ICCJ. Decizia nr. 3406/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3406/2011

Dosar nr.38283/3/2009

Şedinţa publică din 05 octombrie 2011

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul Bucureşti, secţia I penală prin Sentinţa penală nr. 297/F din 8 aprilie 2010, dată în Dosar nr. 38283/3/2009, soluţionând în fond cauza penală dedusă judecăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a dispus următoarele:

În temeiul art. 334, C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale formulată de Ministerul Public şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică atât a faptelor penale reţinute în sarcina inculpatului B.V.S. din infracţiunile prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., şi de art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., în infracţiunile prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, şi de art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., cât şi a faptei penale reţinută în sarcina inculpatului M.R.T. din infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi consecutiv.

1. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul B.V.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., după care, în temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, apoi, în temeiul art. 33, C. pen., raportat la art. 34, C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., a menţinut, în temeiul art. 350, C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatului şi, în temeiul art. 88, C. pen., a dedus prevenţia de la data de 5 august 2009 la zi.

2. În temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, cu aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, şi b), C. pen., ale căror executare, în temeiul art. 86¹, C. pen. şi al art. 71, alin. (5), C. pen., a suspendat-o sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 8 ani, stabilit în temeiul art. 86², C. pen., pe durata căruia, potrivit art. 86³, alin. (1), C. pen., inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere de a se prezenta, în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, de a comunica şi justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, atrăgându-i atenţia, în temeiul art. 359, C. proc. pen., asupra dispoziţiilor art. 86⁴, C. pen., după care, în temeiul art. 350, alin. (3), C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, şi a dedus, în temeiul art. 88, C. pen., prevenţia de la data de 5 august 2009 până la data punerii efective în libertate.

3. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul M.R.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., apoi, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

4. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., după care, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

În temeiul art. 255, alin. (5), C. pen., a dispus restituirea către martorul H.R.L. a sumei de 8.000 RON, consemnată pe numele inculpatului B.V.S., potrivit recipisei din 9 noiembrie 2009, eliberată de C. Bank;

În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţii B.V.S. la plata sumei de 14.000 RON, pe inculpatul D.S. la plata sumei de 8.500 RON, iar pe inculpaţii M.R.T. şi P.T. la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt că după clasarea sesizărilor înregistrate la Primăria sectorului 1, Bucureşti, formulate de petentul B.E.M., privind modalitatea de desfăşurare a lucrărilor de reamenajare la imobilul monument istoric, situat în vecinătatea sa, sectorul 1, Bucureşti, aflat în proprietatea SC „E.G. - I.I." SRL, la care martorul H.R.L., cetăţean american, este asociat unic şi martorul V.J. este angajat, pe data de 26 noiembrie 2008 inculpaţii B.V.S. şi P.T., ambii referenţi la Primăria sectorului 1, Bucureşti -Direcţia Generală de Poliţie Comunitară - Serviciul de Inspecţie Monumente Istorice şi Zone Protejate, împreună cu inculpatul M.R.T., şeful serviciului, s-au deplasat la imobilul respectiv, unde, pentru a nu aplica amendă contravenţională pentru neregulile constatate, au solicitat o sumă de bani, al cărei cuantum urma să fie precizat la data de 29 septembrie 2008, când inculpatul B.V.S., însoţit de aceeaşi doi coinculpaţi, a solicitat suma de 8.000 RON, stabilind să se întâlnească, din nou, pentru remiterea acesteia, pe data de 30 septembrie 2008, timp în care martorul V.J., mergând la Primăria Municipiului Bucureşti, a aflat că Primăria sectorului 1, Bucureşti nu are competenţă cu privire la imobilele monument istoric, iar pe data de 30 septembrie 2008 inculpatul B.V.S., întâlnindu-se, la restaurantul „L.E.", cu martorii H.R.L., M.C.R. şi V.J., a primit, în autoturismul său, de la martorul-denunţător M.C.R. suma de 8.000 RON, compusă din bancnote anterior înseriate, pusă la dispoziţie de denunţători. De asemenea, inculpatul B.V.S. îl încunoştinţase anterior pe martorul-denunţător M.C.R. că-l poate ajuta să obţină procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, astfel că pe data de 30 marie 2009, însoţit de inculpata D.S., funcţionar la Primăria sectorului 1, Bucureşti, care avea relaţii la Primăria Municipiului Bucureşti, şi de martorul T.N.T., prietena acesteia, s-a întâlnit cu martorii M.C.R. şi V.J. la acelaşi restaurant „L.E.", unde inculpatul B.V.S. a pretins, iniţial, suma de 6.000 euro, compusă din suma de câte 500 euro, reprezentând comisionul său şi al inculpatei D.S., şi suma de 5.000 euro, ce revenea martorilor Ş.D., expert la Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Autorizaţii de Construire, şi V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Inspecţie şi Control General - Serviciul Inspecţie Lucrări Edilitare, subordonata martorului D.R., fostul soţ al inculpatei D.S., urmând să comunice suma destinată funcţionarului din cadrul Ministerului Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, apoi pe data de 1 aprilie 2009, când a avut loc o nouă întâlnire la acelaşi restaurant, inculpaţii au pretins suma de 16.000 euro, care să le fie remisă pe data de 3 aprilie 2009, apoi pe data de 4 august 2009 au reiterat suma de 16.000 euro, pentru a obţine procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu toate semnăturile, iar pe data de 5 august 2009 inculpatul B.V.S. a fost prins în flagrant în timp ce primea de la martorul-denunţător M.C.R. suma de 16.000 de euro, pusă la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Situaţia de fapt amintită a fost întemeiată pe mijloacele de probă strânse la urmărirea penală - astfel cum au fost administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 322 şi urm. C. proc. pen. şi art. 70 şi urm. C. proc. pen. rap. la art. 288 - 291 C. proc. pen. - respectiv: sesizările şi declaraţiile martorilor-denunţători şi M.C.R., care i-a recunoscut de pe planşele fotografice pe inculpaţii B.V.S. şi P.T., coroborate cu declaraţiile martorului H.R.L., care i-a recunoscut de pe planşele fotografice pe inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T., procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, cu planşe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziţie de denunţători, procesul-verbal din data de 5 noiembrie 2008, potrivit căruia martorul-denunţător M.C.R. a predat organelor de urmărire penală cartea de vizită pe numele inculpatului M.R.T., ataşată, în original, procesele-verbale din data de 5 august 2009 privind înserierea şi marcarea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, cu planşe fotografice, şi de constatare a infracţiunii flagrante, cu planşe fotografice, declaraţiile martorilor C.C., administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare la imobilul din str. E. sectorul 1, Bucureşti, care a susţinut că inculpaţii B.V.S. şi P.T. au venit de mai multe ori la imobil, o dată fiind însoţiţi de inculpatul M.R.T., şi au pretins de la martorul H.R.L. suma de 2.000 euro, T.N.T., Ş.D., expert la Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Autorizaţii de Construire, V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Inspecţie şi Control General - Serviciul Inspecţie Lucrări Edilitare, D.R., şef serviciu la Serviciul Inspecţie Lucrări Edilitare din cadrul Direcţiei de Inspecţie şi Control General de la Primăria Municipiului Bucureşti, şi L.S.A., consilier superior la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilordin 5 august 2009, adresa 2 august 2009 a Primăriei Municipiului Bucureşti şi adresa din 12 august 2009 a Primăriei Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbană - Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, prin care a fost înaintată întreaga documentaţie cu privire la imobilul din Bucureşti, str. E, sectorul 1, adresa din 7 august 2009, prin care Consiliul local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară - Serviciul Management Resurse Umane, a comunicat fişele de post ale inculpaţilor B.V.S., M.R.T. şi P.T., adresadin 2 august 2009, prin care Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Managementul Resurselor Umane a comunicat fişele de post ale martorilor Ş.D. şi V.M.C., precum şi un extras din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Direcţiei Urbanism şi Amenajarea Teritoriului şi a Direcţiei de Inspecţie şi Control General, adresele din data de 12 august 2009, emise de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, împreună cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, aprobat prin Ordinul nr. 2.394 din 24 iunie 2008 al Ministrului Culturii şi Cultelor, şi cu fişa postului martorului L.S.A., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental purtate între martorii-denunţători şi inculpaţi, însoţite de planşe fotografice, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre martorii-denunţători şi inculpaţi, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului D.S. (mijloace de probe în acuzare pe baza cărora au fost înlăturate ca neîntemeiate apărările inculpaţilor B.V.S. şi M.R.T., care au susţinut că martorii-denunţători au avut reprezentarea clară a faptului că nu au atribuţii de control, astfel că nu puteau întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei, cât şi apărările inculpaţilor B.V.S. şi P.T., potrivit cărora interceptările convorbirilor din mediul ambiental şi telefonice sunt nelegale, fiind efectuate în faza actelor prealabile, ale inculpatului B.V.S., care a susţinut că a fost determinat de martorii-denunţători să comită infracţiunea de trafic de influenţă, fiind încălcate dispoziţiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., şi ale inculpatului P.T., potrivit căruia la data denunţului nu fusese solicitată vreo sumă de bani, iar procurorul i-a determinat pe martorii-denunţători să le remită bani, atunci când vor fi ceruţi).

