ICCJ. Decizia nr. 3308/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3308/2011
Dosar nr.44333/3/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 924 din 7 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.A. din infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi alin. ultim., art. 76 alin. (1) lit. a) şi în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.R. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă dispusă faţă de inculpatul G.A.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 aprilie 2010 la zi.
2. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi alin. ultim. art. 76 alin. (1) lit. a) şi în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.D.R. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă dispusă faţă de inculpatul D.D.R.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 01 aprilie 2010 la zi.
3. În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. ultim. art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. s-a încredinţat supravegherea inculpatului N.V. Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a pus în vedere acestuia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N.V., daca nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.V. durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 aprilie 2010 la zi.
S-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.U.U. Bucureşti şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.A.R. şi D.D.R., la plata către acesta a sumei de 7.266,02, cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a luat act că partea vătămată D.D. nu s-a constituit parte civilă, iar persoana vătămată B.D., constituită iniţial parte civilă în cauză, a renunţat la pretenţiile civile.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi în referire la alin. (4) al aceluiaşi articol, s-a confiscat de la inculpaţi suma de 2500 RON, câte 833,3 RON de la fiecare, sume obţinute din infracţiune şi care nu au servit la despăgubirea părţii civile.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1964/P/2009 din 09 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.A.R. şi D.D.R., în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, faptă prev. şi ped. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. şi a inculpatului N.V., sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de furt calificat, faptă prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în noaptea de 24/25 iunie 2009 inculpaţii au hotărât, la propunerea inculpatului G.A.R. să spargă un magazin, ocazie cu care s-au deplasat la acesta, inculpatul N.V. a rămas să asigure paza, iar ceilalţi doi coinculpaţi au intrat în magazin de unde au început să fure o serie de bunuri. Fiind surprinşi de victima D.D., inculpatul G.A.R. a lovit-o pe aceasta cu mâna dreaptă şi împingând uşa a reuşit să iasă din magazin împreună cu inculpatul D.I.R. Urmare actelor de violenţă victima D.D. a decedat.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii G.A.R., D.D.R., N.V., partea vătămată D.D., martorii D.M. şi N.S., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 25 iunie 2009 organele de poliţie din cadrul I.P.J. Ilfov - Poliţia oraşului Chitila, au fost sesizate în jurul orelor 3.00 - 4.00, de către numita D.D. cu privire la faptul că autori neidentificaţi au pătruns în incinta A.F. B.F. din localitatea Chiajna, str. A.L.C. jud. Ilfov, de unde au sustras mai multe bunuri.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că în incinta A.F. B.F. s-a pătruns prin efracţie, respectiv prin tăierea lacătelor care asigurau uşa metalică.
De asemenea, pe stradă, în faţa porţii au fost găsite mai multe pachete de ţigări şi un pachet de cafea.
Întrucât spre dimineaţa zilei de 25 iunie 2009 starea de sănătate a numitei D.D. s-a agravat, aceasta a fost transportată la S.U.U. Bucureşti fiind internată cu diagnosticul: "în obs. avc. ac. hemoragic hemiplegie stg. tcc prin agresiune", iar la data de 10 iulie 2009 în aceeaşi unitate sanitară sus-numita a decedat.
Necropsia medico-legală dispusă şi efectuată în cauză, prin Raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. al Judeţului Ilfov, a concluzionat; "Moartea lui D.D. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cadio-respiratorii acute consecutivă pneumoniei interstiţiale infiltrative cu focare bronhopneumonice complicaţie finală în evoluţia unui hematom intraparenchinematos de emisfer drept cu efect compresiv urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu infiltrat sanguin occipital inferior drept. La autopsie s-a constatat o echimoză mentonier stânga. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu şi/sau de corpuri - planuri dure în condiţii ce urmează a fi stabilite pe cale de anchetă. Între leziunile cerebrale tanatogeneratoare şi deces există o legătură de cauzalitate indirectă prin apariţia complicaţiei septice pulmonare. Cadavrul prezintă urme de tratament medical şi modificări cadaverice specifice îmbălsămări. Moartea datează din data de 10 iulie 2009."
