ICCJ. Decizia nr. 3329/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3329/2011
Dosar nr.7849/1/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 404 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus admiterea cererii formulată de Tribunalul din Larnaka - Cipru şi punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaka - Cipru, împotriva cetăţeanului român I.D.M. (fiul lui M.G. şi M., născut la data de 19 ianuarie 1986 în Bucureşti, domiciliat în str. B., sectorul 5 Bucureşti), luând act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile cipriote cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a persoanei solicitate I.D.M. în vederea predării către autorităţile cipriote, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 22 septembrie 2011 până la 21 octombrie 2011, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată I.D.M. a fost reţinută şi arestată de la 6 septembrie 2011 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost înregistrată, la data 6 septembrie 2011, sub numărul 7849/2/2011, sesizarea 2086/11-5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 august 2011 de către Tribunalul Larnaka - Cipru faţă de cetăţeanul român I.D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la 6 septembrie 2011 ora 0730 până la data de 7 septembrie 2011 ora 0730 prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 68 din 6 septembrie 2011.
A fost ataşată Lucrarea cu nr. 2086/11-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce conţine: semnalarea transmisă prin fax de Biroul INTERPOL - Nicosia, Cipru, în limba engleză şi traducerea în limba română şi sesizarea Biroului Naţional INTERPOL din România; procesul-verbal din 6 septembrie 2011 întocmit de Poliţia sectorului 6 Bucureşti din care rezultă că numitul I.D.M., fiind citat, s-a prezentat la Serviciul de Investigaţii Criminale; fişa de evidenţă a persoanei solicitate emisă de M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; Ordonanţa de reţinere nr. 68 din 6 septembrie 2011 emisă pe o durată de 24 de ore, de la 6 septembrie 2011 ora 0730 până la data de 6 septembrie 2011 ora 0730; procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător; fişa de cazier judiciar din care rezultă că este cunoscut cu antecedente penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării INTERPOL, şi care a relatat că nu are cunoştinţă despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare şi că nu are afaceri judiciare în România.
Prin Încheierea de şedinţă din 6 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.D.M., pe o durată de 5 zile, de la data de 7 septembrie 2011 până la data de la 11 septembrie 2011, inclusiv, şi s-a amânat judecarea cauzei pentru prezentarea mandatului european de arestare cu traducerea în limba română.
Prin Decizia nr. 2987 din 8 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7133/1/2011, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană solicitată I.D.M.
La data de 9 septembrie 2011 s-a depus mandatul european de arestare emis la data de 19 august 2011 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Larnaka Cipru împotriva cetăţeanului român I.D.M.
Fiind audiat la termenul din 11 septembrie 2011, persoana solicitată a menţionat, în esenţă, că nu consimte la predare.
Prin Încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2011, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.D.M., pe o durată de 24 zile, de la data de 12 septembrie 2011 până la data de la 5 octombrie 2011, inclusiv.
Prin Decizia nr. 3081 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7249/1/2011, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană solicitată I.D.M. împotriva Încheierii din 11 septembrie 2011.
Curtea a apreciat utilă soluţionării cauzei solicitarea de informaţii de la autorităţile judiciare cipriote, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, faţă de conţinutul mandatului european de arestare, întrucât s-a constatat că acesta nu detaliază circumstanţele comiterii faptei, natura şi încadrarea juridică şi nici nu face referiri cu privire la garanţia prev. de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, faţă de susţinerile persoanei solicitate, s-au efectuat verificări la Poliţia sectorului 6 dacă s-a început urmărirea penală împotriva persoanei solicitate pentru comiterea vreunei fapte penale, precum şi la Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei sectorului 6 Bucureşti dacă se efectuează cercetări penale faţă de persoana solicitată cu privire la faptele presupus comise de acesta la data de 9 iunie 2011 în Larnaka - Cipru şi la data de 28 iulie 2011 în Paphos - Cipru.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că mandatul european de arestare răspunde cerinţelor prevăzute de art. 86 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 din legea de mai sus.
Astfel, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaka - Cipru, în temeiul mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul Larnaka - Cipru şi a mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul Paphos.
Infracţiunile pentru care se solicită predarea persoanei solicitate sunt conspiraţie la comiterea unei infracţiuni, tâlhărie, intrare prin efracţie şi furt din magazine, intrare prin efracţie într-o locuinţă cu intenţia de a comite o infracţiune prev. de Cap. 154, art. 371; Cap. 154, art. 282, 283, 20; Cap. 154, art. 291, 294; Cap. 154, art. 293, 20 C. pen. cipriot.
În fapt, s-a reţinut că la data de 9 iunie 2011, ora 1230, în Larnaka, I.R.G., I.D.M. şi C.D. au atacat un cetăţean cipriot în timp ce se pregătea să intre în maşină, căruia i-au sustras o geantă în care se afla suma de 9.700 euro, după care au părăsit locul faptei, fiind urmăriţi de poliţie fără rezultat. Prin intermediul sistemului închis de supraveghere video al unui chioşc situat lângă locul faptei, au înregistrat faptele celor trei suspecţi care au supravegheat victima şi apoi au atacat-o şi i-au sustras suma de bani.