În baza constatărilor în fapt anterior expuse - contrar susţinerilor în apărare făcute de inculpaţi - instanţa a concluzionat pentru reţinerea vinovăţiei inculpaţilor în sensul că deplasările la imobil au fost făcute pentru a pretinde şi primi mită, fără a avea vreo relevantă juridică asupra îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită împrejurarea că nu a fost întocmit vreun proces-verbal de constatare a contravenţiei, au fost respectate dispoziţiile art. 91¹ C. proc. pen., precum şi Decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91¹, C. proc. pen., atâta timp cât a fost întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, care, potrivit art. 224, alin. (3), C. proc. pen., constituie mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât interceptările convorbirilor nu sunt singurele mijloace de probă, inculpatul B.V.S. a avut iniţiativa comiterii infracţiunii de trafic de influenţă şi, în plus, art. 68 alin. (2), C. proc. pen. se referă la organele judiciare, şi nu la martorii-denunţători, iar, din materialul probator, rezultă că inculpaţii B.V.S. şi P.T. au avut intenţia clară de a lua mită, aşa încât indicaţia procurorului către martorii-denunţători de a le remite banii solicitaţi nu constituie un element de determinare. De asemenea, a înlăturat susţinerea inculpatului D.S., care a arătat că nici nu a pretins şi nici nu a primit vreo sumă de bani, întrucât există probe clare, respectiv declaraţiile martorilor-denunţători V.J. şi M.C.R., coroborate cu interceptările convorbirilor din mediul ambiental şi telefonice, din care rezultă că a cunoscut faptul că o parte din suma pretinsă de inculpatul B.V.S. reprezintă comisionul său, şi, chiar în situaţia în care nici nu a pretins şi nici nu a primit bani, elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă poate consta în acceptarea primirii de bani pentru altul, adică pentru funcţionarii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti şi din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor penale comise de inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T., care aveau atribuţii de constatare a contravenţiilor, a arătat că trebuie reţinut art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar infracţiunea de luare de mită nu poate fi comisă de trei sau mai multe persoane împreună, astfel că se impune înlăturarea circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea faţă de fiecare inculpat, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, prin raportare la Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii de luare de mită, comisă de inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T., care, având calitatea de funcţionari publici, cu exerciţiul autorităţii statului, erau primii obligaţi să respecte legea şi normele de conduită profesională, prin ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, precum şi prin apărarea ordinii de drept, la care se adaugă modalitatea concretă de comitere, mai precis prin deplasări repetate la imobilul în reamenajare, unde au prezentat legitimaţiile cu însemnele statului român şi unde au făcut afirmaţii care afectează imaginea ţării, precum: „(...) aici este România, nu Statele Unite ale Americii". Cât priveşte pe inculpatul D.S., care a avut o contribuţie minimă la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a manifestat o atitudine procesuală sinceră, a arătat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere.

II. Împotriva Sentinţei penale 297/F din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, apreciată ca nelegală şi netemeinică, au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă I.C.O. - D.N.A. şi inculpaţii B.V.S., D.S., M.R.T. şi P.T.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a criticat hotărârea primei instanţei pentru nelegalitate, pe de o parte, faţă de inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T., prin omisiunea reţinerii inclusiv a alin. (2) al art. 254, C. pen., raportat strict la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum şi prin greşita motivare, instanţa de fond argumentând că infracţiunea de luare de mită nu trebuie să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu, deşi a pronunţat o soluţie de condamnare pentru această infracţiune, iar, pe de altă parte, faţă de inculpatul D.S., prin greşita deducere a prevenţiei, respectiv de la data de 5 mai 2009, în loc de 6 mai 2009, cum este corect, cât şi pentru netemeinicie, faţă de inculpatul D.S., prin neaplicarea, ca pedeapsă complementară, inclusiv a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64, alin. (1), lit. c), C. pen., precum şi prin greşita individualizare a executării pedepsei închisorii, avându-se în vedere contribuţia sa faptică extrem de importantă, în sensul că, fără intervenţia sa, nu s-ar fi putut realiza activitatea infracţională, în cadrul căreia l-a implicat inclusiv pe fostul său soţ, împrejurarea că traficul de influenţă s-a materializat, prin primirea de către coinculpatul B.V.S. a sumei de 16.000 de euro, din care i se cuvenea o parte importantă, atitudinea sa procesuală oscilantă, astfel că a solicitat executarea în regim de detenţie.

Inculpatul B.V.S., a criticat hotărârea primei instanţe în sens contrar, în principal, pentru nelegalitate, respectiv greşita sa condamnare infracţiunea de luare de mită, deoarece martorii-denunţători cunoşteau faptul că nu poate constata şi sancţiona contravenţiile, ci doar raporta pe cale ierarhică, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepselor cu închisoarea aplicate pentru fiecare infracţiune concurentă, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, prin aplicarea art. 86¹ C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, avându-se în vedere împrejurarea că probele au fost nelegal administrate, prin încălcarea art. 68 alin. (2), C. proc. pen., atâta timp cât denunţătorii aveau probleme cu finalizarea şi realizarea recepţiei finale a lucrărilor de reamenajare, astfel că aveau nevoie de sprijinul Ministerului Public, care i-a instigat pe denunţători, gradul său de implicare şi de vinovăţie, este integrat în societate, a muncit tot timpul, o perioadă ca ospătar pe vase de croazieră, după care, absolvind cursurile facultăţii de drept, a devenit funcţionar public, şi-a pierdut, de curând, bunica şi tatăl, a avut o atitudine procesuală sinceră.

Inculpatul D.S.,a criticat la rândul său hotărârea primei instanţe în principal, pentru nelegalitate, respectiv greşita sa condamnare, deoarece nu există probe care să dovedească pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, ci doar a acordat o consultanţă juridică, solicitând informaţiile privind actele necesare pentru obţinerea procesului-verbal de recepţie finală, pentru a-l ajuta pe inculpatul B.V.S., prieten, care, la rândul său, a ajutat-o, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii, în raport cu datele sale personale, respectiv este divorţată şi are un copil în întreţinere, care trebuie să-şi susţină examenul de bacalaureat, prezintă aptitudini profesionale şi a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. c), C. pen., cu efectul coborârii pedepsei închisorii sub limita minimă specială prevăzută de legea penală.

Inculpatul M.R.T., similar primilor doi coinculpaţi a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, respectiv încălcarea competenţei materiale de către Direcţia Naţională Anticorupţie, care nu putea efectua urmărirea penală pentru prima faptă penală, aşteptând 1 an pentru comiterea celei de-a doua fapte penale, pentru a fi competent material, solicitând trimiterea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, şi respectiv pentru greşita sa condamnare, deoarece, în principal, fapta nu există, atâta timp cât nu există probe clare de vinovăţie, aşteptându-se, fără succes, un an pentru a mai reţine o infracţiune de corupţie, care să atragă competenţa materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ori denunţurile şi declaraţiile martorilor-denunţători, care nu se coroborează cu alte probe, atâta timp cât interceptările convorbirilor telefonice sunt nelegale, nu pot răsturna prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 66 alin. (1), C. proc. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, nu a comis fapta penală reţinută în sarcina sa, întrucât nu avea atribuţii de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a amenzilor contravenţionale, în timp ce instanţa de fond a efectuat consideraţii generale, pentru toţi cei trei inculpaţi, fără a distinge în mod individual, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 1, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., precum şi prin greşita aplicare a art. 35, alin. (1), C. pen.

Inculpatul P.T., a criticat la rândul său hotărârea primei instanţe, în principal, pentru nelegalitate, respectiv nelegala sesizare a instanţei de judecată, deoarece Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, care a efectuat urmărirea penală, nu era competent material, sub sancţiunea nulităţii absolute, prevăzută de art. 197, alin. (2), C. proc. pen., atâta timp cât, potrivit art. 13, alin. (1), lit. a) din OUG nr. 43/2002, republicată, acesta este competent material doar în situaţia în care, indiferent de calitatea inculpatului, valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a sumei 10.000 de euro, ori infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina sa are ca obiect material suma de 8.000 de RON, prin greşita sa condamnare, deoarece nu există probe de vinovăţie, care să dovedească pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, atâta timp cât interceptările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental sunt nelegale, întrucât au fost efectuate în faza actelor premergătoare, procurorul de urmărire penală nu Ie-a efectuat, personal, potrivit art. 91², alin. (1), C. proc. pen., ci cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii, iar ofiţerii de poliţie judiciară au fost delegaţi doar să le asculte, nu a fost întocmit nici un proces-verbal prin care să se probeze actele premergătoare, conform art. 224, alin. (3), C. proc. pen., traducerile interceptărilor în limba engleză sunt nelegale, ori denunţurile şi declaraţiile martorilor-denunţători nu reprezintă mijloace de probă, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor componente ale sumei de 8.000 RON, împreună cu planşele fotografice nu dovedesc primirea banilor, care, de altfel, nu au fost găsiţi asupra sa, nu a fost învestit cu o solicitare scrisă, ca situaţie premisă pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, nu are calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, deoarece nu avea competenţa de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi contravenţionale, suma de bani a fost remisă înainte de pretindere, astfel că procurorul a încălcat dispoziţiile art. 68 alin. (2), C. proc. pen., care interzic determinarea, în scopul obţinerii de probe, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii.

La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2010, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-intimat-inculpat B.V.S., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar. Apelantul-intimat-inculpat B.V.S. a propus, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri în circumstanţiere, depunând la dosar contractul de ipotecă, care poartă încheierea de autentificare din 19 martie 2008 a B.N.P. M.D., certificate de deces, Seria A, nr. X eliberat la data de 10 mai 2010, de către Consiliul local al sectorului 2, Bucureşti, pe numele B.I., şi Seria A, nr. Y, eliberat la data de 21 mai 2010, de către Consiliul local al sectorului 2, Bucureşti, pe numele B.L.