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că autorii infracţiunii sunt inculpaţii G.A.R., D.D.R. şi N.V., situaţia de fapt prezentându-se astfel:
În noaptea de 24/25 iunie 2009 inculpaţii G.A.R., D.D.R. şi N.V. în timp ce se aflau la un local situat în satul R. din comuna C., jud. Ilfov unde au consumat băuturi alcoolice, la propunerea inculpatului G.A.R. au hotărât de comun acord, să spargă un magazin situat în aceeaşi localitate, magazin pe care inculpatul îl cunoştea întrucât obişnuia să facă cumpărături din zona respectivă.
În baza acestei înţelegeri, inculpatul N.V. care era cu bicicleta, a mers acasă de unde a luat o foarfecă de tăiat metal şi un sac din material plastic de tip menajer, după care toţi trei s-au deplasat pe strada A.I.C., unde se află magazinul aparţinând A.F. B.F. În aceeaşi curte cu magazinul se află şi locuinţa familiei D.
După ce au ajuns în zonă, în timp ce inculpatul N.V. a rămas cu bicicleta la poartă, inculpaţii G.A.R. şi D.D.R. au escaladat gardul şi ajungând în zona magazinului, inculpatul G.A.R. a tăiat lacătul care asigura uşa metalică de acces în magazin şi în continuare cu ajutorul unei şurubelniţe pe care o avea asupra sa a forţat a două uşă care era din lemn.
Ulterior, inculpatul D.D.R. i-a dat peste gard inculpatului N.V. foarfeca de tăiat metal şi i-a cerut acestuia ca în timpul în care el şi inculpatul G.A.R. sustrag bunuri din magazin, să stea în curte pentru a putea supraveghea să nu fie prinşi.
În aceste condiţii, la rândul lui inculpatul N.V. a escaladat gardul şi a rămas în curte supraveghind ca cei doi inculpaţi aflaţi în magazin să nu fie surprinşi de cineva.
În timpul în care inculpaţii G.A.R. şi D.D.R. încărcau în sacul din plastic ţigări, cafea etc., inculpatul N.V. care se afla în curte a observat că în zona locuinţei familiei D. se aprinde lumina din exterior, situaţie în care acesta i-a atenţionat pe inculpaţii G.A.R. şi D.D.R. că "vine cineva" după care, de frică, acesta a escaladat gardul înapoi în stradă şi cu bicicleta s-a deplasat în zona Lacul Morii unde i-a aşteptat pe ceilalţi doi inculpaţi.
Din locuinţa familiei D. a ieşit victima D.D., care dându-şi seama că în magazin se află cineva, în prima fază a încercat să închidă uşa din exterior.
În aceste condiţii, până când victima D.D. să apuce să împingă uşa, inculpatul G.A.R. a lovit-o cu mâna dreaptă şi împingând uşa acesta a reuşit să iasă din magazin fiind urmat de inculpatul D.D.R. care avea asupra sa şi sacul ce conţinea bunurile sustrase.
Ulterior, cei doi au escaladat gardul aruncând sacul cu bunurile sustrase peste gard, moment în care o parte din ţigări şi un pachet de cafea au căzut pe stradă.
Inculpatul G.A.R. a părăsit zona, primul, fiind urmat la scurt timp şi de inculpatul D.D.R. care a încercat să adune din pachetele de ţigări căzute pe stradă.
Ulterior, cei doi inculpaţi s-au întâlnit în zona Lacul Morii cu inculpatul N.V. ocazie cu care au împărţit în mod egal ţigările sustrase, revenindu-i fiecăruia câte 20 de pachete.
Din incinta magazinului, inculpatul G.A.R. a mai sustras şi suma de 300 de RON pe care a împărţit-o cu inculpatul N.V., precum şi un aparat de reîncărcat cartele telefonice pe care l-a aruncat în Lacul Morii.
