ICCJ. Decizia nr. 3257/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3257/2011
Dosar nr.11710/2/2010
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 142 din 28 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.C. D.M.C. S.A. împotriva Ordonanţei nr. 1984/P/2007 din 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ordonanţă pe care a menţinut-o. Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 1984/P/2007 din 28 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici V.C. şi I.A. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), considerând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Prin acelaşi act s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti pentru continuarea cercetărilor faţă de B.F., P.E. şi V.S.V. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 292 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Din examinarea probelor administrate, procurorul de caz a concluzionat cu privire la notarul public V.C. că la întocmirea Încheierii nr. 243 din 15 martie 2006 acesta a avut suficiente elemente formale care să-i creeze convingerea că B.F. a fost mandatat de S.C. D.M.C. S.A. să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte pe I. (M.) A., tot notar public, Parchetul a constatat că prin Încheierea de certificare nr. 1068 din 31 iulie 2006 aceasta a atestat împrejurări reale şi necontestate.
Această ordonanţă a fost confirmată cu rezoluţia din 5 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost respinsă plângerea formulată de S.C. D.M.C. S.A.
Împotriva soluţiei de neurmărire penală adoptată prin actele procurorului, mai sus arătate, petenta S.C. D.M.C. S.A. a formulat plângere sub aspectul temeiniciei.
Astfel, petenta a susţinut că notarul public I. (M.) A. cu ştiinţă a înlocuit acte notariale care ulterior au prejudiciat-o şi nu a verificat documentele care au stat la baza încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public V.C.
Cu privire la aceasta din urmă, petenta a susţinut că notarul public V.C. nu a verificat dacă prin actele sanitare ale persoanei juridice B.F.C. putea să o reprezinte valabil şi nu a verificat registrele oficiale în care sunt înscrise procesele-verbale ale şedinţelor de Consiliu de Administraţie şi în care nu apare Decizia de împuternicire a sus numitului de a semna antecontractul de vânzare-cumpărare.
Având în vedere susţinerile petentului şi evaluând actele de cercetare penală premergătoare efectuate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că plângerea petentei este nefondată, pentru considerentele care succed.
1. Referitor la notarul public I. (M.) A. a reţinut că prin Încheierea de certificare nr. 1068 din 31 iulie 2006, notarul public a consemnat fapte reale, necombătute, de fapt, nici de petentă, respectiv împrejurarea că în ziua de 31 iulie 2006, în timpul programului de lucru al Biroului Notarial, la cele trei strigări s-a prezentat ca reprezentant al S.C. D.E.G.S. S.R.L. iar reprezentantul S.C. D.M.C. S.A. nu a fost prezent.
Actul notarial, încheierea de certificare având ca obiect consemnarea acestei împrejurări adică a prezenţei reprezentanţilor celor două societăţi comerciale, notarul nu avea motive să verifice (să ceară) documentaţia care a stat la baza încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dintre părţi.
2. În ceea ce-l priveşte pe notarul V.C., instanţa a constatat că procurorul de caz a arătat suficientă diligentă la întocmirea Încheierii de autentificare nr. 243 din 15 martie 2006, cerând întreaga documentaţie referitoare la obiectul antecontractului şi la şedinţa Consiliului de Administraţie al petentei în care s-a hotărât vânzarea activului.
Sub acest aspect s-a reţinut că persoanele care solicită asistenţă notarială sunt prezumate a fi de bună-credinţă şi de la această idee, verificările notarilor publici se efectuează în vederea satisfacerii condiţiilor, după caz, ad validitatem sau ad probationem cerute actelor notariale şi nu a depistării falsurilor în acte, pentru care nu au nici pregătire, nici expertiză şi de fapt, nici atribuţii.
Concluzionând, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în ceea ce-i priveşte pe notarii publici, soluţia de neurmărire penală, adoptată prin ordonanţa şi rezoluţia atacate, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei ca nefondată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs petiţionara S.C. D.M.C. S.A. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 11710/2/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiţionară, este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa penală nr. 142 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petiţionarei S.C. D.M.C. S.A., ca nefondată şi a menţinut Ordonanţa nr. 1984/P/2007 din 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 142 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara S.C. D.M.C. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara S.C. D.M.C. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3250/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