La rândul său, apelantul-intimat-inculpat D.S. a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri în circumstanţiere, depunând la dosar Sentinţa civilă nr. 677 din 1 februarie 1993 a Judecătoriei Sectorului 6, Bucureşti, din Dosarul nr. 9123/1992, cu menţiunea: „Definitivă", şi adeverinţadin 27 august 2010, eliberată de SC „M.T." SA, în mod similar, apelantul-intimat-inculpat M.R.T. a formulat, fiindu-i admisă, proba cu înscrisuri în circumstanţiere, neadministrată.

De asemenea, apelantul-intimat-inculpat P.T. a solicitat, fiindu-i respinsă, ca lipsită de utilitate procedurală, efectuarea unei expertize tehnice a suporturilor audio-video, care să fie vizionate, şi, de asemenea, a formulat, fiindu-i încuviinţate, probele cu înscrisuri pe situaţia de fapt, depunând la dosar procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 27 martie 2009, întocmit de Consiliul local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Inspecţie, şi cu înscrisuri în circumstanţiere, neadministrată.

Din oficiu, Curtea a solicitat relaţii suplimentare de la Consiliul local al sectorului 1, Bucureşti, care a răspuns prin adresele din 21 octombrie 2010, la care a ataşat fişele de post ale inculpaţilor B.V.S., M.R.T. şi P.T., în fotocopie şi din 2 noiembrie 2010, cu actele normative ataşate.

La termenul de judecată din data de 23 iulie 2010, Curtea, în temeiul art. 198, alin. (3), C. proc. pen., a aplicat amendă judiciară în cuantum de 2.000 RON apărătorului ales S.I.E. al apelantului-intimat-inculpat D.S., iar, prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2010, în temeiul art. 199, C. proc. pen., a admis cererea de reexaminare formulată de petentul S.I.E., dispunând scutirea de amendă judiciară, întrucât a făcut dovada imposibilităţii sale de prezentare.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371, alin. (2), C. proc. pen., a statuat că apelurile formulate de Ministerul Public şi de apelantul-intimat-inculpat P.T. sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S., D.S., M.R.T. nu sunt fondate, pentru considerentele arătate în continuare:

Instanţa de apel a observat cu caracter preliminar modalitatea în care apelanţii-intimaţi-inculpaţi, prin apărătorii aleşi, au înţeles să-şi exercite dreptul procesual în calea de atac a apelului pendinte, în sensul că au depus la dosar mai multe seturi consistente cu diverse şi contradictorii motive de apel, unele nesusţinute în dezbatere, tocmai pentru a face cât mai dificilă munca de sinteză a Curţii şi cu speranţa că aceasta va omite să analizeze vreuna dintre apărări, pentru a obţine, în această modalitate speculativă, o soluţie de casare, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, în scopul prelungirii duratei procesului penal.

Referitor la necompetenţa materială a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de apelanţii-intimaţi-inculpaţi M.R.T. şi P.T., Curtea a constatat că există cazul de conexitate prevăzut de art. 34, lit. a), C. proc. pen., deoarece inculpatul B.V.S. a comis un concurs real de infracţiuni, respectiv, împreună cu coinculpaţii M.R.T. şi P.T., infracţiunea de luare de mită, care are ca obiect material suma de 8.000 RON, şi, împreună cu inculpatul D.S., infracţiunea de trafic de influenţă, cu un obiect material în sumă de 16.000 de euro, valoare care, evident, depăşeşte suma de 10.000 de euro, stabilită de art. 13, alin. (1), lit. a) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în baza căruia Direcţiei Naţionale Anticorupţie îi revine competenţa materială. În plus, potrivit art. 13, alin. (1), lit. b) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, printre care se numără infracţiunile de luare de mită şi de trafic de influenţă, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, dar care au fost comise, printre altele, de către persoanele cu funcţii de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, cu excepţia persoanelor cu funcţii de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor, ori fiecare dintre apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S., M.R.T. şi P.T. aveau atribuţii de control în cadrul Consiliului local al sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. Ca atare, competenţa materială specială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este atrasă nu numai de valoarea obiectului material al infracţiunii de corupţie, ci şi de calitatea persoanei. În aceste condiţii, sesizarea instanţei de fond este legală, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 332, alin. (2), C. proc. pen., privind restituirea cauzei la procurorul competent material sau după calitatea persoanei.

Curtea, întrucât fiecare dintre apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S., M.R.T. şi P.T. a invocat lipsa atribuţiilor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a analizat, în mod deosebit, această apărare, constatând a fi lipsită de fundament factual şi legal. Potrivit fişei posturilor, întocmite de Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Inspecţie - Biroul Inspecţie Monumente Istorice, la data de 26 septembrie 2008, când a fost pretinsă o sumă de bani, inculpatul B.V.S. îndeplinea funcţia de referent, fiind numit inspector ulterior, prin Decizia nr. 1.314 din 20 octombrie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară, inculpatul M.R.T. era consilier, iar inculpatul P.T. avea funcţia de referent în cadrul aceleiaşi instituţii publice. Însă, competenţele generale ale acestor funcţionari publici sunt stabilite prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, independent de modalitatea fidelă, insuficientă, eronată sau confuză în care acestea se regăsesc în fişa postului şi indiferent de afirmaţiile vădit părtinitoare ale Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Servicii Comunitare, care, prin adreseledin 21 octombrie 2010 şi din 2 noiembrie 2010, au adus la cunoştinţa instanţei de judecată nu numai modul în care trebuie interpretate textele de lege, dar şi împrejurarea mincinoasă că proprii angajaţi nu au nici un fel de competenţă în constatarea şi sancţionarea contravenţiilor. În realitate, însă, toate aceste apărări şi reacţii instituţionale nefireşti sunt contrazise de chiar actele normative. Potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 422/2001, constituie contravenţie la regimul de protejare a monumentelor istorice încălcarea de către proprietarul unui monument istoric a obligaţiilor prevăzute de art. 36 din aceeaşi lege, printre care, la alin. (1) lit. b), este prevăzută obligaţia acestuia de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere, cu respectarea procedurii prevăzută de această lege specială. Aceste dispoziţii legale se coroborează cu art. 26, lit. f) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, conform căruia constituie contravenţie împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor solicitate. După cum se arată la art. 57, alin. (2) din Legea nr. 422/2001, pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, constatarea şi aplicarea amenzilor contravenţionale pot fi efectuate inclusiv de către primar, preşedintele consiliului judeţean, împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie. Competenţa de constatare şi sancţionare contravenţională se regăseşte, de altfel, în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti, a cărui modificare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 61 din 27 martie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti, unde, potrivit art. 25 din structura Serviciului de Inspecţie în Construcţii face parte Biroul de Inspecţie Monumente Istorice, care are atribuţii de control şi sancţionare în baza art. 26 lit. f) din Legea nr. 50/1991, Legii nr. 422/2001 şi a Ordinului nr. 2.314/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor, întocmind procese-verbale de constatare şi sancţionare contravenţională.

De asemenea, nu prezintă relevanţa juridică dorită de aceeaşi trei apelanţi-intimaţi-inculpaţi împrejurarea că nu exista vreo sesizare înregistrată la Primăria sectorului 1, Bucureşti, ca situaţie premisă pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, care, de altfel nici nu este reglementată de legea penală, atâta timp cât, având calitatea de organe ale statului cu atribuţii de supraveghere şi control, se puteau sesiza din oficiu cu privire la actele contravenţionale comise în domeniul monumentelor istorice.

Ca atare, stabilind, în mod neechivoc, împrejurarea că inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T. aveau atribuţii de control, se impune schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului B.V.S. şi a faptei penale reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii M.R.T. şi P.T. din infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv de apel al Ministerului Public, în defavoarea apelanţilor-intimaţi-inculpaţi.

Referitor la soluţia de condamnare a inculpaţilor B.V.S., M.R.T. şi P.T., fiecare pentru infracţiunea de luare de mită, Curtea a apreciat că există probe clare de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a fost dovedită de către inculpaţi, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen. Astfel, pe data de 29 septembrie 2008, au formulat denunţuri atât martorul-denunţător M.C.R., prin care a arătat că, după ce, pe cale amiabilă, s-a stins conflictul cu petentul B.E.M., vecinul său, care depusese sesizări la Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti - Biroul Inspecţie Monumente Istorice, au venit, de mai multe ori, la imobilul din Bucureşti, str. E. sector 1, aflat în lucrări de reamenajare, alţi doi poliţişti comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., solicitându-i documentele imobilului, apoi pe data de 26 septembrie 2008 aceştia au venit însoţiţi de inculpatul M.R.T., şeful acestora, spunându-i, în prezenţa martorului C.C., care efectua traducerea, că există trei posibilităţi, şi anume fie aplicarea unei amenzi contravenţionale în sumă de 200.000.000 ROL (20.000 RON), fie înaintarea actelor la primărie, fie mai discută pe data de 29 septembrie 2008, cât şi martorul-denunţător V.J., soţia martorului-denunţător M.C.R., care a arătat că, după un timp de la clasarea sesizării, au venit alţi doi poliţişti comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., însoţiţi de inculpatul M.R.T., şeful acestora, care, după ce le-au verificat actele imobilului, le-au spus că vor închide lucrările, apoi a aflat de la Primăria Municipiului Bucureşti că primăria de sector nu are competenţă în privinţa imobilelor istorice. În urma acestor două denunţuri depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în regim de urgenţă, a emis Ordonanţa din data de 29 septembrie 2008, în Dosarul nr. 252/P/2008, prin care a autorizat interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental, cu titlu provizoriu, în baza căreia a fost emisă autorizaţia din 29 septembrie 2008, confirmată, ulterior, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 1 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Cabinetul Preşedintelui, din Dosarul nr. 784/A.I./2008.

