ICCJ. Decizia nr. 3264/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3264/2011
Dosar nr.5014/1/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1339/57/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.C. împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleaşi fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., prin Rezoluţia nr. 443/P/2007 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin Rezoluţia nr. 623/11/2/2003 din 18 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Această rezoluţie a fost menţinută de instanţă prin Sentinţa penală nr. 100 din 4 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., în cazul respingerii plângerii potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.
În concluzie s-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluţii definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulţumirile care au determinat şi formularea primei plângeri, apreciind că soluţia pronunţată în cauză de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, este temeinică şi legală şi corect motivată în fapt şi în drept.
Împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1339/57/2010, a formulat contestaţie în anulare contestatorul Ş.C., acesta neprecizând care sunt considerentele pe care îşi întemeiază contestaţia în anulare, neinvocând, nici măcar formal, vreunul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Totodată, în contestaţia în anulare formulată, contestatorul a prezentat generic parcurgerea căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei invocând de fapt motivele care au format obiectul recursului soluţionat prin Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare şi nicidecum motive care ar trebui invocate în calea extraordinară de atac a unei contestaţii în anulare.
Înalta Curte reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator, nu fac parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen. şi va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1339/57/2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1339/57/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3263/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3269/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
