ICCJ. Decizia nr. 3259/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3259/2011
Dosar nr. 255/57/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69/2011 din 5 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.I., împotriva Rezoluţiei din 21 februarie 2011 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 95/P/2011 menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 255/57/2011 petentul I.I. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei din 21 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 95/P/2011 şi menţinute prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că la dosar există probe din care rezultă săvârşirea de către făptuitori a infracţiunilor pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală astfel că soluţia pronunţată în faza de urmărire penală este nelegală şi netemeinică.
Deliberând asupra plângerii formulate Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia s-a susţinut că făptuitorii B.M. şi T.D. - judecători la Tribunalul Hunedoara au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin aceea că judecătorul B.M., influenţată de judecătorul T.D. a încălcat prevederile legale privind autoritatea de lucru judecat şi a dat o soluţie contrară probaţiunii administrate în Dosarul nr. 1774/97/2010 al Tribunalului Hunedoara.
Prin Rezoluţia din 21 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 95/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de făptuitori reţinându-se că nu există nici un element care să conducă la concluzia că judecătorul T.D. a avut vreo participare directă sau indirectă cu privire la desfăşurarea procedurilor şi judecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1774/97/2010.
În ce priveşte pe făptuitoarea B.M. s-a arătat că nu există temeiuri de a se considera că judecătorul a acţionat cu rea-credinţă ori a urmărit lezarea drepturilor ori intereselor persoanei.
Această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că soluţiile pronunţate în speţă sunt legale şi temeinice reţinând că simpla nemulţumire a petentului faţă de soluţia pronunţată în dosarul în care a avut calitatea de parte nu justifică antrenarea răspunderii penale a judecătorului care a pronunţat această soluţie.
În cauză nu au fost decelate probe ori indicii în sensul că judecătorul cauzei şi-ar fi exercitat cu rea-credinţă obligaţiile profesionale ori că judecătorul T.D. ar fi influenţat în vreun fel modul de derulare a procedurilor judiciare, petentul având posibilitatea de a uza de exercitarea căilor legale de atac împotriva hotărârii a cărei soluţie îl nemulţumea.
Împotriva Sentinţei penale nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a declarat recurs petiţionarul I.I. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 255/57/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiţionar, este inadmisibil, având în vedere că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa penală nr. 69/2011 din 5 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.I., împotriva Rezoluţiei din 21 februarie 2011 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 95/P/2011 menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3258/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3260/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