Inculpaţii G.A.R. şi N.V. au vândut pachetele de ţigări martorului D.M. contra sumei de 470 RON.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul G.A.R. a avut o atitudine oscilantă în sensul că în declaraţiile date iniţial a arătat că nu ştie cine a lovit-o pe victima D.D., ulterior acesta revenind şi recunoscând comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în cele ce preced. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor susţinând că doar a împins uşa cu mâna fiind posibil ca victima să fi căzut, dar el nu a lovit-o, după care cu aceeaşi ocazie a afirmat că nu şi-a dat seama dacă a lovit-o pe victimă, iar spre finalul declaraţiei a arătat că şi-a amintit faptul că urmare gestului său de a împinge uşa, victima a căzut.
Inculpatul D.D.R. în faza cercetării judecătoreşti a declarat că nu a văzut dacă G. a lovit-o sau nu pe victimă aşa încât retractează declaraţia din luna septembrie 2010 dată în faţa procurorului cu privire la aceste aspecte, susţinând că doar în faza anchetei penale a aflat de acest lucru dar nu ştie dacă G. a lovit-o cu uşa sau în alt mod.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.V., acesta a recunoscut participaţia sa la infracţiunea de furt calificat, arătând în mod constant că nu a cunoscut despre o potenţială lovire a victimei şi că doar în timpul anchetei a aflat de la inculpatul G. că acesta ar fi împins-o pe victimă cu mâna.
În ceea ce priveşte decesul victimei D.D., inculpaţii au arătat că nu există legătură între deces şi cele petrecute în noaptea de 24/25 iunie 2009.
Instanţa de fond a reţinut că legătura de cauzalitate între actele de violenţă exercitate de inculpaţi şi decesul victimei este complet lămurită prin realizarea unui paralelism între actele de violenţă semnalate şi rezultatul necropsiei victimei. Astfel, în ceea ce priveşte existenţa actelor de violenţă exercitate asupra victimei, în afara declaraţiilor inculpaţilor, aşa cum pot fi ele fructificate, se remarcă şi declaraţiile soţului victimei, numitul D.D., dar şi ale martorei N.S., audiaţi în cauză care au declarat că D.D. le-a spus la scurt timp după lovire că a fost lovită în zona feţei, cu urmarea căderii sale. Soţul victimei a declarat că evoluţia stării de sănătate a fost una rapidă în sensul alterării ei şi că deşi victima nu i-a spus dacă a fost lovită sau nu cu palma, pumnul sau alt obiect cert este că lovitura a fost foarte puternică din moment ce imediat după lovire victima nu a mai putut să-şi mişte mâna şi piciorul stâng, iar la sosirea salvării deja nu mai vedea şi abia mai putea vorbi.
Aceste violenţe sunt reflectate şi în cuprinsul raportului medico-legal de necropsie care a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă pneumoniei interstiţiale infiltrative, complicaţie finală în evoluţia unui hematom intraparenchinematos, de emisfer drept cu efect compresiv şi urmare unui traumatism cranio-cerebral cu infiltrat sanguin occipital inferior drept.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.A., din infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în cea de lovire cauzatoare de moarte, Tribunalul a respins-o ca nefondată. În susţinerea acestei soluţii s-a reţinut că în cazul infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte subiectul activ al infracţiunii săvârşeşte un act de violenţă cu intenţie şi nu urmăreşte producerea unui rezultat socialmente periculos, decesul intervenind dintr-o cauză independentă de voinţa inculpatului, care acţionează cu praeterintenţie.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului G.A.R., instanţa de fond a constatat că acesta a aplicat actele de violenţă pentru a-şi asigura scăparea, fiind surprins de victimă în timp ce sustrăgea o serie de bunuri aparţinând acesteia.
