ICCJ. Decizia nr. 3291/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3291/2011
Dosar nr.1999/112/2008
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 140/F/2010 din 29 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1999/112/2008, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia penală, a condamnat pe inculpatul T.A.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată K.I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 55D/P/2008 din 31 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - B.T. Bistriţa Năsăud pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în luna august 2004, împreună cu fraţii săi B.L.U. şi I.P.D., care au primit şi au cazat victima, a recrutat-o prin fraudă pe martora K.I.M., în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Martora K.I.M. lucra ca femeie de serviciu în Staţia C. Beclean, din primăvara anului 2004.
Cunoscând starea materială precară a părţii vătămate şi împrejurarea că aceasta avea doi copii minori, inculpatul T.A.I. a abordat-o, în jurul datei de 10 august 2004, în timp ce aceasta se afla la lucru, oferindu-se să o ajute să lucreze în agricultură în Spania.
Cum martora s-a arătat interesată, însă i-a spus inculpatului că nu are nici paşaport şi nici banii necesari pentru obţinerea acestuia, inculpatul s-a oferit să suporte el aceste cheltuieli, urmând ca K.I.M. să-i restituie suma cheltuită în acest scop.
Drept urmare, în jurul datei de 13 august 2004, cei doi s-au deplasat la Serviciul Paşapoarte din cadrul Poliţiei Bistriţa în vederea depunerii actelor necesare obţinerii paşaportului, taxele aferente fiind achitate de inculpat.
Pe drum inculpatul i-a comunicat martorei K.I.M. că în Spania va locui la mama inculpatului, persoana cu care va şi lucra în agricultură.
În data de 24 august 2004, martorul şi inculpatul s-au deplasat la Bistriţa pentru ridicarea paşaportului, care a fost reţinut de inculpat, acesta spunându-i martorei să se pregătească de plecare în Spania pentru ziua următoare.
În data de 25 august 2004, cei doi s-au deplasat împreună până în localitatea Coldau, de unde martora urma să facă deplasarea în Spania cu un autocar al SC B.
Inculpatul a plătit asigurarea medicală pentru inculpată, comunicându-i şoferului autocarului că aceasta va călători până în localitatea Tarancon, unde va fi aşteptată de fraţii lui, care vor plăti şi biletul de călătorie.
La autocar, martora s-a întâlnit cu numitul S.D.C., însoţit de soţia sa S.G. şi cu T.I.
S.G. i-a comunicat martorei că şi ea pleacă în Spania şi că vor fi împreună.
Cei trei au călătorit împreună până la vama maghiară, unde S.G. a fost returnată în ţară, iar K.I.M. şi T.I. şi-au continuat drumul.
La destinaţie, în localitatea Tarancon - Spania cele douĂ fete au fost aşteptate de fraţii inculpatului, numitul I.P.D. şi B.L.U., pe care martora K. îi cunoştea dinainte.
Cei doi au luat legătura cu şoferul autocarului, plătindu-i contravaloarea transportului pentru ambele femei.
La cererea acestora, K.I.M. şi T.I. i-au urmat pe fraţii inculpatului, care le-au transportat în localitatea Santa Cruz de Sarsa, la locuinţa părinţilor celor doi, unde fetele au fost cazate şi au rămas până a doua zi, când li s-a comunicat că vor începe lucrul în ziua următoare, fără să li se spună în concret ce anume vor lucra.
A doua zi, fraţii inculpatului le-au transportat pe K.I. şi T.I. în localitatea Perales de Tahunia unde, într-o parcare, s-au întâlnit cu numita A.D.C., care le-a preluat pe cele două fete şi, împreună, au intrat în Clubul M.P., unde au fost cazate în câte o cameră.
Numita A.D.C. le-a cerut celor două femei să se îmbrace în ţinuta de club.
Înţelegând că trebuie să se prostitueze, K.I.M. a început să plângă şi să spună că nu doreşte să facă acest lucru.
Pentru a lămuri acest lucru, A.D. l-a sunat pe B.L.U. şi i-a relatat despre refuzul martorei K.I.M. de a practica prostituţia.
