieţii, deci lezează o valoare primordială ocrotită de legea penală, dar şi faptul că intensitatea singurei lovituri aplicate nu a fost atât de puternică încât să provoace o leziune necesitând un număr mai mare de 16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că din punct de vedere medico-legal nu a pus viaţa victimei în primejdie, inculpatul este în vârstă de 34 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, are ca studii 8 clase şi şcoala profesională, nu a făcut dovada că după punerea sa în libertate s-a mai angajat în muncă, însă prestează diverse munci ca zilier, pentru a se întreţine, s-a prezentat la judecată, depunând la dosar un act medical recent din care reiese că se află sub tratament pentru „tulburare polimorfă de personalitate", agravare toxică etilică, are doi copii minori, martorii audiaţi l-au descris favorabil - liniştit şi muncitor - nu recunoaşte comiterea faptei în modalitatea reţinută.
Pentru aceste argumente, s-a apreciat de către judecătorul fondului că este justificată reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., iar o pedeapsă principală de 5 ani închisoare asigură reeducarea potrivit art. 52 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.C., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, având în vedere următoarele motive:
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a vizat mai multe aspecte, respectiv:
- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, din aceea de omor deosebit de grav şi tâlhărie - ambele în forma tentativei, în infracţiunea de omor deosebit de grav - în forma tentativei;
- greşita încadrare juridică a faptei de tâlhărie şi, respectiv
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Primul motiv de apel, a fost argumentat prin aceea că, inculpatul, în cadrul activităţii sale infracţionale, a depăşit faza actelor preparatorii de natură a fi absorbite în cadrul infracţiunii de omor în forma tentativei, aspecte ce impun concluzia săvârşirii infracţiunilor de omor şi tâlhărie, în forma tentativei;
- al doilea motiv de apel a vizat greşita încadrare juridică a faptei, întrucât inculpatul a avut asupra sa în momentul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, o armă, pe timp de noapte, atrăgând astfel încadrarea juridică corectă în cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.;
- al treilea motiv de apel a vizat greşita individualizare a pedepsei, considerând că nu se impune aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., faţă de împrejurările art. 72 şi art. 52 C. pen.
În apelul inculpatului s-a cerut achitarea sa, în condiţiile prevăzute de art. 11 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat, acesta nepurtând nici un fel de armă sau cuţit asupra sa, dovadă fiind procesul-verbal încheiat la faţa locului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi probele noi administrate în calea de atac, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este fondat, în timp ce apelul promovat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Cu privire la primul motiv de apel:
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în noaptea de 1 aprilie 2006, în jurul orelor 2330 - 2400 - în P.G., sector 6 - inculpatul B.C., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un chioşc alimentar, forţând sistemul de asigurare, a fost surprins de paznicul/parte vătămată P.D.M., căruia i-a aplicat o lovitură de cuţit, în zona superioară stânga a corpului, vizând astfel o regiune vitală.
Intenţia iniţială a inculpatului şi respectiv rezoluţia infracţională luată au fost de a sustrage bunurile respective, iar apariţia părţii vătămate la locul faptei a determinat o altă rezoluţie infracţională, independentă de prima, ce nici nu poate absorbi şi nici presupune, şi anume aceea de a crea - prin violenţele exercitate în sensul suprimării vieţii acesteia - condiţiile comiterii tâlhăriei.
În atare condiţii, faptul că victima a supravieţuit agresiunilor şi că prin prezenţa ei a împiedicat inculpatul de a-şi asigura posesia bunurilor sustrase, nu justifică nicio absorbţie naturală a infracţiunii de tâlhărie, în infracţiunea de omor deosebit de grav.
Astfel fiind, Curtea a constatat că fapta - aşa cum a fost descrisă mai sus - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen.
Cu privire la al doilea motiv de apel, Curtea a constatat greşita încadrare juridică dată faptei de tâlhărie, atâta timp cât este de necontestat că inculpatul a avut asupra sa o armă (cuţit), fapta fiind săvârşită pe timp de noapte, încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.
Al treilea motiv de apel, vizând greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că se impune a fi admis, întrucât, în speţă, gravitatea faptelor reţinute este de natură a atrage pedepse corespunzătoare a-şi atinge scopul prevăzută de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, prin care acesta a invocat nevinovăţia sa, în raport de probele administrate în cauză şi a căror vorbire s-a făcut la analiza motivelor apelului Parchetului, s-a apreciat că este nefondat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 48 din 15 februarie 2011, secţia I penală, a Curţii de Apel Bucureşti, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa în parte şi în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) - art. 176 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat.