În consecinţă, actele sale materiale se circumscriu unei fapte clasice de tâlhărie urmată de moartea victimei.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor G.A.R. şi D.D.R. întrunesc elementele constitutive şi trăsăturile caracteristice ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, faptă prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., iar fapta inculpatului N.V. întruneşte elementele constitutive şi trăsăturile caracteristice ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 26 rap la art. 208 alin. (1) - 209 lit. a), g) şi i) C. pen.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de inculpatul N.V., respectiv complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 rap la art. 208 alin. (1) - 209 lit. a), g) şi i) C. pen., s-a avut în vedere faptul că, acesta nu s-a aflat în zonă în momentul exercitării actelor de violenţă, acte care în cadrul unei sustrageri constituie o circumstanţă de fapt, esenţială pentru încadrarea juridică, că nu le-a cunoscut şi nu le-a putut prevedea.
Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanţele privitoare la faptă (reale) se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.A.R., instanţa de fond a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante judiciare reflectate de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că este tânăr, orientându-se astfel spre o pedeapsă sub minimul special într-un cuantum la a cărei apreciere însă s-a avut în vedere şi conduita inculpatului pe parcursul întregului proces penal, acesta având o poziţie oscilantă.
Referitor la inculpatul D.I.R., prima instanţă a reţinut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine relativ sinceră, este tânăr, aşa încât pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare, într-un cuantum mai redus faţă de cea aplicată inculpatului G.A., tocmai datorită faptului că acesta a avut o atitudine mult mai sinceră.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.V., şi în favoarea acestuia instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, dar şi împrejurarea că este tânăr cu posibilităţi de reinserţie sociale sporite, aşa încât pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special.
În afară de pedeapsa principală aplicată, inculpaţilor G.A. şi D.D. li s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe un interval de timp care să eficientizeze această măsură.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor s-a constatat că singura modalitate legală în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.A. şi D.D., dat fiind cuantumul pedepselor aplicate, este aceea a executării în regim de detenţie.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.V., având în vedere infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, forma participaţiei penale, contribuţia sa mai mică la comiterea faptei, precum şi circumstanţele de ordin personal, tribunalul a apreciat ca fiind oportună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că partea vătămată D.D., soţul victimei, nu s-a constituit parte civilă, iar persoana vătămată B.D. constituită în faza de urmărire penală parte civilă, în şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2010, prezentă fiind, a învederat că înţelege să renunţe la pretenţiile civile formulate.
Tribunalul, constatând că inculpaţii G.A.D. şi D.I.R. prin faptele lor ilicite au cauzat victimei leziuni ce au necesitat spitalizare, legătura de cauzalitate între acestea şi deces fiind dovedită, a admis acţiunea civilă formulată de S.U.U. Bucureşti, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale civile.
Cu privire la măsura confiscării speciale a unei sume cu care iniţial persoana vătămată B.D. s-a constituit parte civilă şi care reprezenta contravaloarea despăgubirilor, Tribunalul în baza art. 118 lit. e) C. pen. şi în referire la alin. (4) al aceluiaşi articol a confiscat de la inculpaţi suma de 2500 RON, câte 833,3 RON de la fiecare, sume obţinute din infracţiune şi care nu au servit la despăgubirea acesteia. S-a procedat la confiscarea sumei prin împărţirea acesteia în mod egal între cei trei inculpaţi, întrucât probele din dosar nu au demonstrat fără putinţă de tăgadă, cuantumul sumei obţinută individual de fiecare dintre coinculpaţi.
Apelurile declarate de inculpaţii G.A.R. şi D.D.R., prin care au solicitat, în esenţă, redozarea pedepselor ce le-au fost aplicate de prima instanţă, au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care prin Decizia penală nr. 91/A din 24 martie 2011 a desfiinţat în parte sentinţa pronunţată de tribunal şi, rejudecând, a redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor, respectiv pedeapsa închisorii aplicată inculpatului G.A.R. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare şi pedeapsa aplicată inculpatului D.D.R. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Neconstatând alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei apelate, instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale acesteia.
În baza art. 383 alin. (11) din C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.A.R. şi D.D.R., iar potrivit art. 383 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor prevenţia de la 01 aprilie 2010 la zi.