B.L.U. a discutat telefonic cu martora K., pentru a o convinge să practice prostituţia şi cum aceasta continua să refuze, a ameninţat-o că îi omoară familia, inclusiv pe copiii acesteia.
În condiţiile date, cum martora nu avea nici bani şi nici paşaport, a început să practice prostituţia, pe durata a trei zile după care, aceasta a întâlnit o persoană din Timişoara căreia i-a povestit situaţia în care se afla şi care s-a oferit să o ajute să plece de la club.
A doua zi dimineaţa martora a fost luată de această persoană de la club.
Ulterior martora a fost ajutată de această persoană să îşi găsească de lucru şi a lucrat ca menajeră până în data de 8 august 2006, când s-a reîntors în ţară.
În baza acestei stări de fapt, instanţa a apreciat că fapta inculpatului T.A.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor şi natura acestora, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului care este recidivist postcondamnatoriu şi este cercetat într-un alt dosar de urmărire penală pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi natură, limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, atitudinea inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat, pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul T.A.I. solicitând, în principal, achitarea în raport de împrejurarea că materialul probator administrat nu dovedeşte vinovăţia inculpatului şi, în subsidiar, reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Prin Decizia penală nr. 95/2011 din 4 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 140/F din 29 decembrie 2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a constatat că instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, judicios administrate şi interpretate, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realităţii.
În privinţa individualizării judiciare a pedepsei, Curtea a constatat că a fost realizată de judecătorul fondului, în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, fiind în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., în condiţiile în care inculpatul este recidivist, are numeroase condamnări anterioare, atitudinea sa procesuală fiind una de sfidare şi dezinteres, neprezentându-se în apel pentru a-şi susţine motivele de apel, dar încercând să influenţeze martorii din dosar.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul, prin avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei, prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante de care beneficiază inculpatul.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
Probatoriul administrat în cauză a stabilit neechivoc vinovăţia inculpatului, constând în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane de două sau mai multe persoane, împreună, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală a închisorii de 5 ani.
Pedeapsa orientată la limita minimă prevăzută de norma incriminatoare este greşit individualizată, clemenţa instanţelor nefiind justificată în condiţiile în care:
- infracţiunea a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, or, potrivit tratamentului recidivei postexecutorii stabilit prin art. 39 C. pen., acestuia îi putea fi aplicată o pedeapsă orientată spre maximul de 15 ani prevăzut de norma incriminatoare, la care se putea adaugă un spor de până la 10 ani;
- fapte de aceeaşi natura au făcut obiectul urmăririi penale, acesta fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 70D/P/2005 din 16 august 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - B.T. Bistriţa Năsăud. Relevantă pentru atitudinea de neconformare a inculpatului prescripţiilor legale apare împrejurarea că, în cauza menţionată, obiectul procesului penal priveşte o multitudine de infracţiuni de trafic cu minori şi proxenetism, săvârşite în perioada comiterii infracţiunii care face obiectul prezentului dosar, dar şi anterior şi posterior acestei perioade;
- ulterior săvârşirii infracţiunii care face obiectul prezentei cauze, inculpatul a încercat să influenţeze martorii, exercitând asupra acestora violenţe psihice;
- atitudinea procesuală a acestuia este una de sfidare a instanţelor, procedurile judiciare neavând niciun efect asupra inculpatului, acesta dând dovadă de perseverenţă infracţională, coroborat cu împrejurarea neîndeplinirii funcţiilor pedepsei anterioare aplicată acestuia.
Întrucât hotărârile nu au fost atacate de Parchet, acestuia nu i se poate aplica o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al faptei, respectiv gradului ridicat de pericol social pe care îl prezintă inculpatul, întrucât nu i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac.
Referirea inculpatului, prin apărător, la circumstanţele atenuante, cu privire la care solicită acordarea unei eficienţe sporite, nu are corespondent în actele dosarului.
Prin urmare, nu se constată motive care să justifice reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat.
Alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 95/2011 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, de inculpatul T.A.I. care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 95/2011 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3302/2011. Penal → |
|---|
