ICCJ. Decizia nr. 3303/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3303/2011

Dosar nr.186/35/2006

Şedinţa publică din 28 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 631 din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C., zis "T." (fiul I. şi D., născut la 23 iunie 1950 în comuna Alimani, judeţul Constanţa, cetăţean român, studii 13 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC M.I. SRL Arad, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în Constanţa, str. I.R., fără forme legale în Arad, str. I.G., judeţul Arad), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere privind pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin Sentinţa penală nr. 423/2000 a Tribunalului Constanţa, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală 23/P/2001 a Curţii de Apel Constanţa şi Decizia penală 2035/2002 a Curţii Supreme de Justiţie.

S-au contopit pedepsele de mai sus, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art.65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 15 martie 2001 - 18 iunie 2002.

II. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 37 lit. b) şi 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. (fiul lui M. şi E., născut la 7 mai 1956 în Constanţa, cetăţean român, studii Facultatea de subingineri, stagiul militar satisfăcut, lucrător comercial la SC M.I. SRL Arad, divorţat, are un copil minor, recidivist, domiciliat în Constanţa, str. M.B., judeţul Constanţa), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea unică de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 15 martie 2001 - 11 noiembrie 2003.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat.

III. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 75 lit. a), 74, 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F.D., zis "P." (fiul lui V. şi M., născut la 10 aprilie 1973, în Brad, judeţul Hunedoara, cetăţean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în Ploieşti, str. D.P., judeţul Prahova), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea unică, de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnat inculpatul, făcând aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 871/2001 a Judecătoriei Ploieşti aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 410/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut măsura obligării la tratament medical luată prin Sentinţa penală nr. 871/2001 a Judecătoriei Ploieşti, urmând ca în baza art. 113 alin. (1) C. pen. să-l oblige pe inculpat şi în continuare la tratament medical până la însănătoşire.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 10 iulie 2000 - 24 iulie 2000 şi din 27 martie 2001 - 4 aprilie 2002.

IV. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi 74, 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.S. (fiul lui I. şi S., născut la 19 septembrie 1959 în comuna Fundata, judeţul Braşov, cetăţean român, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are un copil minor, administrator la SC T.R. SA şi SC T.P. SRL Câmpulung, fără antecedente penale, domiciliat în Câmpulung str. F., judeţul Argeş) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea unică de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 11 aprilie 2001 - 4 aprilie 2002.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 C. pen. punându-i în vedere potrivit art. 359 C. proc. pen. disp. art. 83 - 85 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor false.

În baza art. 189 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C. să achite în contul Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul Satu Mare, suma de 81.269.000 lei diferenţa onorar expertiză pe seama expert P.E.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a disjuns soluţionarea cauzei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.R.B.N., M.T.O. şi S.V., cât şi latura civilă a cauzei privind pe toţi inculpaţii, fixându-se termen pentru judecarea cauzei pe data de 13 decembrie 2005.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt, în sarcina inculpaţilor, următoarele:

La data de 21 februarie 1996 a fost înfiinţată SC M.I. SRL Arad, cu sediul în municipiul Arad str. G., care la data de 3 noiembrie 1999 a fost preluată de inculpatul N.C., soţia sa N.G. şi cumnatul său - martorul D.A., în calitate de asociaţi, iar sediul societăţii a fost stabilit în municipiul Arad, B-dul R.

În luna ianuarie a anului 2000, prin preluarea unui procent din părţile sociale deţinute în cadrul societăţii de N.G., a dobândit calitatea de asociat şi făptuitorul S.T., domiciliat în municipiul Oradea. Cu această ocazie a fost modificat şi completat obiectul de activitate al societăţii, cu activităţi de aprovizionare la bord - bunkeraj - a navelor maritime şi fluviale, cât şi întreţinerea lor.

Prin acelaşi act a fost înfiinţat un punct de lucru al societăţii comerciale menţionate în municipiul Constanţa, Hotel "V.".

Deşi administratori ai societăţii au fost mai multe persoane, întreaga activitate comercială a fost desfăşurată în exclusivitate de inculpatul N.C.

Din anul 1999 a fost angajat în cadrul societăţii cu contract de muncă inculpatul S.V. în calitate de lucrător comercial, şef al punctului de lucru Constanţa.

În luna ianuarie a anului 2000, inculpatul N.C. a luat hotărârea să se ocupe de comercializarea produselor petroliere destinate exportului în preţul cărora nu sunt incluse plata accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi a taxei speciale de drumuri potrivit dispoziţiilor Ordonanţelor nr. 17/2000 şi nr. 27 din 30 ianuarie 2000.

Prin neaplicarea acestor taxe s-a creat o diferenţă mare de preţ între produsele ce se valorifică pe piaţa internă, faţă de cele ce se valorifică la export (circa 50% diferenţă de preţ).

În scopul obţinerii unor venituri ilicite, inculpatul N.C., în luna ianuarie 2000 a luat hotărârea să achiziţioneze motorină destinată exportului de la rafinării, pe care însă să o valorifice pe piaţa internă, iar sumele de bani realizate din vânzări, reprezentând diferenţa de preţ, să şi le însuşească.

Acest fapt a fost posibil şi pe fondul existenţei unei legislaţii incomplete cu privire la modul de urmărire a realităţii efectuării operaţiunilor pentru export de la furnizorii mărfurilor, ţinând cont că obligaţia justificării operaţiunilor de export revine numai beneficiarilor mărfurilor, potrivit contractelor încheiate.

Pentru realizarea hotărârii infracţionale, inculpatul N.C., la data de 24 martie 2000 a obţinut de la Ministerul Transporturilor - Inspectoratul Navigaţiei Civile, autorizaţia pentru prestarea serviciilor portuare - bunkeraj, valabilă până la data de 24 martie 2005.

În continuare, pentru găsirea unei rafinării de la care să se aprovizioneze cu motorină destinată exportului, inculpatul N.C. a luat legătura, pentru a-l ajuta, cu inculpatul M.R.B.N., un vechi prieten al său cu care mai derulase anterior relaţii comerciale. Despre acesta, inculpatul N.C. cunoştea că a absolvit Institutul de petrol şi gaze Ploieşti şi că are cunoştinţe în rândul persoanelor cu putere de decizie în cadrul unor rafinării.

Inculpatul N.C. s-a deplasat în municipiul Piteşti, unde a discutat cu inculpatul M.R.B.N., insistând pentru încheierea unui contract cu SC A. SA Piteşti, fapt pe care acesta din urmă a încercat să-l realizeze, însă nu a reuşit. Cunoscând însă pe martorii I.N. - director de marketing şi V.D. - director comercial, amândoi la SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, foşti colegi de facultate, inculpatul M.R.B.N. i-a propus inculpatului N.C. să-l ajute să încheie un astfel de contract cu rafinăria sus-menţionată.

La această dată inculpatul M.R.B.N. derula relaţii comerciale cu aceeaşi rafinărie în calitate de administrator la SC O.R. SRL Piteşti.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat la rafinărie unde au luat legătura cu martorii I.N. şi V.D.

După prezentarea scopului deplasării, inculpatul N.C. a pus la dispoziţie documentele pe care le avea asupra lui, care au fost verificate la Biroul Marketing - Compartimentul Export. Constatându-se că documentele sunt incomplete, martorul I.N. le-a comunicat faptul că este de acord cu încheierea unui contract cu condiţia prezentării şi a celorlalte documente necesare, respectiv contracte cu beneficiarii externi pentru livrarea de motorină şi un contract de închiriere a unui depozit în Portul Constanţa.