Totodată, s-a reţinut că, la data de 28 iulie 2011, persoane necunoscute au sustras suma de 6.530,44 euro din seiful unui supermarket din Paphos. Conform administratorului, pentru a ajunge în camera în care se afla seiful şi a-l deschide, aveau nevoie de nişte parole care erau cunoscute doar de câţiva angajaţi. S-au efectuat cercetări împotriva angajaţilor care cunoşteau parolele însă fără rezultat. S-a constatat că au amplasat în secret o cameră video în camera în care se afla seiful şi au înregistrat mişcările şi parolele şi au aflat astfel cum să deschidă seiful, iar posibilitatea de a avea complici, angajaţi ai supermarketului, nu este limitată, încă. Ofiţeri ai C.I.D. Paphos au călătorit în România şi au identificat suspecţii menţionaţi.
Curtea a constatat că faptele enunţate în mandatul european de arestare sunt din categoria „furt organizat sau armat", fiind sancţionate în statul membru emitent cu detenţiune pe viaţă. Această situaţie se circumscrie dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează faptele ce dau loc la predare fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări pentru executarea de către autorităţile române a unui mandat european de arestare.
Constatând că pentru faptele presupus comise, statul emitent prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în considerarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a verificat posibilitatea acordării garanţiei reexaminării pedepsei închisorii pe viaţă sau a aplicării măsurilor de clemenţă.
Prin Adresa din 20 septembrie 201 a Ministerului de Justiţie şi al Ordinii Publice din Republica Cipru, s-a arătat că în conformitate cu sistemul judiciar cipriot şi în special art. 14 A din Legea Penitenciarelor din 1999 - 2009, astfel cum a fost modificată, un deţinut care a ispăşit jumătate din condamnarea sa la pedeapsa închisorii care este mai mare de doi ani, ori a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea pe viaţă şi a ispăşit cel puţin doisprezece ani din condamnare, are dreptul de a se adresa în scris Comisiei de Eliberări pentru a solicita liberarea sa condiţionată pentru continuarea executării pedepsei în afara penitenciarului.
Astfel, faţă de cele comunicate, se constată îndeplinită condiţia specială de executare a unui mandat european de arestare de către autorităţile judiciare de executare române prev. de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, care reprezintă o transpunere în legislaţia internă a garanţiei reglementată de art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI).
Cât priveşte respectarea drepturilor prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate i-a fost pusă la dispoziţie o copie a mandatului european de arestare şi cu traducere în limba română, aceasta fiind apărată de un avocat ales.
Ca atare, constatându-se că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 şi 107 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus admiterea solicitării formulate de autoritatea judiciară cipriotă, ca întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată I.D.M., care a arătat că nu este de acord să fie predat autorităţilor judiciare cipriote pentru motivele pe care le-a învederat şi primei instanţe.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în mod corect, s-au constatat întrunite condiţiile legale de executare a mandatului european, iar acesta îndeplineşte cerinţele de fond şi formă prevăzute de lege.
Referitor la cerinţele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea şi a declarat că nu este de acord să meargă în Cipru pentru că la datele calendaristice, când se arată că s-au comis faptele, se afla în România. În mod corect, instanţa de fond a constatat că acest aspect vizează, însă, fondul cauzei, care nu poate fi analizat în cauza de faţă, cu ocazia punerii în executare a mandatului european de arestare, toate chestiunile privind apărările de fond ale persoanei solicitate urmând a fi examinate de către autorităţile judiciare ale statului emitent al mandatului de arestare.
Cât priveşte motivul de refuz al executării prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocat de persoana solicitată, se constată că prin Adres din 21 septembrie 2011, emisă de Poliţia sectorului 6 - Serviciul de Investigaţii Criminale, s-a menţionat că în perioada mai - septembrie 2011, s-au desfăşurat activităţi în Dosarul penal nr. 4938/P/2011, întrucât a rezultat faptul că I.D.M., împreună cu alte persoane de cetăţenie română au comis infracţiuni în Grecia şi Cipru.
Întemeiat s-a considerat că această situaţie nu poate constitui motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare. S-a avut în vedere că, prin aceeaşi adresă, s-a învederat faptul că o delegaţia a poliţiei cipriote formată din organe judiciare ale poliţiei din Larnaka, a sosit la Bucureşti, i s-au prezentat bunurile găsite asupra persoanei solicitate la 30 iulie 2011, urmând ca aceştia să efectueze cercetări cu privire la acestea. Datele se coroborează cu cuprinsul mandatului european de arestare în sensul că ofiţeri de poliţie din Cipru au călătorit în România şi au identificat suspecţii implicaţi în săvârşirea infracţiunilor menţionate în mandat, comise în Cipru.
Ţinând seama de această împrejurare, precum şi de faptul că art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, reprezintă motiv de refuz de neexecutare facultativ, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de a se refuza punerea în executare a mandatului european de arestare.
Nu s-a constat nici că împotriva persoanei solicitate s-a început urmărirea pentru comiterea vreunei fapte penale diferite de cea care motivează mandatul european de arestare, aşa cum reiese din Adresa din 14 septembrie 2011 a Poliţiei sectorului 6. Ca urmare, nu este justificată nici o eventuală amânare a predării, în baza art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 404 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3332/2011. Penal → |
|---|