Totodată, se impune lămurirea că procurorul doar dispune culegerea acestor probe, în condiţiile de specialitate prevăzute de legea procesual penală, şi nu interceptează, personal, convorbirile telefonice sau ambientale, după cum a susţinut apelantul-intimat-inculpat P.T. În acest sens Curtea a constatat că toată această procedură a fost respectată întocmai de către procurorul de la urmărire penală, astfel că interceptările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental constituie mijloace legale de probă. Potrivit acestor interceptări din mediul ambiental, inculpatul B.V.S. începuse să-i asigure pe martorii-denunţători că-i poate ajuta să obţină procesul-verbal de recepţie a lucrărilor la imobil, astfel că organele de urmărire penală, din raţiuni specifice, au continuat urmărirea activităţii infracţionale şi strângerea probatorului, pentru ca abia după constatarea flagrantului din data de 5 august 2009 să se dispună începerea urmăririi penale, potrivit Rezoluţiei din data de 5 august 2009. Din procesul-verbal întocmit pe data de 16 septembrie 2009 privind redarea discuţiilor ambientale purtate la întâlnirea din data de 29 septembrie 2008, la imobilul din Bucureşti, str. E. sectorul 1, dintre martorul-denunţător M.C.R. şi martorul C.C. cu inculpaţii B.V.S. şi P.T., însoţit de planşe fotografice, rezultă, cu multă claritate, că au existat discuţii prealabile cu privire la o mită în sumă de 8.000 de RON, pentru evitarea unor viitoare controale, astfel că inculpatul B.V.S., printre altele, afirmă că fac o afacere bună pentru ambele părţi, se înţelege că atât pentru proprietar, cât şi pentru inculpaţi, în timp ce inculpatul P.T. participă, în mod activ, la dialogul privind remiterea sumei de bani solicitată anterior, stabilindu-se o întâlnire pentru a doua zi. Totodată, potrivit procesului-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 29 septembrie 2008, inculpatul B.V.S. îi comunică inculpatului P.T., care afirmă că nu-l poate însoţi a doua zi, că trebuie să meargă, dimineaţă, să ia banii, indiferent de situaţie, apoi stabileşte, prin telefon, cu martorul C.C. ora pentru întâlnirea de a doua zi, ca să ia „ce trebuie". Tot pe data de 29 septembrie 2008 au fost interceptate o serie de convorbiri telefonice, în care martorul-denunţător M.C.R. îi comunică martorului C.C. faptul că a făcut rost de suma de 8.000 de RON, iar, mai târziu, martorul C.C. îl încunoştinţează asupra discuţiei telefonice purtată cu inculpatul B.V.S. Pe data de 30 septembrie 2008, după înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziţie de denunţători, prin procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, însoţit de planşe fotografice, inculpatul B.V.S. a mers la imobilul în reamenajare, de unde, temându-se să nu fie instalate camere de luat vederi, s-a deplasat, împreună cu martorii-denunţători M.C.R. şi V.J., cu martorii H.R.L. şi C.C., la restaurantul „L.E." din sectorul 1, Bucureşti, pe care, la un moment dat, l-a părăsit, împreună cu martorul-denunţător M.C.R., ambii intrând în autoturismul inculpatului, unde martorul-denunţător i-a remis suma de 8.000 de RON, anterior înseriată, după cum atestă procesul-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental, însoţit de planşe fotografice. Totodată, potrivit aceluiaşi proces-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 30 septembrie 2008, după primirea banilor, inculpatul B.V.S. îi relatează inculpatului P.T. momentul în care i-a înmânat inculpatului M.R.T. suma de 8.000 de RON, spunând că acestuia îi este uşor să stea la birou şi să primească banii aduşi de subordonaţi.

Toate discuţiile telefonice şi din mediul ambiental au fost traduse de interpretul de limbă engleză B.E.C., cu autorizaţia din 30 ianuarie 2003, eliberată de Ministerul Justiţiei.

De asemenea, martorul H.R.L., asociat unic la SC „E.G. - I.I." SRL, proprietarul imobilului, a confirmat prezenţa, de mai multe ori, în curtea casei la care se efectuau lucrările de renovare, a celor doi poliţişti comunitari, descrişi după trăsăturile fizice, identificaţi ca fiind inculpaţii B.V.S. şi P.T., care găseau diferite motive de sancţionare contravenţională, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., şeful acestora, care purta un cercel în ureche, toţi trei inculpaţii comunicându-i, în mod neechivoc, că trebuie să plătească, pentru că lucrările nu pot fi niciodată perfecte. Aceste susţineri sunt confirmate de declaraţiile martorului C.C., administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare, prin care arată că a asigurat interpretarea dintre martori şi inculpaţi, respectiv inculpaţii B.V.S. şi P.T., recunoscuţi de pe planşele fotografice, care au venit, la început, de mai multe ori, încercând să găsească nereguli, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., şeful acestora, solicitându-le suma de 2000 de euro. În plus, însăşi coinculpatul D.S. a arătat, în declaraţia sa din data de 9 septembrie 2009 de la urmărirea penală, că Ie-a comunicat inculpaţilor B.V.S., M.R.T. şi P.T. împrejurarea că se ştie despre primirea sumei de 8.000 de RON, iar aceştia nu au negat, ci doar şi-au exprimat îngrijorarea de a nu fi fost filmaţi.

Ca atare, Curtea a concluzionat la rândul său că din modalitatea în care cei trei inculpaţi au acţionat, rezultă intenţia directă de a obţine mită.

În situaţia în care inculpaţii ar fi constatat comiterea vreunei contravenţii, conduita legală a acestora presupunea întocmirea unui proces-verbal de sancţionare contravenţională, şi, nicidecum, să se deplaseze de mai multe ori la imobil sau la restaurant, pentru a se întâlni cu persoanele contraveniente, întrucât aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să fie fermă şi imediată, nicidecum negociată. În aceste condiţii, în mod legal, martorii-denunţători au sesizat, pe data de 29 septembrie 2008, organele judiciare, care, imediat, au luat măsurile necesare pentru a culege probe, în vederea dovedirii activităţii infracţionale a inculpaţilor, ce urma să fie finalizată, prin primirea mitei, într-un timp foarte scurt. Aceste denunţuri au fost formulate cu mult după rezoluţia infracţională a inculpaţilor, chiar şi după ce, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi în parte, infracţiunea de luare de mită s-a consumat, în modalitatea pretinderii, pe data de 26 septembrie 2008. Faptul că, ulterior, a fost realizat de către inculpatul B.V.S. inclusiv elementul material în modalitatea normativă a primirii nu are nici o relevanţă juridică, sub acest aspect. Ca atare, organele judiciare nu au încălcat dispoziţiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., privind interzicerea obţinerii de probe prin determinare, după cum au susţinut apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S. şi P.T. Tot din aceleaşi raţiuni juridice privitoare la modalitatea normativă de comitere a infracţiunii de luare de mită, Curtea a apreciat că este lipsită de importanţă juridică împrejurarea că martorii-denunţători au cunoscut necompetenţa inculpaţilor cu privire la imobilele monumente istorice, întrucât pretinderea s-a făcut tocmai în exercitarea competenţelor profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se poate pretinde ca denunţătorii şi martorii, unii cetăţeni străini, să cunoască, în mod lămurit, atribuţiile de serviciu ale unui poliţist comunitar, care face parte dintr-o instituţie publică în care nu se ştiu cu exactitate limitele sale de funcţionare. În acelaşi timp, susţinerea apelantului-intimat-inculpat B.V.S., conform căreia martorii-denunţători au formulat denunţuri pentru a obţine, în acest mod, facilităţi procedurale în dosarele în care sunt urmăriţi penal, sunt simple speculaţii, care depăşesc decenţa apărării.

Din tot acest vast probatoriu - a concluzionat de asemenea instanţa de apel -rezultă că a fost comisă o faptă penală, în materialitatea sa, care a produs schimbări în lumea obiectivă, respectiv martorii au pregătit suma de 8.000 de RON, remisă, ulterior, inculpatului B.V.S., şi, de asemenea, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în ceea ce priveşte subiectul activ, atâta timp cât toţi cei trei inculpaţi erau funcţionari publici, în plus cu atribuţii de control, a fost comisă acţiunea de pretindere a unei sume de bani, ca element material al laturii obiective, iar, pe latura subiectivă, vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, care este dovedită prin deplasările insistente şi prin discuţiile cu denunţătorii. Referitor la apelantul-intimat-inculpat M.R.T., care s-a apărat susţinând că nu acesta a comis fapta penală, Curtea, stabilind că elementul material al infracţiunii de luare de mită constă în modalitatea normativă a pretinderii, nu poate să mai aibă în vedere acţiunea ulterioară de primire a inculpatului B.V.S., despre care, în calitatea sa de şef, era în perfectă cunoştinţă.

Având în vedere ansamblul materialului probator astfel cum a fost examinat şi analizat anterior, Curtea a apreciat ca fiind lipsite de fundament solicitările de achitare ale apelanţilor-intimaţi-inculpaţi B.V.S., în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., M.R.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., şi P.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen. Chiar şi această paletă de temeiuri de drept pentru achitare relevă lipsa de sinceritate şi construcţia unei apărări în totală contradicţie cu evidenţa probelor.

În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de influenţă comise de inculpaţii B.V.S. şi D.S., Curtea a apreciat că, în egală măsură, sunt probate prin dovezi de vinovăţie lipsite de orice echivoc.

Întrucât apelantul-intimat-inculpat B.V.S. nu a contestat vinovăţia sa, Curtea a făcut referire doar cu privire la încadrarea juridică a acestei faptei penale.

În acest sens, prin schimbarea încadrării juridice, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 6 din aceeaşi lege. însă, pentru acurateţe juridică, Curtea a apreciat că nu trebuia reţinut, în bloc, tot art. 7 din Legea nr. 78/2000, ci doar alin. (3) al acestui articol, iar această precizare nu are caracterul unei schimbări de încadrare juridică, pentru a fi fost pusă în discuţia părţilor.

