ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3307/2011
Dosar nr.162/99/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 167 din 21 martie 2011 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul Ţ.P.C. la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. d) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2010 la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 15.000 RON daune morale către partea civilă Ţ.A.G., 4.859,35 RON către partea civilă S.C.U.C. "Sf. M." şi la 952,61 RON către partea civilă S.C.U. "Prof. Dr. N.O." Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 12 decembrie 2010, inculpatul şi Ţ.A. - concubina sa - au consumat băuturi alcoolice în locuinţa unor prieteni. Reveniţi la domiciliu, au început să se uite la televizor, în timp ce minorii Ţ.A.G. şi Ţ.B.F. (fiica celor doi în vârstă de 1 an şi opt luni) au început să se joace prin imobil. La un moment dat, enervat de faptul partea vătămată Ţ.A.G. sărea pe o saltea aflată în zona televizorului, inculpatul Ţ.P.C. s-a ridicat de pe pat şi, năpustindu-se asupra copilului, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul şi cu palma în zona capului. Deşi copilul s-a prăbuşit pe saltea sângerând, inculpatul Ţ.P.C. a luat de lângă sobă un lemn de pus pe foc cu care a aplicat alte lovituri copilului în toate zonele corpului şi asupra capului. Acesta a început să sângereze din partea stângă a capului, iar la intervenţia martorei Ţ.A., inculpatul s-a enervat şi a intenţionat să plece din încăpere.
În acest context, a tras puternic de uşa aflată la câţiva centimetri de salteaua pe care se afla minorul, situaţie în urma căreia uşa a ieşit din balamale şi a venit peste partea vătămată, iar geamul cu care era prevăzută s-a spart, cioburile astfel rezultate producându-i vătămări numitului Ţ.A.G.
Având în vedere că minorul sângera puternic din zona capului şi pentru ca fapta să nu fie descoperită, inculpatul l-a luat pe acesta şi s-a deplasat la vecinii săi Ţ.S. şi Ţ.I.M., cărora le-a spus faptul că numitul Ţ.A.G. s-a accidentat singur, în timp ce se juca prin locuinţă.
În urma faptelor inculpatului Ţ.P.C., partea vătămată minoră Ţ.A.G., lipsită de apărare, a suferit un traumatism cranio-cerebral şi facial cu plagă contuză, echimoză şi tumefacţii, fractură deschisă cu minimă înfundare frontală stânga, pentru care s-a intervenit chirurgical; topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un obiect contondent cu suprafaţă mică; acestea au necesitat un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpatului Ţ.P.C. cu cele ale martorilor audiaţi Ţ.S. şi Ţ.I.M., F.E., în special cu cea a mamei victimei Ţ.A., precum şi cu aspectele consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi, planşele fotografice întocmite cu ocazia efectuării cercetării locului faptei, urmele materiale descoperite în câmpul infracţional (urme de sânge şi cioburi de sticlă), raportul de constatare medico-legală din 14 decembrie 2010 al I.M.L. Iaşi.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul Ţ.P.C. a renunţat la poziţia procesuală nesinceră adoptată în cursul urmăririi penale, a recunoscut în integralitatea lor faptele comise, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare şi a declarat că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale. Această declaraţie a sa se coroborează cu cea a martorei Ţ.A., mama părţii vătămate, care a confirmat accesele de furie ale inculpatului în cadrul familiei, victime fiind atât ea, cât şi copiii. Ea a descris furia cu care inculpatul Ţ.P.C. s-a ridicat de pe pat, deranjat de joaca şi energia copilului, pe care l-a lovit în mod repetat cu pumnul şi cu palma. Neconsiderând "pedeapsa suficientă", inculpatul a luat de lângă sobă, de la 1,5 metri distanţă de salteaua pe care minorul deja zăcea căzut şi prezentând urme de sânge, un leaţ de foc, cu care a aplicat mai multe lovituri băieţelului asupra corpului şi capului; încă nervos, inculpatul a tras cu putere uşa camerei după el, determinând atât căderea ei peste copil, cât şi spargerea geamului acesteia, ale cărui cioburi au provocat victimei alte leziuni. Realizând târziu gravitatea agresiunii comise de el, inculpatul Ţ.P.C. a cerut ajutor şi o ambulanţă pentru minor, nu înainte de a pregăti un scenariu cu privire la geneza leziunilor, scenariu potrivit căruia responsabilitatea i-ar fi revenit copilului care, obraznic fiind, şi-a tras uşa peste el. Declaraţia martorei se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi, planşele fotografice întocmite cu ocazia efectuării cercetării locului faptei, urmele materiale descoperite în câmpul infracţional (urme de sânge şi cioburi de sticlă) şi în raportul de constatare medico-legală din 14 decembrie 2010 al I.M.L. Iaşi. Martorii Ţ.S. şi Ţ.I.M. au declarat că în seara zilei de 12 decembrie 2010 Ţ.P.C. şi Ţ.A. au venit la locuinţa lor, purtând pe braţe pe Ţ.A.G., care sângera abundent. Inculpatul le-a spus martorilor că minorul s-a autoaccidentat, însă martorii Ţ.I.M. şi Ţ.S. au precizat că, într-un moment în care inculpatul nu era prezent, numita Ţ.A. le-a comunicat: "din cauza lui C. s-a întâmplat aceasta!" şi "iar l-a omorât C. pe copil!".
Acestea se coroborează cu procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi cu planşele fotografice.
Din raportul de constatare medico-legală din 14 decembrie 2010 al I.M.L. Iaşi rezultă că minorul a ajuns la S.C.U. Prof. Dr. N.O. Iaşi la 12 decembrie 2010, la ora 2240, necesitând intervenţie chirurgicală pentru fractura cominutivă frontal precoronar stg. După stabilizare, a fost transferat la S.C. "Sf. M." Iaşi, purtând încă urmele loviturilor la nivelul feţei şi prezentând şi urmele unei fracturi parietale mai vechi. În urma faptelor inculpatului Ţ.P.C., partea vătămată minoră Ţ.A.G., lipsită de apărare, a suferit un traumatism cranio-cerebral şi facial cu plagă contuză, echimoză şi tumefacţii, fractură deschisă cu minimă înfundare frontală stânga, pentru care s-a intervenit chirurgical; topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un obiect contondent cu suprafaţă mică; acestea au necesitat un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Sub aspect obiectiv, aşa cum s-a reţinut pe baza probatoriului administrat, inculpatul Ţ.P.C. a realizat acte comisive de lovire activă a părţii vătămate care, fiind foarte mică, a căzut doborâtă la pământ de loviturile primite iniţial cu palma şi cu pumnul de la inculpat, după care a fost lovită în mod repetat de acesta cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi toracelui, apoi şi cu un leaţ gros de lemn, acţiunea sa fiind întreruptă de intervenţia martorei Ţ.A., la care inculpatul a încetat agresiunea şi, trăgând de uşa camerei cu putere, a determinat prăbuşirea acesteia peste victimă. Urmarea imediată a faptei constă în lezarea gravă a integrităţii corporale a victimei. Între acţiunile inculpatului şi urmarea imediată produsă există legătură de cauzalitate, dovedită de probele testimoniale şi constatările medicilor legişti.
Sub aspect subiectiv, instanţa a reţinut că Ţ.P.C. a acţionat cu intenţia de a ucide.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Ţ.P.C., solicitând reducerea pedepsei de 7 ani închisoare faţă de împrejurarea că a recunoscut şi regretat fapta pe care a comis-o sub influenţa alcoolului.
Prin Decizia penală nr. 96 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În termen legal, inculpatul a formulat recurs împotriva acestei decizii, reiterând critica privind greşita individualizare a pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În sarcina inculpatului s-a reţinut corect săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, constând în aceea că la data de 12 decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool, a exercitat acte de violenţă asupra minorului Ţ.A.G., în vârstă de 4 ani, lovindu-l cu pumnii, picioarele şi cu un par din lemn în zona capului, producându-i o fractură deschisă cu înfundare frontală stânga.
La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârşire - aplicarea de multiple lovituri cu palma, pumnii, cu un lemn în toate zonele capului şi asupra capului, victimei ce avea vârsta de doar 4 ani şi era lipsită de apărare, urmările produse - traumatism cranio-cerebral, fractura oaselor craniului şi a piramidei nazale, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta este cunoscut cu antecedente penale, nu avea loc de muncă, în timpul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, susţinând că minorul s-a accidentat singur, pentru ca în cursul cercetării judecătoreşti să recunoască fapta şi să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, pedeapsa a fost redusă, prin cuantumul său şi modalitatea de executare fiind în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
În mod întemeiat inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi lit. e) C. pen. faţă de natura şi gravitatea faptei comise asupra unui minor lipsit de posibilităţi de apărare, leziunile produse punându-i în primejdie acestuia dezvoltarea fizică şi psihică.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2010 la 28 septembrie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.P.C. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2010, la 28 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3303/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3308/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