În această situaţie, inculpatul N.C. a încheiat un contract cu un beneficiar extern T.N. L.T.D. pentru perioada 20 aprilie - 31 decembrie 2000, având ca obiect livrarea săptămânală a cantităţii de 250 tone motorină. De asemenea, a mai încheiat un contract cu SC A. SA Constanţa, prin care a închiriat patru rezervoare carburanţi cu capacitate totală de depozitare 200 tone. Cu aceste documente, inculpatul N.C. s-a prezentat la SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, unde, după reverificarea documentelor prezentate, a fost încheiat Contractul de comision, înregistrat la data de 19 aprilie 2000, ce a fost semnat în calitate de comitent de reprezentanţii rafinăriei, iar în calitate de comisionar de inculpatul N.C. - administrator la SC M.I. SRL Arad.

Potrivit clauzelor contractuale, rafinăria se obliga să furnizeze comisionarului motorina necesară bunkerării navelor maritime şi fluviale care navighează sub pavilion străin, operaţiunea urmând să se desfăşoare în Portul Constanţa. S-a stipulat, de asemenea, că "operaţiune bunkeraj pentru navele străine este operaţiune de prestări servicii pe teritoriul naval al României, asimilată exportului, încasarea contravalorii prestaţiei efectuându-se în valută". Totodată, s-au prevăzut obligaţiile comisionarului: să livreze întreaga cantitate primită numai la export, prin operaţiunea de bunkeraj; să întocmească în nume propriu toate documentele cerute de operaţiunile de bunkeraj: permisia de încărcare, factura externă, declaraţia vamală de export, declaraţia de încasare valutară şi orice alte documente cerute de autorităţi; să transmită comitentului, copii de pe factura externă, declaraţia vamală de export (D.V.E.) şi declaraţia de încasare valutară (D.I.V.) în termen de 5 zile de la efectuarea operaţiunii de bunkeraj, dar nu mai mult de 30 de zile de la data facturii întocmite de comitent, nu se transmit copiile de pe documentele menţionate, comitentul îşi rezervă dreptul de a factura marfa livrată conform legislaţiei în vigoare (cu accize, taxă de transport, taxă MTR şi taxa pe valoarea adăugată); să obţină un preţ cât mai bun la negocierile cu partenerii externi şi să prospecteze piaţa pentru găsirea de noi clienţi.

Cu privire la preţ şi modalităţile de plată, s-au prevăzut următoarele: preţul produsului va fi stabilit după următoarea formulă, în condiţii de livrare F.C.A. Rafinăria V. Ploieşti, HIG CIF MED (Genova Lavera) pentru "Gasoil 2", aşa cum sunt prevăzute în P.E.M., valabile în ziua anterioară livrării, plus trei dolari S.U.A./tonă; preţul include contravaloarea produsului şi comisionul convenit comisionarului; plata produselor se va efectua în U.S.F., în avans, de către un comisionar, prin transfer telegrafic bancar, la A. A. Bank România SA - Filiala Ploieşti, cont dolari S.U.A.; comisionul bancar aferent acestei operaţiuni este în sarcina ordonatorului plăţii; după dispunerea plăţii comisionarul va transmite prin fax comitentului o copie după documentul de transfer bancar; diferenţele de valută rămase în contul SC R.R. V. SA Ploieşti, în urma livrării unui lot de marfă, se vor regulariza la livrarea următorului lot de marfă.

Cu privire la comision s-a prevăzut cuantumul acestuia, de 0,01% din preţul de vânzare, iar cel cuvenit comisionarului pentru fiecare livrare va fi achitat de comitent pe bază de factură în lei, la cursul oficial al B.N.R. din data la care comisionarul a efectuat plata anticipată pentru lotul de marfă respectiv.

Ca dispoziţii finale la contract s-a stipulat, printre altele, că lunar cantitatea ce va fi livrată conform contractului este de 1000 tone ± 5% m.t./lună.

După încheierea contractului de comision, în aceeaşi zi a fost deschis cont în valută la Sucursala din municipiul Ploieşti a Băncii T.R. de inculpatul N.C. pentru SC M.I. SRL Arad, în vederea derulării operaţiunilor bancare, persoana cu drept de semnătură fiind numai administratorul societăţii, respectiv N.C.

În ziua în care a fost semnat contractul de comision şi a fost deschis contul bancar - 21 aprilie 2000 - rafinăria a început să livreze motorina către comisionar.

Pentru a putea achiziţiona produsul petrolier, SC M.I. SRL Arad avea obligaţia să transfere din contul său în contul rafinăriei, suma de bani în valută reprezentând contravaloarea cantităţii de motorină ce urma să fie livrată.

În baza comenzii emise de SC M.I. SRL Arad, rafinăria emitea o factură "proformă invoice" prin care stabilea cantitatea de motorină ce putea fi livrată şi contravaloarea acesteia în valută. După primirea acestei facturi, societatea întocmea ordinul de plată în valută pe baza căruia se efectua transferul de valută în contul rafinăriei.

În funcţie de suma de bani transferată, rafinăria livra cantităţile de motorină achitate. După ce reprezentanţii rafinăriei verificau intrarea sumelor de bani în cont, la Biroul Marketing - Compartimentul Export, erau comunicate numerele de înmatriculare ale autocisternelor ce urmau să fie încărcate, numele şi prenumele conducătorilor auto, precum şi seria şi numărul actelor de identitate - date în funcţie de care comisionarul întocmea delegaţiile de ridicare a mărfii.

Din conţinutul probelor administrate în cauză, a rezultat că, în toată perioada în care s-a derulat contractul de comision, inculpatul S.V. - angajat al SC M.I. SRL Arad s-a ocupat de achiziţionarea cantităţilor de motorină destinată exportului. Din dispoziţia inculpatului N.C. acesta efectua toate operaţiunile necesare şi anume: comunica reprezentanţilor Rafinăriei V. cantităţile de motorină pe care le solicita; ridica de la compartimentul export facturile "proforme invoice"; depunea sumele de bani în lei şi valută în contul societăţii pentru a fi transferaţi în contul rafinăriei şi completa ordinele de plată valutară; comunica numerele de înmatriculare ale autocisternelor, numele conducătorilor auto, seriile şi numerele actelor de identitate ale angajaţilor - în toate cazurile fiind conducători auto; dirija autocisternele pentru descărcare; întocmea documentele de livrare a motorinei la export şi le transmitea prin fax la Rafinăria V. pentru a justifica în termenul prevăzut în contract, exportul.

Conform reglementărilor în vigoare privind efectuarea operaţiunilor de bunkeraj, trebuiau întocmite următoarele documente: completarea permisului de încărcare de agentul comercial care efectua bunkerarea, respectiv SC M.I. SRL Arad, în care se consemna cantitatea de motorină, nava, pavilionul şi preţul; întocmirea documentului de bunker-receipt de către SC M.I. SRL Arad în care consemna cantitatea de motorină, nava pe care a alimentat-o şi pavilionul sub care naviga; emiterea către navele pe care urma să le alimenteze, a facturii invoice în care consemnau cantitatea de motorină şi preţul în dolari S.U.A.; completarea certificatului de calitate în care se menţionau caracteristicile motorinei.

Cu aceste documente, reprezentantul SC M.I. SRL Arad, se deplasa la Vama Port Constanţa, unde obţinea aprobare pentru încărcare şi i se lua în evidenţă permisul de încărcare, urmând a anunţa organul vamal din sectorul unde era ancorată nava (dana) pentru a asista la efectuarea operaţiunii de bunkeraj şi a se efectua controlul fizic al mărfii.

Confirmarea operaţiunii de bunkeraj se atesta, prin aplicarea pe permisul de încărcare, a ştampilei de control a vameşului ce a asistat la efectuarea operaţiunilor, prin aplicarea ştampilei navei alimentate şi semnarea permisului de încărcare şi bunker-receipt de către comandantul navei sau mecanicul şef.

În baza acestor documente, se întocmea declaraţia de încasare valutară în care se consemna suma în valută ce o avea de încasat ca urmare a alimentării navelor, declaraţie ce trebuia vizată de Sucursala din Constanţa a A. A. Bank, unde societatea avea cont deschis.