Cât priveşte pe apelantul-intimat-inculpat D.S., Curtea a apreciat că probele administrate dovedesc faptul că a urmărit obţinerea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, semnat de funcţionarii publici pe lângă care a intervenit, pentru obţinerea sumei de 16.000 de euro, fără să aibă vreo relevanţă juridică dacă numai pentru inculpatul B.V.S. sau pentru amândoi, astfel după cum s-a apărat, susţinând că nu a pretins pentru sine şi nici nu a primit vreo sumă de bani.

Prin procesul-verbal din data de 17 septembrie 2009, a fost redată interceptarea discuţiilor ambientale din data de 5 noiembrie 2008 purtate de martorii M.C.R. şi C.C. cu inculpaţii B.V.S. şi D.S., care sosiseră la imobilul în renovare, fiind de reţinut solicitarea inculpatului D.S. adresată coinculpatului de a le traduce martorilor că îi este uşor să le spună că poate să facă recepţia imobilului în stadiul în care se afla în momentul respectiv şi să le ia banii, astfel că implicarea sa a continuat, iar pe data de 23 martie 2009, însoţită de acelaşi coinculpat şi de martorul T.N.T., s-a întâlnit, de data aceasta, la restaurantul „L.E." din sectorul 1, Bucureşti, cu martorii M.C.R. şi V.J., unde s-au purtat discuţii intense cu privire la recepţia finală a lucrării, pentru suma de 1.000 euro, solicitată de inculpatul B.V.S., care să fie împărţită, în mod egal, între aceştia, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 21 septembrie 2009 de redare a interceptării din ambient. Pe data de 24 martie 2009, inculpatul D.S., aflată în autoturismul său marca K., cu număr de înmatriculare (...), s-a întâlnit cu martorul V.J., care i-a înmânat un set de înscrisuri, astfel după cum se constată prin procesul-verbal din data de 27 martie 2009 de redare a interceptării ambientale, cu planşe fotografice. Pe data de 30 marie 2009, tot la restaurantul „L.E.", se întâlnesc, din nou aceeaşi coinculpaţi, însoţiţi de martorul T.N.T., cu martorii M.C.R. şi V.J., purtându-se discuţii ample cu privire la recepţia finală a lucrării, la care inculpatul D.S. are o participare preponderentă, conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a interceptărilor din mediul ambiental, cu planşe fotografice. Martorul T.N.T., referent în cadrul Serviciului Autorizaţii de Construire şi Reglementări Urbanistice al Primăriei sectorului 1, Bucureşti, a confirmat că i-a însoţit pe inculpaţii B.V.S. şi D.S., la întâlnirile, în restaurantul respectiv, cu martorii M.C.R. şi V.J., când au avut loc discuţii cu privire la imobilul din Bucureşti, str. E. sectorul 1, Bucureşti, la care nu a fost atentă. Potrivit procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009, cu planşe fotografice, pe data de 1 aprilie 2009, în aceeaşi locaţie, s-au întâlnit, din nou, aceeaşi martori şi inculpaţi, iar inculpatul B.V.S. calculează preţul influenţei, respectiv suma de 15.000 de euro pentru funcţionarii publici de la Primăria Municipiului Bucureşti şi de la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, la care se adaugă suma de 1.000 de euro, „comisionul" acestora, fără ca inculpatul D.S. să aibă vreo intervenţie de negare sau de refuz, apoi pe data de 3 aprilie 2009, în acelaşi loc, s-au întâlnit, iarăşi, în aceeaşi componenţă, purtându-se discuţii pe aceeaşi temă, iar inculpatul D.S. redă, la un moment dat, din memorie, dialogurile purtate cu persoanele pe lângă care a intervenit, după cum se constată din procesul-verbal întocmit pe data de 22 septembrie 2009, însoţit de planşe fotografice. Conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a convorbirilor ambientale, pe data de 3 august 2009 inculpatul D.S. se întâlneşte, în acelaşi restaurant, cu martorii M.C.R. şi V.J., cărora le expune motivele tergiversării obţinerii avizelor, confirmând cuantumul sumei de bani anterior solicitată de coinculpatul B.V.S. Conţinutul, în esenţă, al discuţiilor purtate în ambientul restaurantului sunt confirmate prin declaraţiile martorilor M.C.R. şi V.J., care a arătat că, după mai multe întâlniri cu inculpaţii B.V.S. şi D.S., pe data de 5 august 2009, la ora 10,00, inculpatul D.S. i-a comunicat, prin telefon, că procesul-verbal de recepţie are toate semnăturile. De asemenea, martorul V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia de Inspecţie şi Control General - Serviciul Inspecţie Lucrări Edilitare, a arătat că martorul D.R., şeful său şi fostul soţ al inculpatei D.S., a rugat-o să o ajute pe fosta sa soţie, cu privire la care a mai adăugat că venea destul de des pe la Primăria Municipiului Bucureşti şi că s-a implicat în activitatea de obţinere a procesului-verbal de recepţie, având o atitudine suspectă, iar martorul Ş.D., expert la Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Autorizaţii de Construire, a declarat că, la solicitarea martorului D.R., s-a deplasat, împreună cu martorul V.M.C., la imobilul respectiv, iar, după un timp, martorul V.M.C. i-a prezentat procesul-verbal de recepţie, cu toate celelalte semnături, pe care, la rândul său, I-a semnat. Totodată, martorul L.S.A., consilier superior în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, a susţinut că, după ce la sfârşitul lunii martie a anului 2009 I-a sunat la telefon de mai multe ori, inculpata D.S. a venit în biroul său, unde a semnat formularele procesului-verbal de recepţie, precizând că aceasta este prietenă cu HG, colega sa de serviciu, pe care aceasta o vizitează deseori. Din toate aceste probe coroborate, rezultă că inculpatul D.S. s-a ocupat, personal, de obţinerea avizelor de pe procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 5 august 2009, pe care trebuiau aplicate semnăturile martorilor Ş.D. şi L.S.A., alături de alte două semnături, dintre care una aparţinând arhitectului B.G.A., cu privire la care există referiri că ar fi refuzat, iniţial, să semneze. Se mai adaugă procesul-verbal din data de 6 august 2009 de redare a discuţiilor ambientale purtate pe data de 5 august 2009 de aceeaşi doi martori cu inculpatul B.V.S., procesul-verbal din data de 5 august 2009, însoţit de planşe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, pusă la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi procesul-verbal din data de 5 august 2009 de constatare a infracţiunii flagrante, cu planşe fotografice, conform căruia în autoturismul marca O., cu număr de înmatriculare (...), aparţinând inculpatului, aflat la volan, a fost găsită suma de 16.000 de euro, pe care martorul-denunţător M.C.R. i-o înmânase.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea, Curtea a făcut trimitere în acest sens la criteriile generale enumerate la art. 72, alin. (1), C. pen., şi anume limitele speciale prevăzute de legea penală, cuprinse între 3 ani şi 15 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, între 2 ani şi 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, şi între 2 ani şi 12 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, cu aplicarea art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social ridicat al infracţiunilor de corupţie, care rezultă din calitatea de funcţionar public cu atribuţii de control a inculpaţilor B.S.V., P.T. şi M.R.T., şeful acestora, din modalitatea concretă de comitere atât a infracţiunii de luare de mită, cât şi a infracţiunii de trafic de influenţă, şi anume prin deplasări repetate, efectuate în timpul programului de serviciu, la imobilul în renovare sau, de cele mai multe ori, la restaurant, unde se purtau discuţii ample, în care inculpatul B.V.S. a dat dovadă de o insistenţă agresivă, în timp ce inculpatul D.S. a avut mai mult tact, doar pentru a obţine, în acest mod, bani necuveniţi, sumele importante de 8.000 de RON, cu titlu de mită, şi de 16.000 de euro pentru traficarea influenţei, persoana inculpaţilor B.V.S., în vârstă de 33 de ani la data comiterii primei infracţiuni, în anul 1998 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „N.T.", în perioada anilor 1999 - 2001 a lucrat, ca vânzător, în anul 2002 s-a angajat, ca ospătar, pe un vas de croazieră, revenind în ţară în anul 2005, unde, cu banii economisiţi, a încercat să-şi întemeieze o societate comercială de taximetrie, însă nu a obţinut aprobările necesare, apoi, în anul 2007, a fost angajat la Primăria sectorului 1, Bucureşti, ca referent, date care rezultă din referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu are antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală nesinceră, D.S., în vârstă de 41 de ani la data săvârşirii infracţiunii, în prezent este necăsătorită şi are un major în vârstă de 20 de ani, rezultat din prima căsătorie, s-a recăsătorit în anul 1997 şi a divorţat, din nou, după 10 ani, a lucrat, aproximativ 8 ani, la Fabrica de Calculatoare P., unde verifica circuitul computerelor, apoi a fost barman, baby-sitter şi coafeză, după care, în perioada anilor 1995 - 2000 a deţinut o societate comercială în domeniile comerţului şi construcţiilor, însă a renunţat pentru a se angaja, în anul 2000, la Primăria sectorului 1, Bucureşti, ca inspector fiscal, iar, din anul 2008 este consilier principal la Direcţia de Disciplină în Construcţii, astfel după cum s-a consemnat în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală doar declarativ sinceră, pentru că şi-a motivat activitatea sa infracţională prin prisma altruismului, M.R.T., în vârstă de 33 de ani la data comiterii infracţiunii, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Ecologice în anul 2001, când a început să lucreze, ca jurnalist, apoi în anul 2005 a fost angajat, ca şef al Biroului de Inspecţie Monumente Istorice din cadrul Serviciului de Inspecţie în Construcţii de la Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti, astfel după cum se menţionează în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală constant nesinceră, P.T., în vârstă de 40 de ani, are studii medii, a început să lucreze încă din anul 1988, ca şofer profesionist, iar în anul 2008 a fost angajat la Primăria sectorului 1, Bucureşti - Serviciul de Inspecţie în Construcţii - Biroul de Inspecţie Monumente Istorice, întreţine o relaţie de concubinaj, din care a rezultat un minor, în prezent în vârstă de 8 ani, aşa după cum s-a cosemnat în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracţiuni reţinut în sarcina inculpatului B.V.S.