Inculpatul deşi a fost legal citat nu s-a prezentat pentru a susţine recursul.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat Decizia ca fiind netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct.14 C. proc. pen.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce urmează:
Inculpatul a negat în mod constant săvârşirea infracţiunii ce face obiectul acuzării şi a susţinut că la data şi ora agresiunii se afla acasă în comuna Ciorogârla unde dormea după o zi de muncă şi în care a urmat un anumit traseu trecând pe la o serie de persoane care pot să-i confirme spusele. Instanţa de fond a verificat alibiul audiindu-i pe martorii D.M., D.N., G.D., M.V., N.C., martori care nu au confirmat cele susţinute de inculpat. În plus verificând programul R.A.T.B. pe linia 458 s-a constatat că în ziua respectivă inculpatul putea să se afle în Bucureşti de unde să ajungă acasă cu autobuzul şi chiar cu un autovehicul de ocazie.
Vinovăţia inculpatului a fost reţinută pe baza declaraţiilor părţii vătămate care l-a descris pe inculpat ca fiind aceeaşi persoană cu care în urmă cu câteva luni el şi alţi colegi (paznici) au avut nişte neînţelegeri.
Martorii H.D. şi P.V., şi ei paznici în P.G., fără să fie prezenţi la momentul când partea vătămată a fost lovită, au confirmat pe de o parte conflictul ce a avut loc în urmă cu 2 luni, iar pe de altă parte că, în seara în care partea vătămată a fost lovită, au stat de vorbă cu aceasta, apoi s-au despărţit fiecare făcându-şi rondul şi la un moment dat au auzit strigătele părţii vătămate că a fost tăiat.
Martorii au arătat că partea vătămată l-a descris pe individul care l-a tăiat ca fiind cel cu care avuseseră discuţii cu două luni în urmă şi, pe care îl cunoşteau fiind vorba de inculpatul B.C.
Inculpatul, în declaraţiile pe care le-a dat, a relatat că în urmă cu câteva luni, raportat la data când se reţine că a comis fapta, a avut o discuţie cu partea vătămată şi cu martorul H.D., agenţi de pază în P.G., care nu i-au permis să doarmă în piaţă într-o noapte când a pierdut ultima cursă spre localitatea de domiciliu.
Martora D.C.I. fosta concubină a inculpatului a declarat că într-o zi în P.G. stând de vorbă cu un băiat din comuna Dârvari poreclit „M." a aflat de la acesta că inculpatul l-a tăiat cu cuţitul pe un paznic, care tocmai trecea pe lângă ei. Martora l-a abordat pe paznic şi l-a întrebat, din iniţiativă proprie, dacă nu vrea să se împace cu inculpatul. Potrivit declaraţiei martorei, partea vătămată i-a spus că nu se împacă pentru că inculpatul putea să-l omoare. Partea vătămată i-a povestit că inculpatul a spart geamul unui magazin şi a încercat să fure o cutie cu napolitane dar nu a reuşit pentru că l-a lovit cu pumnul. A adăugat, partea vătămată, că după ce l-a lovit pe inculpat cu pumnul acesta a căzut şi apoi s-a ridicat şi l-a lovit cu cuţitul.
Aceste susţineri sunt confirmate de martorul L.I. care a declarat că martora D.C.I. i-a relatat întâlnirea şi discuţia purtată cu partea vătămată. Partea vătămată, în declaraţiile sale, a arătat că în seara de 1 aprilie 2006 în timp ce se afla cu colegul său, martorul H.D., au observat o persoană care umbla la unul din magazinele din piaţă şi părându-li-se ceva în neregulă au mers şi au mobilizat persoana respectivă.
Partea vătămată, audiată în instanţă la 29 februarie 2008, a declarat următoarele „îl cunoşteam pe inculpat întrucât venea periodic în piaţă cu o cunoştinţă de-a lui dar nu mă aflam nici în relaţii de prietenie nici în relaţii de duşmănie. Am constatat, în acea împrejurare (în seara de 1 aprilie 2006), că inculpatul trăsese chederul de la geam, sustrăsese o cutie de napolitane J. şi în momentul în care a încercat să plece, eu m-am postat în faţa lui oprindu-i trecerea. L-am atins cu mâna în faţă, acesta a căzut şi în momentul în care s-a ridicat a scos un cuţit şi m-a lovit în partea stângă a toracelui imediat sub braţ".