Setul de documente mai sus menţionate, se predau declarantului vamal care întocmea declaraţia vamală de export la care ataşa o copie xerox a certificatului de înmatriculare al SC M.I. SRL Arad, o copie a codului fiscal şi a autorizaţiei de bunkerare, pe care le prezenta cu un opis al acestora la organul vamal care aplica ştampila de control al documentelor.

Cercetările efectuate în cauză, au stabilit că, pentru a putea vinde pe piaţa internă motorina destinată exportului şi a se justifica la SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, unde avea obligaţia potrivit contractului să depună în termen de 30 de zile declaraţia vamală de export şi declaraţia de încasare valutară, inculpat N.C. a procedat astfel:

După obţinerea autorizaţiei de bunkerare, cunoscându-l pe făptuitorul S.F. - cetăţean sirian, administrator la SC R.E. S. Constanţa, societate care avea ca obiect de activitate agenturare nave, inculpatul N.C. a intrat în posesia denumirilor unor nave pentru care a întocmit permise de încărcare cu toate că nu a alimentat în fapt aceste nave.

Din verificarea efectuată în registrele Căpităniei Port Constanţa a rezultat că SC M.I. SRL Arad nu a figurat ca agent la nici una dintre navele înscrise în permisele de încărcare şi declaraţiile vamale de export, iar aceste nave, cu toate că au solicitat agenturarea, nu au cerut şi bunkeraj.

S-a mai constatat că agenturarea acestor nave a fost efectuată de alte societăţi decât cea administrată de inculpatul N.C.

De menţionat faptul că, SC M.I. SRL Arad, nu are în obiectul de activitate agenturarea navelor sub pavilion străin, cu toate acestea, în toate permisele de încărcare figurează SC M.I. SRL Arad ca agent direct, aceste menţiuni neputând fi efectuate decât cu complicitatea altor persoane.

Din adresa Inspectoratului Navigaţiei Civile Constanţa - Căpitănia Zonală din 27 iunie 2001 rezultă că "aprobarea pentru bunkerare în alte locuri decât danele specializate se dă de către căpitănie în baza solicitării scrise a agentului navei sau a societăţii care efectuează bunkerarea, aprobare ce este dată după ce ofiţerii din cadrul Biroului Cercetare Prevenire, Poluare verifică dacă la bordul navei au fost luate toate măsurile ce se impun în ceea ce priveşte prevenirea poluării, respectiv prevenirea şi stingerea incendiilor".

Prin aceeaşi adresă se comunică faptul că SC M.I. SRL Arad este autorizată de Inspectoratul Navigaţiei Civile Constanţa să presteze servicii pe platformele porturilor maritime în baza Autorizaţiei din 24 martie 2000, dar din evidenţele căpităniei reiese că de la data emiterii autorizaţiei şi până la 27 iunie 2001, societatea respectivă nu figurează în calitate de agent cu nici o operaţiune de bunkerare pe teritoriul Portului Constanţa.

Urmărirea penală efectuată a stabilit că din toate cele 249 autocisterne încărcate cu motorină din Rafinăria V. pentru export, numai 12 autocisterne s-au deplasat în Portul Constanţa, fiind înregistrate în borderoul în care se înscriau chitanţele eliberate de SC V. SA Bucureşti - societate care asigura paza portului, specificându-se şi numărul de înmatriculare al mijloacelor de transport.

Prin diferite modalităţi, inculpatul N.C. şi complicii săi, obţineau ştampile şi semnături ale comandanţilor de navă sau mecanici şef pe permisele de încărcare şi bunker-receipt, documente în baza cărora se întocmeau declaraţia vamală de export şi declaraţia de încasare valutară, pe care inculpatul N.C. le prezenta la Rafinăria V. pentru a face dovada că motorina pe care deja o vânduse pe piaţa internă, a folosit-o pentru alimentarea navelor sub pavilion străin.

Din Adresa din 14 martie 2001 a Inspectoratului Navigaţiei Civile - Căpitănia Zonală Constanţa, rezultă că navele care figurează în evidenţele SC M.I. SRL Arad că au fost alimentate, nu apar în evidenţele căpităniei cu operaţiuni de bunkeraj pe timpul staţionării în Portul Constanţa şi mai mult decât atât, patru din acestea, respectiv "A.H." - pavilion Siria, "C." - Pavilion Italia, "D." - Pavilion Georgia şi "C." - Pavilion Rusia nu au intrat în Portul Constanţa în perioada de referinţă.

Tot pentru a induce în eroare reprezentanţii SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti şi pentru a putea achiziţiona în continuare motorină destinată exportului pe care să o vândă pe piaţa internă, inculpatul N.C., contra unor sume în valută plătite personalului de pe nave, a procurat de la aceştia paşapoarte şi permise de acces al navelor în port pe numele cărora a emis chitanţe în fals, prin care atesta că SC M.I. SRL Arad a încasat de la aceştia valută în schimbul motorinei pe care o livrau navelor.

Pentru a justifica sumele în valută depuse în conturile deschise de SC M.I. SRL Arad la Sucursalele din Ploieşti ale Băncii T.R. şi A. A. Bank, inculpatul S.V. prezenta copii xerox de pe paşapoarte, permisele de acces ale navelor şi chitanţelor emise, aceste sume fiind folosite pentru achiziţionarea în continuare a motorinei destinate exportului şi, în acest fel, să se creeze o falsă reprezentare a faptului că valuta este repatriată.

Din declaraţia inculpatului N.C. rezultă că, în unele situaţii, pentru a demonstra reprezentanţilor rafinăriei că sumele de bani în valută transferate pentru achiziţionarea de motorină, provin din repatrierea valutei ca urmare a exportului, prin diferite persoane trimitea sume de bani în valută în afara ţării de unde erau expediate în contul societăţii sale.

La activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii N.C. şi S.V., pentru a obţine documentele necesare dovedirii faptului că motorina achiziţionată de ei a fost folosită pentru bunkerare a participat şi S.F.

Din declaraţia inculpatului N.C. rezultă că, pentru obţinerea vizelor necesare pe documentele de export, achita prin intermediul lui S.F., suma de 500 dolari S.U.A. pentru fiecare cantitate de 50 tone motorină exportată, personalului vamal.

Pentru infracţiunile săvârşite de cei doi inculpaţi în Portul Constanţa, precum şi de S.F., au fost disjunse cercetările şi continuată urmărirea penală în vederea stabilirii vinovăţiei acestora.

În fapt, pentru a valorifica pe piaţa internă motorina achiziţionată în baza contractului de comision, în scopul realizării unui venit ilicit prin inducerea în eroare a reprezentanţilor SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, inculpaţii N.C. şi S.V. au procedat astfel:

Au luat legătura cu diferiţi beneficiari interni cu care au convenit cantităţile de motorină pe care să le vândă acestora, preţul de vânzare, mijloacele de transport, modul de achitare al transportului, destinaţia mărfii şi locul de descărcare.

Cu aceştia au stabilit ca plata să se facă în numerar, iar sumele de bani să le fie achitate personal înainte de încărcarea autocisternelor sau după descărcarea la beneficiari.

Atunci când sumele de bani în lei erau achitate în avans, erau depuse de cei doi inculpaţi în contul societăţii, transformate în valută tot la sucursala din Ploieşti a Băncii T.R., după care erau transferate prin ordin de plată valutară în contul rafinăriei.

În situaţia în care beneficiarii achitau, conform înţelegerii, contravaloarea motorinei după livrare, inculpaţii N.C. şi S.V. depuneau în contul societăţii sumele de bani care proveneau, în cea mai mare parte din împrumuturi, aspecte ce urmează a fi prezentate în continuare.

Inculpaţii găseau beneficiari cu uşurinţă, deoarece, pe piaţa internă cererea pentru motorină era foarte mare.