Prin Decizia penală sus-menţionată s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.V., la data de 03 februarie 2011.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii nu au contestat vinovăţia şi nici încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă.
Curtea a apreciat că solicitarea inculpaţilor de reducere a pedepselor aplicate este fondată, în raport atât de circumstanţele în care au fost comise faptele, cât şi de circumstanţele personale ale acestora.
Referitor la împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, Curtea a constatat că inculpaţii nu au avut intenţia de a ucide victima, intenţia acestora vizând doar comiterea infracţiunii de furt calificat din incinta magazinului aparţinând familiei victimei.
S-a mai reţinut că victimei i-a fost aplicată o singură lovitură cu pumnul de către unul dintre cei trei inculpaţi, şi anume de inculpatul G.A.R. - aşa cum rezultă chiar din raportul de necropsie, potrivit căruia victima a prezentat o singură echimoză mentonier stâng - care a şi împins-o cu uşa în timp ce inculpaţii încercau să iasă din incinta magazinului, suferind leziuni la mâna stângă. Din concluziile raportului de necropsie reiese că victima, în vârstă de 75 de ani, a suferit un accident vascular cerebral, iar decesul a survenit ca urmare a complicaţiilor intervenite - pneumonie interstiţială infiltrativă.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că la individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor trebuiau avute în vedere împrejurările concrete în care infracţiunea a avut loc, faptul că rezultatul grav al acesteia - decesul victimei - este cauzat de un complex de factori în care acţiunea inculpatului G.A.R. a fost doar factorul declanşator, iar actul agresiv al inculpatului a constat în aplicarea unei singure lovituri victimei şi împingerea acesteia cu uşa.
Este adevărat că în urma faptei comise a rezultat decesul unei persoane, dar această faptă a fost săvârşită sub forma praeterintenţiei; în plus, la individualizarea pedepsei trebuie avută în vedere participaţia şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi, împrejurarea că lovitura a fost aplicată de inculpatul G.A.R., în timp ce inculpatul D.D.R. nu a agresat victima în nici un mod.
Relativ la circumstanţele personale ale inculpaţilor, Curtea a constatat că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport, - în special, - de vârsta inculpaţilor, aşa cum în mod just a precizat reprezentantul Ministerului Public în concluziile formulate.
Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut şi valorificat în mod corect, în privinţa inculpatului D.D.R., circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., faţă de lipsa antecedentelor penale, precum şi dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu privire la ambii inculpaţi.
Constatând că inculpatul G.A.R. a avut o atitudine relativ oscilantă, din declaraţiile sale rezultând că nu conştientizează pe deplin gravitatea rezultatului socialmente periculos al faptei, că el este cel care a avut iniţiativa comiterii faptei de sustragere de bunuri din societatea respectivă, Curtea a apreciat că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute şi dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, deoarece pentru a se reţine aceste prevederi legale este necesar ca atitudinea inculpatului de recunoaştere să existe în toate fazele procesului penal şi să nu fie determinată de evidenţa probatoriului administrat.
Curtea a observat, din analiza conţinutului referatului întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti că inculpatul, în vârstă de 22 de ani, a crescut într-un mediu necorespunzător, care i-a influenţat dezvoltarea şi formarea unui sistem de valori adecvat şi care a contribuit la atitudinea sa ilicită.
Faţă de toate aspectele reţinute mai sus, Curtea a apreciat că se poate dispune reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanţă, raportat la vârsta inculpatului şi la scopul pedepsei aşa cum este el prevăzut de lege, având în vedere atât necesitatea sancţionării inculpatului, cât şi dezideratul reeducării şi reintegrării sale în societate la o vârstă cât mai tânără.
Referitor la inculpatul D.D.R., Curtea a constatat, în plus, că acesta a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, menţinându-şi constant declaraţiile date în cauză, a colaborat cu organul de urmărire penală şi şi-a asumat comiterea faptei, contribuind la stabilirea situaţiei de fapt.