Cele arătate de partea vătămată corespund cu declaraţiile martorei D.C.I., care a relatat că, intrând în vorbă cu partea vătămată, l-a întrebat dacă nu se împacă cu inculpatul şi acesta i-a povestit că l-a lovit pe inculpat şi acesta a căzut după care ridicându-se de jos l-a lovit şi el cu un cuţit.
Declaraţiile părţii vătămate nu sunt susţinute de martorul H.D., care a arătat că, în seara respectivă, fiind de serviciu, a stat de vorbă cu partea vătămată, apoi fiecare a plecat să facă rondul şi la circa zece minute după ce se despărţise de partea vătămată l-a auzit strigând că a fost tăiat.
Martorul nu a văzut cine l-a lovit pe partea vătămată, iar partea vătămată i-a relatat că a fost lovit de către bărbatul cu care în iarna 2005/2006 au avut nişte neînţelegeri în P.G..
Acestea sunt probele pe baza cărora a fost reţinută vinovăţia inculpatului.
Având în vedere lipsa unor probe directe privind desfăşurarea conflictului, pentru încadrarea juridică corectă a faptei săvârşite de inculpat, urmează a fi analizate declaraţiile părţii vătămate şi a martorei D.C.I.
Rezultă, din probele administrate, că inculpatul a încercat să sustragă un pachet de napolitane din vitrina unui magazin, iar în momentul imediat următor, a apărut în faţa sa partea vătămată, care aşa cum au declarat şi martorii H. şi P., a plecat să-şi facă rondul.
Desfăşurarea evenimentelor poate fi reconstituită doar pe baza declaraţiei părţii vătămate, astfel, potrivit părţii vătămate, aceasta l-a împins cu pumnul în faţă (l-a lovit) pe inculpat astfel că acesta a căzut. După cum a relatat partea vătămată, inculpatul după ce s-a ridicat l-a lovit şi el cu cuţitul şi văzând că este tăiat a strigat după ajutor. Martorul H. a declarat constant că în timp ce el şi celălalt coleg făceau rondul prin piaţă l-a auzit pe P.V. strigând că a fost tăiat.
În lipsa altor probe singura concluzie care se poate trage este aceea că inculpatul nu a lovit victima pentru a păstra bunul furat nici pentru a scăpa de urmăritori, reacţia inculpatului a fost determinată de violenţele exercitate de partea vătămată care l-a lovit şi l-a doborât. La aceasta trebuie adăugat şi faptul că între inculpat şi partea vătămată au mai avut loc animozităţi cu câteva luni în urmă.
Cum dubiul trebuie să profite inculpatului, Înalta Curte constată că, situaţia de fapt, avută în vedere de Curtea de Apel este probabilă, în motivarea deciziei se arată „din actele şi lucrările dosarului" rezultă fără putinţă de tăgadă, în condiţiile în care toată desfăşurarea evenimentului este reţinută din probe indirecte.
Este dovedit că, inculpatul a încercat să sustragă o cutie cu napolitane, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. şi tot astfel faptul că, după ce inculpatul a fost lovit şi doborât la pământ enervat s-a ridicat şi la rândul lui a lovit partea vătămată cu cuţitul după care a fugit.
Lovirea paznicului cu cuţitul, producerea unei leziuni - plagă înjunghiată hemitorace stâng, pneumotorax - care a necesitat intervenţie chirurgicală, chiar dacă leziunea nu a pus în primejdie viaţa victimei, constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi f) C. pen.
Chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei şi a lovit enervat că acesta l-a doborât la pământ, prin folosirea cuţitului - instrument apt să producă moartea şi ţinând seama că lovitura a fost aplicată în torace inculpatul putea să prevadă posibilitatea producerii morţii, astfel că el a acţionat cu intenţie indirectă.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi admis iar Decizia casată numai cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor.
Inculpatul urmează a fi condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. şi 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi f) C. pen. la pedepse de câte 2 ani şi respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., pedepsele vor fi contopite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe timp de 3 ani.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.C., şi, în rejudecare:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) C. pen. - art. 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. condamnă pe inculpatul B.C. (fiul lui N. şi al G., născut la 13 martie 1975) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi f) C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3287/2011. Penal → |
|---|
