ICCJ. Decizia nr. 3336/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3336/2011
Dosar nr. 03254/89/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 257 din 20 octombrie 2010, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul D.C., fiul lui I. şi E., născut la data de 12 august 1971 în localitatea Lunca Banului, judeţul Vaslui, domiciliat în comuna Stănileşti, judeţul Vaslui, cetăţenie română, studii 10 clase, căsătorit, ocupaţie cioban, fără antecedente penale, deţinut în Spitalul Penitenciar Târgu Ocna, la următoarele pedeapse:
- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1), alin. (3) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen.
În baza art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat şi a dedus din pedeapsa aplicată conform art. 88 alin. (1) C. pen., durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 august 2009, la zi.
În baza art. 14, 17 alin. (3), 18 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate D.R.A., prin reprezentantul legal D.M., domiciliată în sat Săram comuna Stănileşti, judeţul Vaslui, suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 20 august 2009, fiind acasă împreună cu fiica sa de 12 ani, D.R.A., inculpatul i-a cerut acesteia să se dezbrace complet de haine şi să urce în pat, după care prin ameninţare a întreţinut un raport sexual anal cu aceasta, încercând să întreţină şi raport sexual normal, fără să-şi poată duce la îndeplinire dorinţa, întrucât minora a strigat după ajutor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate D.R.A., ale mamei sale, reprezentant legal, D.M., ale martorilor C.N., D.L., P.I. şi P.M., precum şi declaraţiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a înţeles să dea declaraţii în faţa instanţei, prevalându-se la dreptul la tăcere, dar a arătat că-şi menţine declaraţiile date în timpul urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 13 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.C., deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 257 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 3254/89/09, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând arestarea preventivă de la 20 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2011.
Împotriva sus-menţionatei decizii, inculpatul D.C. a declarat recurs, solicitând admiterea pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi redozarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale sale, respectiv faptul că are o stare de sănătate precară, fiind grav bolnav.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, este legală şi temeinică.
La stabilirea pedepsei s-a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul în care inculpatul a procedat, precum şi faptul că partea vătămată era fiica sa minoră, în vârstă de 12 ani.
În raport de aceste aspecte s-au avut în vedere urmarea produsă victimei prin traumatizarea sa psihică, dar şi consecinţele viitoare, în sensul că viaţa afectivă şi sexuală a minorei ar putea fi afectate pentru tot restul vieţii datorită acestui episod.
Nu în ultimul rând, la stabilirea pedepsei s-a ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi de poziţia sa procesuală, aspecte faţă de care se mai apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2009 la 29 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3343/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