Trebuie menţionat faptul că inculpaţii N.C. şi S.V. vindeau motorina la un preţ mult mai mic decât cel de livrare din rafinărie pentru motorina destinată vânzării la intern, ceea ce atrăgea solicitări mari din partea beneficiarilor.

După încărcarea motorinei din rafinărie, conducătorii auto ridicau de la biroul marketing documentele pentru marfă, respectiv: avizul de însoţire, nota de greutate pe care era aplicată ştampila "export" şi certificatul de calitate redactat în limba engleză.

Atunci când motorina era descărcată în staţii sau depozite situate pe traseul dinspre municipiul Arad sau Constanţa (unde se afla sediul social al societăţii, depozitul închiriat sau portul) marfa era însoţită pe timpul transportului de documente originale emise de rafinărie, care rămâneau asupra conducătorului auto. Aceştia, beneficiarii motorinei sau delegaţii lor, restituiau, aşa cum le pretindeau încă de la început inculpaţii, documentele şi sigiliile (atunci când erau aplicate pe gurile de alimentare şi descărcare ale autocisternelor) inculpatului S.V.

În cazul în care, marfa urma să fie distribuită beneficiarilor de pe alte trasee pe care conducătorii auto nu puteau să justifice transportul, după ieşirea pe poară, inculpatul S.V. precum şi ceilalţi complici, le solicitau documentele emise de rafinărie şi le dădeau documente false de însoţire a mărfii pentru a se putea justifica în cazul eventualelor controale.

La începutul lunii noiembrie 2000 a intrat în vigoare OUG nr. 134/2000 completată cu OUG nr. 157 din 12 octombrie 2000, prin care au fost introduse documente de supraveghere fiscală şi agenţii fiscali care urmăreau vânzarea produselor petroliere pe piaţa internă. Astfel, ca autocisternele să poată transporta în interiorul ţării mărfurile, trebuiau să aibă asupra lor, în afara documentelor de livrare, şi un document de supraveghere fiscală.

Aceste prevederi vizau numai produsele petroliere livrate la intern nu şi pe cele destinate exportului.

În această situaţie, inculpaţii N.C., S.V. şi P.F.D. s-au înţeles, pentru a putea vinde, în continuare, motorina destinată exportului la beneficiarii interni, să întocmească procese-verbale de "custodie" în care se consemna, în mod neadevărat, că produsul petrolier urmează să fie depozitat pe anumite perioade de timp la beneficiari, deşi, în fapt, motorina era vândută acestora.

Procesele-verbale erau întocmite în două exemplare de inculpatul S.V. şi erau semnate de acesta sau de N.C. pentru proprietar, iar pentru depozitar de beneficiari. Aceste procese-verbale însoţeau motorina pe timpul transportului împreună cu setul de documente emise de rafinărie (avizul de însoţire al mărfii, nota de greutate pe care era aplicată ştampila "export" şi certificatul de calitate în limba engleză).

În toate cazurile în care motorina achiziţionată a fost vândută pe piaţa internă, inculpaţii au pretins conducătorilor auto, beneficiarilor sau delegaţilor să le restituie toate documentele care au însoţit marfa şi să le predea inculpatului S.V.

Urmărirea penală efectuată a stabilit că, încă de la început, inculpatul M.R.B.N. l-a condiţionat pe inculpatul N.C. ca pentru ajutorul acordat, în vederea încheierii contractului de comision, să-i pună la dispoziţie o parte din motorina destinată exportului pentru ca el să o vândă clienţilor săi şi astfel să realizeze venituri constând în diferenţa contravalorii mărfii la extern şi preţul practicat de el pe piaţa internă.

Astfel, în perioada 21 aprilie 2000 - 8 decembrie 2000 inculpatul N.C., în calitate de administrator la SC M.I. SRL Arad şi inculpatul S.V., în calitate de angajat al aceleiaşi societăţi, au achiziţionat de la SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti cantitatea totală de 5.342,66 tone motorină destinată exportului, în valoare de 31.031.062.808 lei, din care au folosit, conform contractului de comision încheiat, cantitatea de 276,76 tone pentru alimentarea navelor sub pavilion străin, restul cantităţii de motorină fiind vândută pe piaţa internă la diferiţi beneficiari, cu un preţ mai mic decât cel practicat de rafinării.

Conform înţelegerii avute înainte de încheierea contractului de comision, inculpatul N.C. a acceptat ca inculpatul M.R.B.N. să achiziţioneze din Rafinăria V., cantitatea totală de 607,34 tone motorină destinată exportului, în valoare de 2.034.009.644 lei, pe care acesta a vândut-o la beneficiarii săi.

În cursul anului 1999, inculpatul N.C. l-a cunoscut pe inculpatul M.R.B.N. de la care a cumpărat produse petroliere pe care acesta le achiziţiona de la Rafinăria A. Piteşti.

La data de 21 aprilie 2000, inculpatul N.C., ajutat de inculpatul M.R.B.N., a încheiat contractul de comision cu SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, însă inculpatul M.R.B.N. l-a condiţionat ca în schimbul sprijinului acordat să-i vândă şi lui motorină destinată exportului pe care să o valorifice pe piaţa internă la clienţii săi, pentru ca şi el să aibă avantaje.

Astfel, în perioada 25 aprilie 2000 - 22 iunie 2000, inculpatul N.C. i-a livrat acestuia din Rafinăria V. cantitatea totală de 607,34 tone în valoare de 2.934.009.644 lei, ce a fost încărcată în 31 autocisterne şi pe care a valorificat-o către beneficiari găsiţi de el.

Motorina a fost livrată inculpatului M.R.B.N. direct sau prin intermediul martorului P.D., angajat la SC O.R. SRL Piteşti.

Înainte de încărcarea autocisternelor, inculpaţii N.C. sau S.V. primeau de la inculpatul M.R.B.N. contravaloarea motorinei, pe care acesta urma să o achiziţioneze. După ce autocisternele erau încărcate, iar conducătorii auto ridicau documentele de la biroul marketing, erau aşteptaţi la poartă de inculpaţii S.V., M.R.B.N. sau de martorul P.D.

Motorina pe care inculpatul N.C. i-a vândut-o la preţul pentru export, a fost livrată de inculpatul M.R.B.N. pe piaţa internă următorilor beneficiari: SC E.P. SRL Bucureşti, administrată de martorul A.B., cantitatea totală de 121,720 tone, în perioada 27 aprilie - 19 iunie 2000; SC T.I. SRL Oradea, administrată de martorul T.D., cantitatea totală de 332,12 tone, în ziua de 22 iunie 2000; SC Y.C. SRL Craiova, administrată de C.M., cantitatea totală de 64,48 tone, în ziua de 30 mai 2000; SC P.C. SRL Piteşti, la care asociat este şi inculpatul M.R.B.N., cantitatea de 37,36 tone, în ziua de 19 iunie 2000; SC S. SRL Târgu Jiu, administrată de S.G., cantitatea totală de 51,600 tone, în datele de 26 mai 2000 şi 2 iunie 2000.

Ca documente de însoţire a mărfii pe timpul transportului, inculpaţii N.C. şi S.V. au dat inculpatului M.R.B.N. documentele originale emise de rafinărie, iar în cazul SC E.P. SRL Bucureşti, documente false emise pe SC S. SRL Timişoara.