Având în vedere toate aceste elemente de natură a caracteriza atât faptele penale, la care inculpaţii B.V.S. şi D.S. au avut un grad ridicat de participare, în timp ce inculpatul M.R.T., ca şef de serviciu, a manifestat o oarecare abilitate, trimiţându-şi subalternii să culeagă foloasele ilicite, obţinute în urma exercitării autorităţii sale sporite, cât şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi, care, după practicarea unor meserii obscure, au dobândit calitatea de funcţionar public în administraţia locală, pe care s-a dovedit că au folosit-o nu pentru a sluji interesele comunitare, ci pentru a se îmbogăţi, utilizându-şi puterea, Curtea a apreciat că pedepsele cu închisoarea au fost corect individualizate doar sub aspectul cuantumului acestora.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a considerat că pentru inculpatul D.S., care a avut o contribuţie însemnată la realizarea activităţii infracţionale, prin toate deplasările şi intervenţiile sale de-a lungul unei perioade mari de timp, scopurile educativ şi punitiv ale pedepsei închisorii pot fi atinse doar prin executarea în regim de detenţie, pentru a înţelege că un funcţionar public, în timpul programului său de lucru, trebuie să asigure interesele comunităţii, şi nu pe cele personale.

Dimpotrivă, reţinând participarea redusă a inculpatului P.T., care s-a aflat în umbra inculpatului B.V.S., Curtea a apreciat că acesta nu va mai comite alte infracţiuni, astfel că suspendarea executării sub supraveghere este în măsură să constituie un avertisment serios pentru inculpat.

De asemenea, în ceea ce priveşte pe apelantul-intimat-inculpat D.S., Curtea, având în vedere tocmai calitatea de funcţionar public a acestuia, a apreciat că este nedemn să mai exercite o asemenea profesie, astfel că a aplicat acestuia inclusiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. c), C. pen. Totodată, Curtea constată că acesta a fost reţinut pe data de 6 august 2009, prin Ordonanţa nr. 6 din 6 august 2009, şi nu pe data de 5 august 2009, după cum a menţionat instanţa de fond, şi nici pe data de 6 mai 2009, cum a susţinut Ministerul Public, evident fiind o eroare materială.

Referitor la apelanţii-intimaţi-inculpaţi M.R.T. şi P.T., Curtea constată că inculpaţii au comis şi au fost condamnaţi pentru o infracţiune unică, astfel că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 35, alin. (1), C. pen., care se referă la pedepse complementare ce însoţesc pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracţiuni concurente.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală prin Decizia penală nr. 265 din 3 decembrie 2010 în baza art. 379, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantul-intimat-inculpat P.T. împotriva Sentinţei penale nr. 297/F din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 38283/3/2009, pe care a desfiinţat-o în parte, şi, rejudecând în fond, consecutiv descontopirii pedepsei rezultante de 5 ani închisoare stabilită faţă de inculpatul B.V.S. şi repunerii în individualitatea lor, a pedepselor componente de 5 ani închisoare şi de 5 ani închisoare a decis următoarele:

- în temeiul art. 334, C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului B.V.S. şi a faptei penale reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii M.R.T. şi P.T. din infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- în temeiul art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul B.V.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar, în temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, după care, în temeiul art. 33, lit. a), C. pen., raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen., va contopi pedepsele de 5 ani închisoare şi de 5 ani închisoare, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

- în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., va face aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., aşa încât va înlătura aplicarea art. 86¹, C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere, iar, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen., va deduce reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 6 august 2009 - 8 aprilie 2010, inclusiv.

- în temeiul art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul M.R.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., urmând să înlăture aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen.

- în temeiul art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, şi înlăturarea aplicării art. 35, alin. (1), C. pen., iar, în temeiul art. 86¹, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., art. 71, alin. ultim, C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale a închisorii, precum şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi c), C. pen., pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit în temeiul art. 86², alin. (1) şi alin. (2), C. pen., în timpul căruia, în temeiul art. 86³, alin. (1), C. pen., inculpatul va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere de a se prezenta, la datele stabilite, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, de a comunica şi justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, urmând ca, în temeiul art. 359, C. proc. pen., să-i atragă atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴, C. pen., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În temeiul art. 379, pct. 1, lit. b), C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S., D.S. şi M.R.T.

În temeiul art. 383, alin. (1¹), C. proc. pen., raportat la art. 300², C. proc. pen., cu aplicarea art. 160^b, alin. (1) şi alin. (3), C. proc. pen., a menţinută starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat B.V.S.

În temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., pentru apelantul-intimat-inculpat B.V.S. s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 5 august 2009 la zi.

III. Recursurile în termen împotriva deciziei amintite formulate de inculpaţii B.V.S., M.R.T., D.S. şi P.T. reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie respinse în apel circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1, 17, 17¹, 18 şi 14 C. proc. pen. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Referitor la necompetenţa materială a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de recurenţii-inculpaţi M.R.T. şi P.T., instanţa de apel a constatat în mod justificat că există cazul de conexitate prevăzut de art. 34, lit. a), C. proc. pen., deoarece inculpatul B.V.S. a comis un concurs real de infracţiuni, respectiv, împreună cu coinculpaţii M.R.T. şi P.T., infracţiunea de luare de mită, care are ca obiect material suma de 8.000 RON, şi, împreună cu inculpatul D.S., infracţiunea de trafic de influenţă, cu un obiect material în sumă de 16.000 de euro, valoare care, evident, depăşeşte suma de 10.000 de euro, stabilită de art. 13, alin. (1), lit. a) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în baza căruia Direcţiei Naţionale Anticorupţie îi revine competenţa materială. În plus, potrivit art. 13, alin. (1), lit. b) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, printre care se numără infracţiunile de luare de mită şi de trafic de influenţă, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, dar care au fost comise, printre altele, de către persoanele cu funcţii de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, cu excepţia persoanelor cu funcţii de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor, ori fiecare dintre recurenţii-inculpaţi B.V.S., M.R.T. şi P.T. aveau atribuţii de control în cadrul Consiliului local al sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. Ca atare, competenţa materială specială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este atrasă nu numai de valoarea obiectului material al infracţiunii de corupţie, ci şi de calitatea persoanei. În aceste condiţii, sesizarea instanţei de fond este legală, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 332, alin. (2), C. proc. pen., privind restituirea cauzei la procurorul competent material sau după calitatea persoanei.

Susţinerile în apărare făcute de recurenţii-inculpaţi B.V.S., M.R.T. şi P.T. privind lipsa atribuţiilor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor - ce ar atrage înlăturarea răspunderii penale sub aspectul infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina acestora - este lipsită de fundament factual şi legal, astfel cum au constatat în mod justificat şi instanţele anterioare.

În acest sens este de remarcat că potrivit fişei posturilor, întocmite de Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Inspecţie - Biroul Inspecţie Monumente Istorice, la data de 26 septembrie 2008, când a fost pretinsă o sumă de bani, inculpatul B.V.S. îndeplinea funcţia de referent, fiind numit inspector ulterior, prin Decizia nr. 1.314 din 20 octombrie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară, inculpatul M.R.T. era consilier, iar inculpatul P.T. avea funcţia de referent în cadrul aceleiaşi instituţii publice. Însă, competenţele generale ale acestor funcţionari publici sunt stabilite prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, independent de modalitatea fidelă, insuficientă, eronată sau confuză în care acestea se regăsesc în fişa postului şi indiferent de afirmaţiile vădit părtinitoare ale Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti - Direcţia Generală de Servicii Comunitare, care, prin adresele din 21 octombrie 2010 şi din 2 noiembrie 2010, au adus la cunoştinţa instanţei de judecată nu numai modul în care trebuie interpretate textele de lege, dar şi împrejurarea mincinoasă că propriii angajaţi nu au nici un fel de competenţă în constatarea şi sancţionarea contravenţiilor. În realitate, însă, toate aceste apărări şi reacţii instituţionale nefireşti sunt contrazise de chiar actele normative. Potrivit art. 55, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 422/2001, constituie contravenţie la regimul de protejare a monumentelor istorice încălcarea de către proprietarul unui monument istoric a obligaţiilor prevăzute de art. 36 din aceeaşi lege, printre care, la alin. (1), lit. b), este prevăzută obligaţia acestuia de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere, cu respectarea procedurii prevăzută de această lege specială. Aceste dispoziţii legale se coroborează cu art. 26, lit. f) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, conform căruia constituie contravenţie împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor solicitate. După cum se arată la art. 57, alin. (2) din Legea nr. 422/2001, pentru contravenţiile prevăzute la art. 55, alin. (1), lit. b) din aceeaşi lege, constatarea şi aplicarea amenzilor contravenţionale pot fi efectuate inclusiv de către primar, preşedintele consiliului judeţean, împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie. Competenţa de constatare şi sancţionare contravenţională se regăseşte, de altfel, în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti, a cărui modificare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 61 din 27 martie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, Bucureşti, unde, potrivit art. 25, din structura Serviciului de Inspecţie în Construcţii face parte Biroul de Inspecţie Monumente Istorice, care are atribuţii de control şi sancţionare în baza art. 26, lit. f) din Legea nr. 50/1991, Legii nr. 422/2001 şi a Ordinului nr. 2.314/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor, întocmind procese-verbale de constatare şi sancţionare contravenţională.