Din referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul - în vârstă de 20 de ani - la data comiterii faptei era elev în clasa a XII-a, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie ce îi poate acorda suport moral şi material, a înţeles gravitatea faptei şi a avut anterior o conduită bună şi un loc de muncă, astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut decât cel stabilit de prima instanţă, în perspectiva aceluiaşi deziderat al reeducării şi reintegrării sale în societate la o vârstă cât mai tânără.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D.R., Curtea a reţinut că pedeapsa aplicată acestuia nu poate fi coborâtă sub limita de 5 ani, deoarece potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul unei infracţiuni comisă cu intenţie şi care a avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub o treime din minimul special prevăzut de lege.
Împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 24 martie 2011, au declarat recurs inculpaţii G.A.R. şi D.D.R., ambii solicitând reindividualizarea pedepselor prin reducerea cuantumului stabilit de instanţa de apel.
În susţinerea cererilor formulate, inculpaţii prin apărători au invocat circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi circumstanţele lor personale şi anume, lipsa antecedentelor penale, cooperarea cu organele judiciare şi recunoaşterea infracţiunii. În plus, inculpatul D.D.R. a arătat că la data săvârşirii infracţiunii era elev, iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune rezultă că se poate reintegra în societate.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de ambii inculpaţi care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Instanţa de prim control judiciar, la individualizarea pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Circumstanţele personale ale recurentului inculpat G.A.R. şi anume, lipsa antecedentelor penale şi comportarea bună înainte de comiterea faptei, au fost valorificate de instanţa de apel care a reţinut disp. art. 74 C. pen. şi, dând eficienţă prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., a redus cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat de instanţa de fond, de la 10 ani la 7 ani închisoare.
Prevederile art. 74 lit. c) C. pen., în mod corect nu au fost reţinute în favoarea sus-numitului inculpat - aşa cum acesta a solicitat - faţă de împrejurarea că a avut o poziţie relativ oscilantă în cursul procesului penal, din declaraţiile sale rezultând că nu conştientizează pe deplin gravitatea faptei comise care s-a soldat cu decesul unei persoane.
Reducerea cuantumului pedepsei stabilite de instanţa de apel nu se justifică, faţă de împrejurarea că recurentul inculpat G.A.R. este cel care a avut iniţiativa comiterii faptei de sustragere de bunuri din societatea aparţinând victimei D.D. şi tot el este cel care a lovit victima cu mâna dreaptă, a împins-o cu uşa reuşind să-şi asigure scăparea atât el, cât şi recurentul inculpat D.D.R., având asupra lor bunuri sustrase din societatea respectivă.
În consecinţă, Înalta Curte constată că executarea de către sus-numitul recurent inculpat în regim de detenţie a pedepsei de 7 ani închisoare este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea şi reintegrarea sa în societate.
Şi în privinţa recurentului inculpat D.D.R. Înalta Curte constată că, instanţa de prim control judiciar a dat eficienţa cuvenită prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. Circumstanţele personale ale acestuia - avea vârsta de 20 de ani la data comiterii faptei, fiind elev în clasa a XII-a, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie care îi poate asigura suport material şi moral, a recunoscut comiterea faptei - au fost valorificate prin reţinerea în favoarea sa a art. 74 lit. a) C. pen., în cele din urmă, curtea de apel dispunând executarea de către acest inculpat a unei pedepse de 5 ani închisoare, pedeapsă care oricum numai poate fi coborâtă în raport de disp. art. 76 alin. (2) C. pen., care prevăd că în cazul unei infracţiuni comisă cu intenţie şi care a avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub o treime din minimul special prevăzut de lege (infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani).
În consecinţă, reţinând că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi G.A.R. şi D.D.R. au fost corect individualizate de instanţa de apel şi neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, recursurile declarate în cauză se vor respinge ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor se va reduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 aprilie 2010 la 28 septembrie 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.A.R. şi D.D.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 aprilie 2010, la 28 septembrie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3309/2011. Penal → |
|---|