În primăvara anului 2000, inculpaţii N.C. şi S.V. l-au cunoscut, în municipiul Ploieşti, pe inculpatul P.F.D. De la acesta din urmă, inculpatul N.C. a împrumutat sume mari de bani în valută pe care nu i le-a putut restitui, motiv pentru care i-a dat în schimb motorină destinată exportului, pe care inculpatul P.F.D. să o valorifice pe piaţa internă, astfel: la data de 19 şi 23 mai 2000 - cantitatea de 38,06 tone motorină, pe care inculpatul a vândut-o martorului M.V., administrator la SC V.G. SRL Brăila; la data de 23 mai 2000 - cantitatea totală de 44,680 tone motorină, pe care inculpatul a vândut-o la SC I.R. PS - Breaza, reprezentată de martorul Z.G.; la data de 2 mai 2000 - cantitatea de 19,50 tone motorină, vândută de inculpat la SC B.P. SRL Iaşi, administrată de martorul P.G.; la datele de 3 august 2000, 11 august 2000 şi 8 decembrie 2000 - cantitatea totală de 95,32 tone motorină, pe care inculpatul a vândut-o la SC A. SRL Buzău, administrată de martorul M.V.; la datele de 23 şi 24 mai 2000 - cantitatea de 108,88 tone motorină, vândută de inculpat la SC A. SRL Daia - Giurgiu, administrată de învinuitul K.I.; la datele de 23 şi 24 noiembrie 2000 şi 8 decembrie 2000 -cantitatea totală de 310,54 tone motorină, vândută inculpatei M.T.O., administrator la SC M.F.C. SA Bacău; la data de 24 noiembrie 2000 - cantitatea de 20,080 tone motorină, vândută de inculpat la SC T.D.S. SRL Cluj, administrată de martorul M.N.; la 6 decembrie 2000 - cantitatea de 24,880 tone motorină, vândută martorului G.V.; la data de 6 decembrie 2000 - cantitatea totală de 251,22 tone motorină, inculpatul a vândut-o la inculpatul I.S., administrator la SC T.R. SA şi SC T.P.C. SRL Câmpulung; la data de 8 decembrie 2000 inculpatul P.F.D. a achiziţionat cantitatea de 17,660 tone motorină şi respectiv 64 tone, pe care le-a vândut către SC A. SRL Topliţa, administrată de martorul M.P., şi la SC T.N.O. SRL din comuna Sâmbăteni - Arad, reprezentată de martorul C.T.; cantitatea de 1098,98 tone motorină, pe care inculpatul P.F.D. a achiziţionat-o din Rafinăria V. şi care a fost descărcată în depozitele de la Uzina "T." Braşov, aparţinând inculpatului I.S. şi SC I. SRL Braşov, precum şi depozitele de la E.M. Câmpulung.

În total, inculpaţii N.C. şi S.V. i-au vândut inculpatului P.F.D., din motorina destinată exportului, cantitatea de 2.093,92 tone motorină, pe care acesta a valorificat-o pe piaţa internă.

Cercetările efectuate au stabilit, de asemenea, că inculpaţii N.C. şi S.V. au vândut motorina destinată exportului pe piaţa internă, în mod direct, fără a mai folosi intermediari. În aceste situaţii, pentru a putea comercializa produsul petrolier au folosit documente false de livrare, pe care le-au emis în numele SC A.M. SRL Constanţa şi SC S. SRL Timişoara.

Din verificările efectuate a rezultat că SC A.M. SRL Constanţa a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa în anul 1995 şi este administrată de făptuitorul C.I.care nu a desfăşurat în realitate activităţi pe această societate.

La începutul anului 2000, inculpatul N.C. i-a solicitat făptuitorului C.I. documentele societăţii pentru a le folosi la vânzarea motorinei, fapt cu care acesta a fost de acord, punându-i la dispoziţie mai multe carnete de facturi, chitanţiere şi ştampila societăţii primind în schimb suma de 10 milioane lei.

Cu privire la SC S. SRL Timişoara s-a stabilit că este inexistentă, nefiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Timişoara. Din verificările efectuate a rezultat că documentele cu regim special, respectiv facturi şi chitanţe, ce au fost emise de cei doi inculpaţi în numele acestei societăţi au fost ridicate de SC B. SRL Timişoara.

Din declaraţia inculpatului S.V. rezultă că documentele aparţinând societăţii de mai sus le-a cumpărat de la o persoană necunoscută pentru a le folosi la vânzarea motorinei.

Folosind documente false obţinute în modul descris, inculpaţii N.C. şi S.V. au vândut din motorina destinată exportului, următorilor beneficiari: SC A. SRL Oradea ce a fost administrată de făptuitorul S.T., de S.I. şi la care a lucrat făptuitorul SA

Astfel, cum s-a mai menţionat, până în luna septembrie a anului 2000, S.T. a avut calitatea de asociat în cadrul SC M.I. SRL Arad, însă, în fapt, s-a retras din societate în luna aprilie 2000, după încheierea contractului de comision, neacceptând să participe la activitatea infracţională a inculpatului N.C., în momentul în care împreună cu inculpatul M.R.B.N. au început să valorifice motorina.

Pentru a-şi recupera sumele de bani investite în societate şi pe care inculpatul N.C. nu i le putea achita în numerar, a acceptat să primească în schimbul acestora motorina destinată exportului pe care să o vândă beneficiarilor săi. După ce inculpatul N.C. şi-a achitat datoria faţă de el, în continuare S.T. a achiziţionat de la acesta motorina destinată exportului, pe care a vândut-o în aceleaşi împrejurări. Astfel, cantitatea de 327,58 tone motorină destinată exportului, în perioada 21 aprilie 2000 - 11 august 2000, după cum urmează: la data de 21 aprilie 2000 i-a vândut cantitatea de 39,16 tone motorină, ce a fost transportată cu autocisternele conduse de martorii L.N. şi B.M.; la data de 10 mai 2000 i-a vândut cantitatea de 25,54 tone motorină, cu autocisterna condusă de martorul I.A.; la data de 12 mai 2000 a vândut cantitatea de 63,16 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii P.C., V.G. şi B.M.; la data de 19 mai 2000 i-a vândut cantitatea de 21,26 tone motorină, ce a fost transportată cu autocisterna condusă de martorul L.N.; la data de 23 mai 2000 i-a vândut cantitatea de 44,60 tone, transportată cu autocisternele conduse de martorii P.C. şi I.A.; la data de 26 mai 2000 i-a vândut cantitatea totală de 35,48 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii D.N. şi P.C.; la data de 2 iunie 2000 i-a vândut cantitatea de 35,66 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii D.N. şi P.C.; la data de 22 iunie 2000 i-a vândut cantitatea de 17,54 tone motorină, transportată cu autocisterna condusă de martorul M.R.; la data de 11 august 2000 i-a vândut cantitatea de 27,96 tone motorină, transportată cu autocisterna condusă de martorul S.C.; la data de 13 iunie 2000 i-a vândut cantitatea de 17,22 tone motorină, ce a fost transportată cu autocisterna condusă de martorul S.T.

Cercetările efectuate au stabilit că motorina achiziţionată a fost descărcată în cea mai mare parte la depozitul SC T. SA Oradea, iar o parte a fost valorificată în staţia de desfacere a produselor petroliere.

Urmărirea penală nu s-a putut finaliza pentru a se stabili dacă motorina comercializată de făptuitorii S.T. şi SA a fost înregistrată, deoarece nu s-a găsit evidenţa contabilă a SC A. SRL Oradea, societatea fiind cesionată numitei M.M.C. la data de 5 aprilie 2001, iar la data de 16 aprilie 2001 i-au fost predate acesteia documentele contabile. Sus-numita nu a putut fi audiată deoarece nu se află în ţară.

Motorina a fost livrată de inculpaţii N.C. şi S.V. făptuitorilor, fiind emise facturi pe SC A.M. SRL Constanţa.

Faţă de făptuitorii S.T. şi SA s-au disjuns cercetările pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În perioada aprilie - septembrie 2000, inculpatul S.V. a vândut cantitatea totală de 113,02 tone motorină destinată exportului la SC I.R. SRL Breaza, reprezentată de martorul Z.G. în calitate de director comercial, după cum urmează: la data de 25 aprilie 2000 cantitatea totală de 13,100 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii C.P. şi N.A.; la data de 27 aprilie 2000 cantitatea totală de 13,140 tone motorină, transportată cu auto conduse de aceeaşi martori; la data de 23 mai 2000 cantitatea de 17,880 tone motorină, transportată cu autocisterna condusă de martorul B.L.; la datele de 23 septembrie 2000 şi 25 septembrie 2000 cantitatea totală de 68,90 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii V.L., C.M. şi V.G.