Ca atare, fiind stabilită în mod neechivoc în cauză, împrejurarea că inculpaţii B.V.S., M.R.T. şi P.T. aveau atribuţii de control, în mod justificat Curtea a decis schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului B.V.S. şi a faptei penale reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii M.R.T. şi P.T. din infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv de apel al Ministerului Public, în defavoarea apelanţilor-intimaţi-inculpaţi.

Referitor la soluţia de condamnare a inculpaţilor B.V.S., M.R.T. şi P.T., fiecare pentru infracţiunea de luare de mită, Înalta Curte constată la rândul său că există probe indubitabile de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a fost înlăturată de către inculpaţi, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen.

Astfel, pe data de 29 septembrie 2008, au formulat denunţuri atât martorul-denunţător M.C.R., prin care a arătat că, după ce, pe cale amiabilă, s-a stins conflictul cu petentul B.E.M., vecinul său, care depusese sesizări la Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului 1, Bucureşti - Biroul Inspecţie Monumente Istorice, au venit, de mai multe ori, la imobilul din Bucureşti, str. E., sector 1, aflat în lucrări de reamenajare, alţi doi poliţişti comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., solicitându-i documentele imobilului, apoi pe data de 26 septembrie 2008 aceştia au venit însoţiţi de inculpatul M.R.T., şeful acestora, spunându-i, în prezenţa martorului C.C., care efectua traducerea, că există trei posibilităţi, şi anume fie aplicarea unei amenzi contravenţionale în sumă de 200.000.000 ROL (20.000 RON), fie înaintarea actelor la primărie, fie mai discută pe data de 29 septembrie 2008, cât şi martorul-denunţător V.J., soţia martorului-denunţător M.C.R., care a arătat că, după un timp de la clasarea sesizării, au venit alţi doi poliţişti comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., însoţiţi de inculpatul M.R.T., şeful acestora, care, după ce le-au verificat actele imobilului, le-au spus că vor închide lucrările, apoi a aflat de la Primăria Municipiului Bucureşti că primăria de sector nu are competenţă în privinţa imobilelor istorice. În urma acestor două denunţuri depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în regim de urgenţă, a emis Ordonanţa din data de 29 septembrie 2008, în Dosarul nr. 252/P/2008, prin care a autorizat interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental, cu titlu provizoriu, în baza căreia a fost emisă autorizaţiadin 29 septembrie 2008, confirmată, ulterior, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 1 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Cabinetul Preşedintelui, din Dosarul nr. 784/A.I./2008.

Potrivit art. 91², alin. (2¹), C. proc. pen., în cazurile de urgenţă, cum a fost în această situaţie, când mita trebuia remisă a doua zi, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor poate fi dispusă de procuror, care, potrivit art. 91², alin. (3), C. proc. pen., este obligat ca, în termen de 48 de ore, să prezinte ordonanţa, împreună cu un proces-verbal de redare în rezumat şi cu suportul interceptărilor, la judecător, în vederea confirmării. Această procedură de urgenţă poate fi aplicată inclusiv în faza actelor premergătoare, creându-se, astfel, posibilitatea organelor judiciare de a nu pierde probe utile, în dovedirea unei activităţi infracţionale. Totodată, se impune lămurirea că procurorul doar dispune culegerea acestor probe, în condiţiile de specialitate prevăzute de legea procesual penală, şi nu interceptează, personal, convorbirile telefonice sau ambientale, după cum a susţinut apelantul-intimat-inculpat P.T. În acest sens Curtea a constatat întemeiat că toată această procedură a fost respectată întocmai de către procurorul de la urmărire penală, astfel că interceptările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental constituie mijloace legale de probă. Potrivit acestor interceptări din mediul ambiental, inculpatul B.V.S. începuse să-i asigure pe martorii-denunţători că-i poate ajuta să obţină procesul-verbal de recepţie a lucrărilor la imobil, astfel că organele de urmărire penală, din raţiuni specifice, au continuat urmărirea activităţii infracţionale şi strângerea probatorului, pentru ca abia după constatarea flagrantului din data de 5 august 2009 să se dispună începerea urmăririi penale, potrivit Rezoluţiei din data de 5 august 2009. Din procesul-verbal întocmit pe data de 16 septembrie 2009 privind redarea discuţiilor ambientale purtate la întâlnirea din data de 29 septembrie 2008, la imobilul din Bucureşti, str. E., sectorul 1, dintre martorul-denunţător M.C.R. şi martorul C.C. cu inculpaţii B.V.S. şi P.T., însoţit de planşe fotografice, rezultă, cu multă claritate, că au existat discuţii prealabile cu privire la o mită în sumă de 8.000 de RON, pentru evitarea unor viitoare controale, astfel că inculpatul B.V.S., printre altele, afirmă că fac o afacere bună pentru ambele părţi, se înţelege că atât pentru proprietar, cât şi pentru inculpaţi, în timp ce inculpatul P.T. participă, în mod activ, la dialogul privind remiterea sumei de bani solicitată anterior, stabilindu-se o întâlnire pentru a doua zi. Totodată, potrivit procesului-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 29 septembrie 2008, inculpatul B.V.S. îi comunică inculpatului P.T., care afirmă că nu-l poate însoţi a doua zi, că trebuie să meargă, dimineaţă, să ia banii, indiferent de situaţie, apoi stabileşte, prin telefon, cu martorul C.C. ora pentru întâlnirea de a doua zi, ca să ia „ce trebuie". Tot pe data de 29 septembrie 2008 au fost interceptate o serie de convorbiri telefonice, în care martorul-denunţător M.C.R. îi comunică martorului C.C. faptul că a făcut rost de suma de 8.000 de RON, iar, mai târziu, martorul C.C. îl încunoştinţează asupra discuţiei telefonice purtată cu inculpatul B.V.S. Pe data de 30 septembrie 2008, după înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziţie de denunţători, prin procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, însoţit de planşe fotografice, inculpatul B.V.S. a mers la imobilul în reamenajare, de unde, temându-se să nu fie instalate camere de luat vederi, s-a deplasat, împreună cu martorii-denunţători M.C.R. şi V.J., cu martorii H.R.L. şi C.C., la restaurantul „L.E." din sectorul 1, Bucureşti, pe care, la un moment dat, l-a părăsit, împreună cu martorul-denunţător M.C.R., ambii intrând în autoturismul inculpatului, unde martorul-denunţător i-a remis suma de 8.000 de RON, anterior înseriată, după cum atestă procesul-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental, însoţit de planşe fotografice. Totodată, potrivit aceluiaşi proces-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 30 septembrie 2008, după primirea banilor, inculpatul B.V.S. îi relatează inculpatului P.T. momentul în care i-a înmânat inculpatului M.R.T. suma de 8.000 de RON, spunând că acestuia îi este uşor să stea la birou şi să primească banii aduşi de subordonaţi. Toate discuţiile telefonice şi din mediul ambiental au fost traduse de interpretul de limbă engleză B.E.C., cu autorizaţia din 30 ianuarie 2003, eliberată de Ministerul Justiţiei.

Ca atare, Înalta Curte constată la rândul său că din modalitatea în care cei trei inculpaţi au acţionat, rezultă intenţia directă de a obţine mită. În situaţia în care inculpaţii ar fi constatat comiterea vreunei contravenţii, conduita legală a acestora presupunea întocmirea unui proces-verbal de sancţionare contravenţională, şi, nicidecum, să se deplaseze de mai multe ori la imobil sau la restaurant, pentru a se întâlni cu persoanele contraveniente, întrucât aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să fie fermă şi imediată, nicidecum negociată. În aceste condiţii, în mod legal, martorii-denunţători au sesizat, pe data de 29 septembrie 2008, organele judiciare, care, imediat, au luat măsurile necesare pentru a culege probe, în vederea dovedirii activităţii infracţionale a inculpaţilor, ce urma să fie finalizată, prin primirea mitei, într-un timp foarte scurt. Aceste denunţuri au fost formulate cu mult după rezoluţia infracţională a inculpaţilor, chiar şi după ce, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi în parte, infracţiunea de luare de mită s-a consumat, în modalitatea pretinderii, pe data de 26 septembrie 2008. Faptul că, ulterior, a fost realizat de către inculpatul B.V.S. inclusiv elementul material în modalitatea normativă a primirii nu are nici o relevanţă juridică, sub acest aspect. Ca atare, organele judiciare nu au încălcat dispoziţiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., privind interzicerea obţinerii de probe prin determinare, după cum au susţinut apelanţii-intimaţi-inculpaţi B.V.S. şi P.T. Tot din aceleaşi raţiuni juridice privitoare la modalitatea normativă de comitere a infracţiunii de luare de mită, Curtea a apreciat justificat că este lipsită de importanţă juridică împrejurarea că martorii-denunţători au cunoscut necompetenţa inculpaţilor cu privire la imobilele monumente istorice, întrucât pretinderea s-a făcut tocmai în exercitarea competenţelor profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se poate pretinde ca denunţătorii şi martorii, unii cetăţeni străini, să cunoască, în mod lămurit, atribuţiile de serviciu ale unui poliţist comunitar, care face parte dintr-o instituţie publică în care nu se ştiu cu exactitate limitele sale de funcţionare. În acelaşi timp, susţinerea recurentului-inculpat B.V.S., conform căreia martorii-denunţători au formulat denunţuri pentru a obţine, în acest mod, facilităţi procedurale în dosarele în care sunt urmăriţi penal, sunt simple speculaţii, care depăşesc decenţa apărării.

În consecinţă, Înalta Curte reţine la rândul său că în raport cu activităţile ilicite derulate de inculpaţi sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în ceea ce priveşte subiectul activ, atâta timp cât toţi cei trei inculpaţi erau funcţionari publici, în plus cu atribuţii de control, a fost comisă acţiunea de pretindere a unei sume de bani, ca element material al laturii obiective, iar, pe latura subiectivă, vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, care este dovedită prin deplasările insistente şi prin discuţiile cu denunţătorii. Referitor la recurentul-inculpat M.R.T., care s-a apărat susţinând că nu acesta a comis fapta penală, Înalta Curte, stabilind că elementul material al infracţiunii de luare de mită constă în modalitatea normativă a pretinderii, nu poate să mai aibă în vedere acţiunea ulterioară de primire a inculpatului B.V.S., despre care, în calitatea sa de şef, era în perfectă cunoştinţă (fiind lipsite de fundament solicitările de achitare ale recurenţilor-inculpaţi B.V.S., în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., M.R.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., şi P.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen.).

În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de influenţă comise de inculpaţii B.V.S. şi D.S. - pentru argumentele probatorii şi justificative arătate în sentinţă a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară - Înalta Curte consideră la rândul său ca fiind stabilite în mod indubitabil în cauză.

Cât priveşte pe recurentul-inculpat D.S., Înalta Curte constată de asemenea că probele administrate dovedesc indubitabil faptul că a urmărit obţinerea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, semnat de funcţionarii publici pe lângă care a intervenit, pentru obţinerea sumei de 16.000 de euro, fără să aibă vreo relevanţă juridică dacă numai pentru inculpatul B.V.S. sau pentru amândoi, astfel după cum s-a apărat, susţinând că nu a pretins pentru sine şi nici nu a primit vreo sumă de bani.

În acest sens prin procesul-verbal din data de 17 septembrie 2009, este redată interceptarea discuţiilor ambientale din data de 5 noiembrie 2008 purtate de martorii M.C.R. şi C.C. cu inculpaţii B.V.S. şi D.S., care sosiseră la imobilul în renovare, fiind de reţinut solicitarea inculpatului D.S. adresată coinculpatului de a le traduce martorilor că îi este uşor să le spună că poate să facă recepţia imobilului în stadiul în care se afla în momentul respectiv şi să le ia banii, astfel că implicarea sa a continuat, iar pe data de 23 martie 2009, însoţită de acelaşi coinculpat şi de martorul T.N.T., s-a întâlnit, de data aceasta, la restaurantul „L.E." din sectorul 1, Bucureşti, cu martorii M.C.R. şi V.J., unde s-au purtat discuţii intense cu privire la recepţia finală a lucrării, pentru suma de 1.000 euro, solicitată de inculpatul B.V.S., care să fie împărţită, în mod egal, între aceştia, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 21 septembrie 2009 de redare a interceptării din ambient. Pe data de 24 martie 2009, inculpatul D.S., aflată în autoturismul său marca K, cu număr de înmatriculare (...), s-a întâlnit cu martorul V.J., care i-a înmânat un set de înscrisuri, astfel după cum se constată prin procesul-verbal din data de 27 martie 2009 de redare a interceptării ambientale, cu planşe fotografice. Pe data de 30 martie 2009, tot la restaurantul „L.E.", se întâlnesc, din nou aceeaşi coinculpaţi, însoţiţi de martorul T.N.T., cu martorii M.C.R. şi V.J., purtându-se discuţii ample cu privire la recepţia finală a lucrării, la care inculpatul D.S. are o participare preponderentă, conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a interceptărilor din mediul ambiental, cu planşe fotografice. Martorul T.N.T., referent în cadrul Serviciului Autorizaţii de Construire şi Reglementări Urbanistice al Primăriei sectorului 1, Bucureşti, a confirmat că i-a însoţit pe inculpaţii B.V.S. şi D.S., la întâlnirile, în restaurantul respectiv, cu martorii M.C.R. şi V.J., când au avut loc discuţii cu privire la imobilul din Bucureşti, str. E., sectorul 1, Bucureşti, la care nu a fost atentă. Potrivit procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009, cu planşe fotografice, pe data de 1 aprilie 2009, în aceeaşi locaţie, s-au întâlnit, din nou, aceeaşi martori şi inculpaţi, iar inculpatul B.V.S. calculează preţul influenţei, respectiv suma de 15.000 de euro pentru funcţionarii publici de la Primăria Municipiului Bucureşti şi de la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, la care se adaugă suma de 1.000 de euro, „comisionul" acestora, fără ca inculpatul D.S. să aibă vreo intervenţie de negare sau de refuz, apoi pe data de 3 aprilie 2009, în acelaşi loc, s-au întâlnit, iarăşi, în aceeaşi componenţă, purtându-se discuţii pe aceeaşi temă, iar inculpatul D.S. redă, la un moment dat, din memorie, dialogurile purtate cu persoanele pe lângă care a intervenit, după cum se constată din procesul-verbal întocmit pe data de 22 septembrie 2009, însoţit de planşe fotografice. Conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a convorbirilor ambientale, pe data de 3 august 2009 inculpatul D.S. se întâlneşte, în acelaşi restaurant, cu martorii M.C.R. şi V.J., cărora le expune motivele tergiversării obţinerii avizelor, confirmând cuantumului sumei de bani anterior solicitată de coinculpatul B.V.S. Conţinutul, în esenţă, al discuţiilor purtate în ambientul restaurantului sunt confirmate prin declaraţiile martorilor M.C.R. şi V.J., care a arătat că, după mai multe întâlniri cu inculpaţii B.V.S. şi D.S., pe data de 5 august 2009, la ora 10,00, inculpatul D.S. i-a comunicat, prin telefon, că procesul-verbal de recepţie are toate semnăturile. De asemenea, martorul V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia de Inspecţie şi Control General - Serviciul Inspecţie Lucrări Edilitare, a arătat că martorul D.R., şeful său şi fostul soţ al inculpatei D.S., a rugat-o să o ajute pe fosta sa soţie, cu privire la care a mai adăugat că venea destul de des pe la Primăria Municipiului Bucureşti şi că s-a implicat în activitatea de obţinere a procesului-verbal de recepţie, având o atitudine suspectă, iar martorul Ş.D., expert la Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Autorizaţii de Construire, a declarat că, la solicitarea martorului D.R., s-a deplasat, împreună cu martorul V.M.C., la imobilul respectiv, iar, după un timp, martorul V.M.C. i-a prezentat procesul-verbal de recepţie, cu toate celelalte semnături, pe care, la rândul său, I-a semnat. Totodată, martorul L.S.A., consilier superior în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, a susţinut că, după ce la sfârşitul lunii martie a anului 2009 I-a sunat la telefon de mai multe ori, inculpata D.S. a venit în biroul său, unde a semnat formularele procesului-verbal de recepţie, precizând că aceasta este prietenă cu HG, colega sa de serviciu, pe care aceasta o vizitează deseori. Din toate aceste probe coroborate, rezultă că inculpatul D.S. s-a ocupat, personal, de obţinerea avizelor de pe procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 5 august 2009, pe care trebuiau aplicate semnăturile martorilor Ş.D. şi L.S.A., alături de alte două semnături, dintre care una aparţinând arhitectului B.G.A., cu privire la care există referiri că ar fi refuzat, iniţial, să semneze. Se mai adaugă procesul-verbal din data de 6 august 2009 de redare a discuţiilor ambientale purtate pe data de 5 august 2009 de aceeaşi doi martori cu inculpatul B.V.S., procesul-verbal din data de 5 august 2009, însoţit de planşe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, pusă la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi procesul-verbal din data de 5 august 2009 de constatare a infracţiunii flagrante, cu planşe fotografice, conform căruia în autoturismul marca O., cu număr de înmatriculare (...), aparţinând inculpatului, aflat la volan, a fost găsită suma de 16.000 de euro, pe care martorul-denunţător M.C.R. i-o înmânase.

Pedepsele aplicate inculpaţilor, sunt legale şi temeinice aflându-se în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen. - limitele speciale prevăzute de legea penală, cuprinse între 3 ani şi 15 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, între 2 ani şi 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, şi între 2 ani şi 12 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, cu aplicarea art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social ridicat al infracţiunilor de corupţie, care rezultă din calitatea de funcţionar public cu atribuţii de control a inculpaţilor B.S.V., P.T. şi M.R.T., şeful acestora, din modalitatea concretă de comitere atât a infracţiunii de luare de mită, cât şi a infracţiunii de trafic de influenţă, şi anume prin deplasări repetate, efectuate în timpul programului de serviciu, la imobilul în renovare sau, de cele mai multe ori, la restaurant, unde se purtau discuţii ample, în care inculpatul B.V.S. a dat dovadă de o insistenţă agresivă, în timp ce inculpatul D.S. a avut mai mult tact, doar pentru a obţine, în acest mod, bani necuveniţi, sumele importante de 8.000 de RON, cu titlu de mită, şi de 16.000 de euro pentru traficarea influenţei, persoana inculpaţilor, care sunt lipsiţi de antecedente penale însă au manifestat o atitudine procesuală nesinceră - iar reducerea acestora ori schimbarea modalităţii actuale de executare prin privare de libertate nu se justifică.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 august 2009 la 05 octombrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V.S., M.R.T., D.S. şi P.T. împotriva Deciziei penale nr. 265 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 august 2009 la 05 octombrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 octombrie 2011.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 3402/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3408/2011. Penal. Infracţiuni privind... →

ICCJ. Decizia nr. 3406/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3406/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs