ICCJ. Decizia nr. 3260/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3260/2011
Dosar nr.303/64/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 martie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 303/64/2011, contestaţia la executare formulată de către contestatorul B.L. contra executării Sentinţei penale nr. 72 din data de 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii scrise de contestaţie la executare şi în susţinerea orală din faţa instanţei de la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2011, contestatorul personal şi prin reprezentantul său au invocat următoarele motive:
În mod greşit Curtea de Apel Braşov, prin Biroul executări penale a procedat la punerea în executare a Sentinţei penale nr. 72/2010 în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligat B.L., deoarece respectiva sentinţă penală nu era definitivă, întrucât a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce s-a soluţionat prin Decizia nr. 4185/2010, iar împotriva acestei din urmă decizii a declarat contestaţie în anulare ce se află pe rolul Înaltei Curţi.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Braşov a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72/2010, Curtea de Apel Braşov s-a pronunţat asupra unei plângeri formulate de către contestator în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva acestei sentinţe a declarat recurs B.L., respins prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010.
Prin urmare, Sentinţa penală nr. 72/2010 a Curţii de Apel Braşov a rămas definitivă la data de 23 noiembrie 2010, dată la care s-a soluţionat şi pronunţat Decizia penală nr. 4185 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit prevederilor art. 416 alin. (1) pct. 6. C. proc. pen. hotărârile rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat, în cazul în care hotărârea primei instanţe se atacă cu recurs, aşa cum este situaţia din speţă. Prin urmare, Sentinţa penală nr. 72/2010 a rămas definitivă la data de 23 noiembrie 2010.
Potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect a procedat Biroul executări penale la punerea în executare a dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 72/2010, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligat contestatorul, hotărârea Curţii fiind definitivă, putându-se proceda la punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei amintite.
Împrejurarea că împotriva deciziei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul a declarat contestaţie în anulare nu afectează caracterul definitiv al Sentinţei penale nr. 72/2010, aşa cum se susţine de către contestator.
Pentru toate aceste considerente, văzând că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (dar nici un alt caz dintre cele enumerate limitativ în art. 461 C. proc. pen.), Curtea de Apel Braşov, prin Sentinţa penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatorul B.L. contra executării Sentinţei penale nr. 72 din data de 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 303/64/2011.
Hotărârea Curţii de Apel Braşov a fost pronunţată la data de 8 aprilie 2011, dată la care contestatorul B.L. şi reprezentantul legal al acestuia B.C. au fost prezenţi la dezbaterea pe fond a contestaţiei la executare formulată.
Recursul împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost formulat la data de 31 mai 2011.
În cererea de recurs depusă la dosarul cauzei, recurentul a formulat şi o cerere de repunere în termen a recursului invocând dispoziţiile art. 385 pct. 171 C. proc. pen. susţinând că instanţa deşi a precizat în sentinţă că hotărârea a fost pronunţată în şedinţă publică, această împrejurare nu a avut loc, astfel că a luat cunoştinţă de soluţia hotărârii de la condica aflată la grefa instanţei.
A mai precizat în cererea scrisă că atât personal cât şi prin mandatar a învederat Curţii de Apel Braşov că doreşte să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, însă instanţa a rămas în pronunţare şi fără a se amâna pronunţarea sentinţei pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii scrise la dosarul cauzei şi nici nu s-au reţinut aceste dezbateri în cuprinsul practicalei sentinţei.
Totodată a precizat că împiedicarea declarării recursului în termenul de 10 zile de la pronunţare a constat în afecţiunile cronice de sănătate deosebit de grave pe care le are inculpatul necesitând repaus constând în stop cardio-respirator aşa cum rezultă din Certificatul medical din 22 noiembrie 2010 pe care l-a ataşat la dosarul cauzei.
Înalta Curte, constată că recursul declarat de inculpatul B.L. este tardiv.
Cauza de împiedicare a declarării recursului invocată de recurent în sensul existenţei afecţiunilor de sănătate, ataşând în dovedirea acestei împrejurări un certificat medical datat din 22 noiembrie 2010, în condiţiile în care hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 8 aprilie 2011, fiind dată cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare, nu este în măsură să cadă sub incidenţa dispoziţiilor art. 3853 raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru a fi admisă cererea de repunere în termen a prezentului recurs.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de contestatorul B.L.
În conformitate cu prevederile art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de recurs se socoteşte pe zile libere şi curge potrivit dispoziţiilor legale privind curgerea termenului de apel.
La data de 8 aprilie 2011, dată la care Sentinţa penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a rămas în pronunţare, atât contestatorul B.L. a fost prezent personal la dezbateri cât şi reprezentantul său legal B.C., conform dezbaterilor aflate în cuprinsul practicalei hotărârii, iar recursul a fost declarat de către inculpatul B.L. la data de 31 mai 2011, conform dosarului recurs, fiind depăşit termenul procedural legal de declarare a recursului.
Instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, şi pe de altă parte împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.
Dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia contestatorul putea şi trebuia să-şi exercite dreptul procesual, sancţiune care constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de de contestatorul B.L. împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de contestatorul B.L.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul B.L. împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3263/2011. Penal → |
|---|