Pentru livrarea cantităţilor de motorină de mai sus, inculpatul S.V. a emis facturi false în numele SC S. SRL Timişoara şi SC A.M. SRL Constanţa, precum şi chitanţe de încasare a contravalorii produsului petrolier, în numele aceloraşi societăţi.

Inculpaţii N.C. şi S.V. au vândut martorului G.A.P., director la SC R. SRL Craiova, cantitatea totală de 68,840 tone motorină pentru export, după cum urmează: la datele de 19 iunie 2000 şi 11 august 2000 cantităţile de 30,780 tone şi 17,060 tone, transportate cu autocisternele conduse de martorii D.M. şi C.G.; la data de 11 august 2000 cantitatea de 21 tone motorină, transportate cu autocisterna condusă de martorul B.C.

Aceste vânzări au fost intermediate de martorul S.F., administrator la SC A.F. SRL Craiova şi M.M., angajat al aceleiaşi societăţi.

Motorina a fost facturată de inculpatul S.V. pe SC S. SRL Timişoara.

Inculpaţii N.C. şi S.V. au vândut cantitatea totală de 165 şi 360 tone motorină către societăţile SC D.P. SRL Suceava şi SC O.D.C. SRL Gura Humorului ce aparţin numiţilor N.D. şi N.V., după cum urmează: la data de 13 iunie 2000 cantitatea de 30,480 tone motorină, transportată cu autocisterna condusă de martorul T.G.; la data de 14 iunie 2000 cantitatea de 70 tone motorină, transportată cu autocisternele conduse de martorii O.C., B.I. şi T.I.; la data de 19 iunie 2000 cantitatea de 19,620 tone motorină, transportate cu autocisterna condusă de martorul B.I.

Marfa a fost livrată fiind folosite documente false aparţinând SC A.M. SRL Constanţa completate de inculpatul S.V.

Inculpaţii N.C. şi S.V., la data de 3 august 2000, au vândut martorului C.F. pentru SC F. SRL Suceava, cantitatea de 20,500 tone motorină, ce a fost transportată cu autocisterna condusă de martorul C.S.

Motorina a fost facturată de inculpatul S.V. pe SC A.M. SRL Constanţa.

La datele de 5 şi 13 octombrie 2000 martorul V.C. - administrator la SC B.T. SRL Comarnic, a achiziţionat de la inculpaţii N.C. şi S.V. cantitatea totală de 36,180 tone motorină, ce a fost transportată cu autocisterna condusă de martorul S.M.

Motorina a fost facturată de inculpatul S.V. pe SC S. SRL Timişoara.

La data de 3 august 2000, inculpaţii N.C. şi S.V. au vândut martorului N.T., administrat la SC N.S. SRL Constanţa cantitatea de 15.080 tone motorină ce a fost transportată cu autocisterna condusă de martorul P.G. şi a fost facturată de inculpatul S.V. pe SC S. SRL Timişoara.

Cu privire la martorii Z.G., G.A.P., S.F., N.D., N.V., C.F. şi N.T. s-a stabilit că nu au cunoscut că motorina cumpărată era destinată bunkerării.

Din conţinutul probelor administrate a mai rezultat că, inculpaţii N.C. şi S.V. au achiziţionat din Rafinăria V. şi alte cantităţi de motorină destinate exportului pe care, în loc să o folosească, conform prevederilor contractului de comision încheiat, alimentării navelor sub pavilion străin, au vândut-o pe piaţa internă (anexa nr. 1.2.4 din procesul-verbal întocmit de Direcţia Controlului Fiscal Prahova).

Cu privire la aceste livrări de motorină nu s-a putut stabili unde au fost transportate, neputând fi identificaţi beneficiarii interni şi nici persoanele prin intermediul cărora au achiziţionat produsul, întrucât nu au putut fi identificaţi şi audiaţi conducătorii auto care au transportat marfa, o parte dintre ei lucrând în prezent în străinătate (ex. cond. auto D.C. a fost angajat la SC D. SRL Ploieşti), ori conducătorii auto nu au putut indica beneficiarii motorinei.

De asemenea, au fost stabiliţi beneficiari ai motorinei: SC A.C. SRL Buzău, SC I.A. SRL Miercurea Ciuc, SC C.R. SRL Piteşti, SC P.B.I.E. SRL Chiţorani şi SC N.P. SRL comuna Drăganu, Argeş - care au achiziţionat motorină destinată exportului. S-a constatat că marfa a fost livrată de inculpaţii N.C. şi S.V. din Rafinăria V. Ploieşti prin intermediari care însă nu au putut fi identificaţi.

Beneficiarilor mai sus menţionaţi, motorina le-a fost vândută pe baza unor documente aparţinând unor societăţi "fantomă", respectiv SC A.C.I. SRL Voluntari, SC N.P. SRL Bucureşti, SC D.O. SRL Călăraşi şi SC W.A. SRL Constanţa.

Împotriva Sentinţei penale sus-menţionate, inculpaţii N.C., I.S., S.V. şi P.F.D. au declarat apel, care, prin Decizia penală nr. 9/A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis, au fost desfiinţate Sentinţele penale nr. 346 din 14 iunie 2006 şi nr. 631 din 29 noiembrie 2005, ambele pronunţate de Tribunalul Satu Mare, în sensul următor:

I. S-a descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art. 65 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pe inculpatul N.C., în pedepsele componente.

S-a înlăturat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Au fost contopite pedepsele mai sus menţionate, în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat.

II. S-a descontopit pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului I.S., în pedepsele componente.

S-a înlăturat pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul va executa pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat.

III. S-a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. potrivit art. 65 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pe inculpatul S.V., în pedepsele componente.

S-a înlăturat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. b) C. pen.

IV. S-a descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pe inculpatul P.F.D., în pedepsele componente.

S-a înlăturat pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost redusă pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a recontopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 871/2001 a Judecătoriei Ploieşti aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 410/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

S-a făcut aplicarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ lit. a) - d) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului conform art. 86⁴ C. pen. Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat în termen legal recurs.

Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat următoarele:

1. Inculpatul S.V. a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., susţinând că s-a reţinut în mod greşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., deoarece nu a existat o inducere în eroare a reprezentanţilor S.C. R., care nu s-a constituit parte civilă, iar din înscrisurile dosarului rezultă că S.C. M. a achitat integral valoarea combustibilului, nefiind înregistrat un prejudiciu. Totodată, D.G.F.P. şi A.N.A.F. figurează ca părţi civile, însă pentru pretinsul prejudiciu, constând în neplata unor taxe la stat, legea prevede sancţiuni distincte, în Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală. Drept urmare, a arătat că nu există legătura de cauzalitate între elementul material constând în inducerea în eroare, amăgirea R. şi prejudiciul creat, motiv pentru care se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În situaţia în care se va aprecia că prejudiciul este real, a solicitat să se constate că ambele instanţe au dat o greşită încadrare juridică faptei.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.

2. Inculpatul N.C. a invocat temeiurile art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci ale celei de evaziune fiscală, întrucât nu există un prejudiciu în patrimoniul rafinăriei care se presupune a fi fost înşelată, ci în cadrul obligaţiilor datorate la bugetul de stat. Totodată, contractul de comision încheiat cu S.C. M., la care era asociat inculpatul, avea prevăzut la pct. 4 şi 5 că se admite pe piaţa internă încheierea contractelor de vânzare, astfel că nu se poate deduce intenţia de înşelăciune. Drept urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei şi reindividualizarea pedepsei aplicate.

