ICCJ. Decizia nr. 3263/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3263/2011
Dosar nr.4687/1/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5838/62/2010 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 de ore din 1 mai 2010 şi durata arestării preventive de la 13 mai 2010 la 16 mai 2011. A obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a mai reţinut că instanţa de apel a apreciat în mod just că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepsei, constatând respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată s-a reţinut că materialul probator al cauzei a fost în mod judicios evaluat, starea de fapt reţinută determinând, fără vreun dubiu, concluzia că urmare a provocării asupra inculpatului prin insulte adresate de partea vătămată, insistenţa în a-şi măsura puterile, pătrundere repetată în curtea inculpatului prin escaladarea gardului, inculpatul a aplicat cu o coadă de lopată o singură lovitură în cap părţii vătămate, provocându-i decesul.
În concluzie s-a reţinut că, în mod corect, instanţele au reţinut în cauză scuza provocării, înlăturând susţinerile inculpatului cu privire la cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare.
Împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5838/62/2010, a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat C.G., acesta invocând dispoziţiile art. 386 lit. c) şi art. 10 lit. e) C. proc. pen., contestatorul exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.
În conţinutul cererii de contestaţie în anulare contestatorul a mai susţinut că la termenul de judecată din data de 8 februarie 2011 a solicitat instanţei de apel să i se acorde un nou termen de judecată pentru a fi audiaţi martorii P.B. şi P.I., colegi de cameră cu inculpatul, însă Decizia a fost amânată şi pronunţată la data de 15 februarie 2011 fără ca aceştia să fie audiaţi şi fără ca inculpatul să fie prezent.
Cu privire la Decizia nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte reţine că, la data de 8 februarie 2011 s-a acordat cuvântul părţilor la dezbateri iar la data de 15 februarie 2011, instanţa a amânat pronunţarea deciziei, având nevoie de timp pentru deliberare.
Totodată, în contestaţia în anulare formulată, contestatorul a prezentat generic parcurgerea căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei invocând de fapt motivele care au format obiectul recursului soluţionat prin Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare şi nicidecum motive care ar trebui invocate în calea extraordinară de atac a unei contestaţii în anulare.
Înalta Curte reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen. şi va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.G. împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5838/62/2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.G. împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5838/62/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3264/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