3. Inculpatul P.F.D. a invocat temeiul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în baza art. 10 lit. e) raportat la art. 48 C. pen.

A solicitat să fie avute în vedere declaraţiile inculpaţilor, din care rezultă că inculpatul N.C. a făcut toate tranzacţiile, inculpatul P.F.D. neîntocmind nici un act. În ce priveşte al doilea temei de achitare invocat, a solicitat să fie avute în vedere actele depuse la dosar, din care rezultă că este pensionat din anul 2008, are diagnosticul de schizofrenie paranoidă, iar expertizele efectuate în cauză au fost întocmite cu nerespectarea normelor în materie, întrucât medicii nu aveau pregătirea profesională corespunzătoare.

4. Inculpatul I.S. a invocat temeiul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A susţinut că din materialul probator rezultă că a primit motorină de la inculpatul N.C., dar nu a ştiut că era destinată exportului şi nu există prejudiciu.

Examinând actele şi probele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedepsele aplicate.

Referitor la motivul de recurs comun, invocat de inculpaţii S.V. şi N.C., constând în faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci ale celei de evaziune fiscală:

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune, în modalitatea normativă reţinută în sarcina inculpaţilor este necesar sub aspectul laturii obiective şi subiective:

- ca elementul material al laturii obiective să constea dintr-o acţiune de inducere sau menţinere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin folosire de mijloace frauduloase, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Inducerea sau menţinerea în eroare constituie o alterare a adevărului, prin diferite mijloace de amăgire, provocându-se în mintea unei alte persoane o falsă cunoaştere a realităţii. În cauză, a rezultat din amplul material probator că a existat o acţiune de inducere în eroare a Rafinăriei V., cu ocazia încheierii contractului de comision, realizată prin disimularea adevărului, în scopul de a putea vinde pe piaţa internă motorina destinată exportului, care nu era supusă accizării şi impozitării. După încheierea contractului de comision, cu ocazia executării acestuia, inculpaţii au menţinut în eroare Rafinăria V. Ploieşti, prin prezentarea acesteia a unor documente cerute de operaţiunile de bunkeraj, respectiv permisia de încărcare, factura externă, declaraţia vamală de export, declaraţia de încasare valutară, acte care în realitate nu corespundeau adevărului, întrucât motorina era comercializată pe piaţa internă. În acest sens, a rezultat din probe că, după obţinerea autorizaţiei de bunkerare, inculpatul N.C., cunoscându-l pe făptuitorul S.F. - cetăţean sirian, administrator la SC R.E. S. Constanţa - societate care avea ca obiect de activitate agenturare nave, a intrat în posesia denumirilor unor nave pentru care a întocmit permise de încărcare cu toate că nu a alimentat în fapt aceste nave.

Totodată, din verificarea efectuată în registrele Căpităniei Port Constanţa a rezultat că SC M.I. SRL Arad nu a figurat ca agent la nici una dintre navele înscrise în permisele de încărcare şi declaraţiile vamale de export, iar aceste nave, cu toate că au solicitat agenturarea nu au cerut şi bunkeraj.

S-a mai constatat că agenturarea acestor nave a fost efectuată de alte societăţi decât cea administrată de inculpatul N.C., iar SC M.I. SRL Arad, deşi nu avea în obiectul de activitate agenturarea navelor sub pavilion străin, figura în permisele de încărcare ca agent direct.

Din Adresa Inspectoratului Navigaţiei Civile Constanţa - Căpitănia Zonală, din 27 iunie 2001, a rezultat că "aprobarea pentru bunkerare în alte locuri decât danele specializate se dă de către căpitănie în baza solicitării scrise a agentului navei sau a societăţii care efectuează bunkerarea, aprobare ce este dată după ce ofiţerii din cadrul Biroului Cercetare Prevenire, Poluare verifică dacă la bordul navei au fost luate toate măsurile ce se impun în ceea ce priveşte prevenirea poluării, respectiv prevenirea şi stingerea incendiilor".

Prin aceeaşi adresă s-a comunicat, faptul că, din evidenţele căpităniei reiese că de la data emiterii Autorizaţiei din 24 martie 2000 şi până la 27 iunie 2001, SC M.I. SRL Arad nu a figurat în calitate de agent cu nici o operaţiune de bunkerare pe teritoriul Portului Constanţa.

Prin diferite modalităţi, se obţineau ştampile şi semnături ale comandanţilor de navă sau mecanici şef pe permisele de încărcare şi bunker-receipt, documente în baza cărora se întocmeau declaraţia vamală de export şi declaraţia de încasare valutară, pe care inculpatul N.C. le prezenta la Rafinăria V. pentru a face dovada că motorina pe care deja o vânduse pe piaţa internă, a folosit-o pentru alimentarea navelor sub pavilion străin.

Din Adresa nr. 1922 din 14 martie 2001 a Inspectoratului Navigaţiei Civile - Căpitănia Zonală Constanţa, a rezultat că navele care figurau în evidenţele SC M.I. SRL Arad, care au fost alimentate, nu apăreau în evidenţele căpităniei cu operaţiuni de bunkeraj pe timpul staţionării în Portul Constanţa şi, mai mult decât atât, patru din acestea, respectiv "A.H." - pavilion Siria, "C." - Pavilion Italia, "D." - Pavilion Georgia şi "C." - Pavilion Rusia, nu au intrat în Portul Constanţa în perioada de referinţă.

Inducerea în eroare a reprezentanţilor SC R.R. Rafinăria V. SA Ploieşti, pentru a putea achiziţiona în continuare motorină destinată exportului pe care să o vândă pe piaţa internă, a fost realizată şi prin procurarea de la personalul de pe nave, a unor paşapoarte şi permise de acces al navelor în port pe numele cărora a emis chitanţe în fals, prin care atesta că SC M.I. SRL Arad a încasat de la aceştia valută în schimbul motorinei pe care o livrau navelor.

Din conţinutul probelor administrate în cauză, a rezultat că în toată perioada în care s-a derulat contractul de comision, inculpatul S.V. s-a ocupat de achiziţionarea cantităţilor de motorină destinată exportului. Din dispoziţia inculpatului N.C., acesta efectua toate operaţiunile necesare, respectiv comunica reprezentanţilor Rafinăriei V. cantităţile de motorină pe care le solicita; ridica de la compartimentul export facturile "proforme invoice"; depunea sumele de bani în lei şi valută în contul societăţii pentru a fi transferaţi în contul rafinăriei şi completa ordinele de plată valutară; comunica numerele de înmatriculare ale autocisternelor, numele conducătorilor auto, seriile şi numerele actelor de identitate ale angajaţilor - în toate cazurile fiind conducători auto; dirija autocisternele pentru descărcare; întocmea documentele de livrare a motorinei la export şi le transmitea prin fax la Rafinăria V. pentru a justifica în termenul prevăzut în contract, exportul.

- în ce priveşte urmarea imediată şi legătura de cauzalitate între aceasta şi acţiunea de amăgire, se constată următoarele:

Urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune constă, în speţă, în încheierea contractului de către Rafinăria V., act pe care nu l-ar fi încheiat dacă nu s-ar fi săvârşit acţiunea de inducere în eroare cu prilejul încheierii şi executării contractului.

Urmarea imediată nu trebuie confundată cu paguba sau alte consecinţe civile ale faptei, care constituie urmări subsecvente ale faptei, însă nu condiţionează însăşi existenţa infracţiunii.

Sub acest aspect, şi în cazul variantei speciale a înşelăciunii reţinută în sarcina inculpaţilor, este necesar să fie îndeplinită o cerinţă esenţială şi anume, ca urmarea imediată rezultată din încheierea sau executarea contractului sub acţiunea de amăgire, să fie de natură păgubitoare.

În acest sens, persoana care a fost direct păgubită prin săvârşirea infracţiunii este Statul român (titular al valorii sociale ocrotite - regimul instituit de lege pentru exercitarea activităţilor financiare şi fiscale), ca subiect pasiv primar, întrucât patrimoniul acestuia a fost vătămat prin actul efectuat de victima amăgirii, respectiv Rafinăria V. Ploieşti, deoarece infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, iar nu contra persoanei.

- Pentru existenţa laturii subiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, în varianta prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., este suficient să se constate că şi-a dat seama că săvârşeşte o acţiune care conduce la o amăgire, cu ocazia încheierii sau executării contractului şi că fără acea acţiune de alterare a adevărului, contractul nu ar putea fi încheiat sau executat.

În ce priveşte criticile inculpatului P.F.D., care a solicitat achitarea:

Din coroborarea declaraţiilor inculpatului, ale conducătorilor auto cu cele ale reprezentanţilor societăţilor comerciale care au cumpărat produsul petrolier direct sau prin intermediari, rezultă că, după ce încărcau motorina din rafinărie, erau dirijaţi de inculpaţii N.C. şi S.V. şi de foarte multe ori în numele acestora de inculpatul P.F.D., să transporte motorina la beneficiarii de pe piaţa internă, documentele ce însoţeau marfa pe timpul transportului fiind cele descrise şi folosite în modul prezentat.

Astfel cum a rezultat din probe, inculpatul P.F.D. cunoştea că sumele de bani împrumutate inculpatului N.C. erau restituite din banii încasaţi în urma comercializării motorinei achiziţionate din Rafinăria V., iar în situaţia imposibilităţii de restituire a acestora, s-au înţeles ca inculpatul P.F.D. să găsească beneficiari cărora să le vândă motorina pe care inculpatul N.C. o cumpăra din rafinărie, iar sumele de bani rezultate din vânzări să le oprească inculpatul P.F.D. în contul datoriilor.

În aceste împrejurări, inculpatul P.F.D. a găsit mai mulţi cumpărători de la care, în cele mai multe cazuri, a primit contravaloarea motorinei în avans, a închiriat personal mijloace de transport al căror număr de înmatriculare îl comunica inculpatului S.V. şi pe care acesta din urmă le încărca. După ce autocisternele ieşeau pe poarta rafinăriei, erau preluate de inculpatul P.F.D., care le dirija către beneficiarii săi, contravaloarea transportului fiind achitată de inculpat sau în unele situaţii fiind inclusă în preţul pretins de le cumpărători.

Autocisternele ieşeau din rafinărie cu documentele emise de biroul marketing, respectiv cu avizul de însoţire al mărfii, nota de greutate pe care era aplicată ştampila "export" şi certificatul de calitate redactat în limba engleză.

Motorina achiziţionată de inculpatul P.F.D., în scopul vânzării pentru recuperarea datoriilor pe care inculpatul N.C. le avea faţă de el, era însoţită pe parcursul transportului până la beneficiarii săi de documentele originale emise de rafinărie, atunci când transportul pe autocisterne era pe traseul spre municipiul Arad, unde SC M.I. SRL avea sediul social, sau spre portul Constanţa, unde marfa trebuia descărcată.

În situaţiile în care motorina era însoţită, în timpul transportului, de documentele originale din rafinărie, inculpatul P.F.D. reţinea la poarta rafinăriei nota de greutate pe care era aplicată ştampila "export", iar asupra conducătorilor auto rămâneau avizul de însoţire al mărfurilor şi certificatul de calitate, pe care aceştia erau obligaţi, de inculpatul P.F.D., să i le restituie personal după descărcare, când reveneau la rafinărie pentru a mai efectua alte transporturi, sau altor persoane indicate de acesta, care trebuiau să i le aducă tot lui. Odată cu documentele erau restituite, atunci când erau aplicate, şi sigiliile de pe gurile de alimentare ale autocisternelor.

De asemenea, după intrarea în vigoare a OUG nr. 134/2000 şi 157 din 2 octombrie 2000 şi instituirea "sistemului de supraveghere a circulaţiei produselor petroliere", care impuneau obligativitatea ca motorina livrată pe piaţa internă să fie însoţită de documente de supraveghere fiscală, inculpatul P.F.D. i-a propus inculpatului N.C. să întocmească procese-verbale de custodie, pentru a putea valorifica motorina destinată exportului pe piaţa internă.

Totodată, inculpatul i-a pretins inculpatului S.V., cunoscând că acesta din urmă deţinea documente ale societăţilor comerciale A.M. SRL Constanţa şi SC S. SRL Timişoara, pe care le folosea pentru a valorifica pe piaţa internă motorina achiziţionată de SC M.I. SRL Arad de la Rafinăria V., să completeze astfel de documente în care i-a indicat denumirea societăţii beneficiare.

După ieşirea pe poarta rafinăriei, inculpatul P.F.D. lua de la conducătorii auto documentele originale şi le dădea avizele de expediţie şi facturile false, în care, la furnizor erau înscrise SC S. SRL şi SC A.M. SRL

Pentru a justifica vânzarea motorinei destinată exportului la diferiţi beneficiari de pe piaţa internă, inculpatul P.F.D. a mai folosit şi altfel de documente false. În acest scop, a intrat în posesia unor documente (avize de expediţie a mărfii, facturi fiscale şi chitanţe fiscale) aparţinând unor societăţi comerciale fără activitate sau pe care le-a emis în numele unor societăţi inexistente, cu ajutorul altor persoane le-a completat şi le-a predat beneficiarilor direct sau prin intermediul conducătorilor auto ori a delegaţilor.

Referitor la solicitarea inculpatului P.F.D., de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., aceasta este neîntemeiată, având în vedere concluzia raportului de expertiză efectuată în cauză care a concluzionat că avea discernământ la data săvârşirii faptei. În consecinţă, nu poate fi reţinută incidenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

În ce priveşte complicitatea la infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului I.S., aceasta rezultă din coroborarea probelor dosarului.

Ca urmare a înţelegerii dintre inculpatul I.S. cu inculpaţii N.C. şi S.V., inculpatul P.F.D., la data de 6 decembrie 2000 i-a vândut inculpatului I.S., administrator la SC T.R. SA şi SC T.P.C. SRL Câmpulung - Argeş, cantitatea totală de 251,22 tone motorină destinată exportului, ce a fost transportată cu 11 autocisterne închiriate de inculpatul P.F.D., astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor I.D., S.I., S.C., P.I., B.L., H.V., V.H., C.C., P.L., J.V. şi F.I., şoferi ai autocisternelor.

Întreaga cantitate de motorină a fost descărcată în depozitul de la Uzina "T." Braşov aparţinând SC I. SRL Braşov şi a fost recepţionată de inculpatul I.S., iar documentele care au însoţit motorina au fost luate de acelaşi inculpat.

Din verificarea evidenţei contabile a SC T.R. SA Câmpulung, a rezultat că această societate, administrată de inculpatul I.S., a livrat la data de 11 mai 2000 cantitatea de 28,520 kg motorină către SC I. SRL Braşov prin factura din aceeaşi dată, document în care se menţionează şi mijlocul de transport, iar ca delegat I.S.

În raport cu cele arătate mai sus, se constată că, în mod corect, instanţele au încadrat juridic faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, în infracţiunea de înşelăciune, iar nu în infracţiunea de evaziune fiscală.

Critica privitoare la reţinerea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, nu poate fi primită pentru considerentele sus-menţionate.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpaţilor nu este fondată.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind valorificate toate datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat inducerea în eroare, în formă continuată şi paguba produsă, rezultă că instanţa de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art.72 C. pen.

Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.V., N.C., P.F.D., prin curator P.V. şi I.S., împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.V., N.C., P.F.D., prin curator P.V. şi I.S., împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi S.V., N.C., P.F.D. şi I.S. la plata sumei de câte 1100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3302/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3284/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3287/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3291/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3302/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3308/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3309/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3329/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond