ICCJ. Decizia nr. 3276/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3276/2011

Dosar nr.10669/121/2010

Şedinţa publică din 27 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 653 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi au fost condamnaţi inculpaţii:

1. H.S. (fiul lui L. şi J., născut la 23 iunie 1980 în municipiul Galaţi, domiciliat în municipiul Tecuci, str. F., judeţul Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Galaţi) la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., şi art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 31 iulie/1 august 2010);

2. H.D. (fiul lui L. şi J., născut la 30 iunie 1989 în municipiul Galaţi, domiciliat în municipiul Tecuci, str. F., judeţul Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Galaţi) la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 31 iulie/1 august 2010).

Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate celor doi durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2010 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. au fost obligaţi cei doi inculpaţi în solidar să plătească părţii civile M.G. (Tecuci, str. A.B., judeţul Galaţi) suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A." Galaţi suma de 1.319,65 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul H.D. un cuţit tip briceag multifuncţional, iar de la inculpatul H.S. un cuţit în lungime de 27 cm (lama având lungimea de 15 cm şi mânerul de 12 cm).

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Inculpaţii H.S. şi H.D. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 31 iulie/1 august 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, într-un conflict spontan au aplicat părţii vătămate M.G. lovituri cu pumnii şi obiecte înţepător-tăietoare, cauzându-i plăgi înţepat-tăiate penetrante toracice posterior drepte (trei plăgi) cu pneumotorax drept operat. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi nemijlocit în cursul judecăţii a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii H.S. şi H.D. sunt fraţi şi prieteni cu partea vătămată M.G. Împreună efectuau comerţ ambulant şi obişnuiau să se deplaseze prin ţară, în ultima perioadă de timp, cu un autoturism achiziţionat de inculpatul H.S., dar la întreţinerea căruia contribuia financiar şi partea vătămată M.G. La sfârşitul lunii iulie 2010, inculpatul H.S. a hotărât să iasă din această „afacere", sens în care a discutat cu partea vătămată despre posibilitatea ca autoturismul să rămână la aceasta, în schimbul unei sume de bani pe care urmau să o stabilească de comun acord.

Astfel, la data de 31 iulie 2010, începând cu orele 1500, inculpaţii au stabilit cu partea vătămată M.G., în prezenţa martorelor S.R. şi M.C. - concubina inculpatului H.S. şi, respectiv soţia părţii vătămate, ca partea vătămată să mai achite un rest de 800 RON, în termen de două săptămâni, cheile şi actele maşinii fiindu-i înmânate de inculpatul H.S. chiar în acel moment. Până în jurul orelor 2200, inculpaţii, partea vătămată, martorii C.N.R., S.V., Z.J., D.C. şi alţii, au consumat băuturi alcoolice la un magazin din apropierea locuinţei părţii vătămate, după care au mers din nou în curtea părţii vătămate. Tot în curtea părţii vătămate se afla garat autoturismul achiziţionat de partea vătămată de la inculpatul H.S. precum şi autoturismul inculpatului H.D. În jurul orelor 0200, cei doi inculpaţi au hotărât să plece la domiciliu însă numitul N.V. a insistat să se mai rămână şi să se mai consume băuturi alcoolice.

Din cauza acestor discuţii, inculpatul H.D. şi numitul N.V. s-au îmbrâncit reciproc, situaţie în care partea vătămată M.G. a intervenit în apărarea numitului N.V. Ambii inculpaţi şi partea vătămată s-au îmbrâncit şi lovit reciproc, fiind despărţiţi de persoanele prezente.

Pentru a preveni un alt conflict, în condiţiile în care între inculpaţi şi partea vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, interveniseră o serie de discuţii contradictorii legate de proprietatea autoturismului, martora M.C. a luat-o pe partea vătămată M.G. şi au intrat în casă, restul persoanelor, inclusiv inculpaţii, rămânând atât în curte, cât şi în faţa acesteia, în drum. Pentru că în momentul în care intrase în locuinţa sa, partea vătămată a spus inculpatului H.S., dat fiind incidentul anterior, că nu-i va mai da nici cheile şi nici maşina, acest inculpat a mers la locuinţa concubinei sale - martora S.R. şi a rugat-o să intervină pe lângă martora M.C. şi să lămurească problema cu maşina.

Astfel, martora S.R. a mers la locuinţa părţii vătămate şi a bătut cu putere în uşă, strigând la partea vătămată şi la soţia acesteia să-i dea cheile de la maşină sau banii. Fiecare dintre părţile implicate în conflict, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-au înjurat şi ameninţat şi, fiecare dintre acestea se considera în drept să păstreze maşina, actele şi cheile autoturismului. La un moment dat, partea vătămată M.G., pentru că soţia sa îi încuiase uşa pe interior şi pentru că martora S.R. şi inculpaţii continuau să strige la ea, să insiste asupra restituirii maşinii şi refuzau să plece la domiciliile lor, a luat o coadă de mătură, a sărit pe geamul de la casă şi a ieşit astfel în curtea sa. S-a îndreptat către inculpatul H.S., au început să se lovească reciproc, moment în care a intervenit şi H.D.

În aceste împrejurări, ambii inculpaţi au aplicat părţii vătămate lovituri cu un cuţit şi, respectiv un cuţit tip briceag, peste corp, în zona toracică. În momentul în care partea vătămată a început să sângereze, au intervenit şi martorii prezenţi. Briceagul multifuncţional cu care a aplicat loviturile inculpatul H.D. îi aparţinea şi îl depozita, în mod obişnuit, în torpedoul de la maşina sa. În schimb, nu s-a putut stabilit provenienţa cuţitului de care s-a folosit inculpatul H.S. la comiterea faptei, în condiţiile în care acesta susţine că l-a găsit prin iarbă, în curtea părţii vătămate.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului, s-a procedat la ridicarea cuţitului de care s-a folosit inculpatul H.S. la comiterea faptei. La data de 24 august 2010, numitul H.L. - tatăl inculpaţilor, a predat organelor de urmărire penală briceagul multifuncţional de care s-a folosit inculpatul H.D. la comiterea faptei.

Prin raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării medico-legale a părţii vătămate M.G. s-a arătat că:

- partea vătămată prezintă leziuni ce au putut fi produse: echimoza palpebrală prin lovire cu corp sau mijloc contondent, excoriaţiile toracice posterioare stângi şi pectorale drepte prin frecare de planuri dure (cădere), plăgile toracice posterioare drepte (3 plăgi) prin loviri cu corpuri tăietor-înţepătoare cu lăţimea lamei de circa 1,8 cm;

- leziunile pot data din 31 iulie/1 august 2010;

- traumatismul toracic necesită 14 - 18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare iar contuzia palpebrală şi excoriaţiile toracice necesită 5 - 6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- plăgile înţepat-tăiate penetrante toracice posterioare drepte cu pneumotorax drept operat au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

Partea vătămată M.G. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, dar că doreşte să fie ajutată la tratament.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „S.A.A." Galaţi a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.319,65 RON reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală a părţii vătămate.

În drept, fapta inculpaţilor H.S. şi H.D. care, în noaptea de 31 iulie/1 august 2010, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, au aplicat concomitent părţii vătămate M.G. lovituri cu pumnii şi obiecte înţepător-tăietoare (cuţit/briceag) peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i plăgi înţepat-tăiate penetrante toracice posterioare drepte (trei plăgi) cu pneumotorax drept operat, leziuni ce au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor în stare de recidivă postexecutorie şi respectiv tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, respectiv art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

Partea vătămată M.G. s-a constituit parte civilă, la termenul din 3 decembrie 2010 cu suma de 10.000 RON despăgubiri, constând în cheltuielile de spitalizare şi transport.

La acelaşi termen de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, ambii inculpaţi au declarat că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, au precizat că sunt de acord să achite victimei infracţiunii M.G. suma de 10.000 RON, cu care aceasta s-a constituit parte civilă, precum şi să acopere prejudiciul cauzat unităţii sanitare la care aceasta a fost internată.

De asemenea, au depus la dosarul cauzei, prin apărătorul ales, acte în circumstanţiere.

În raport de dispoziţiile art. 320 * din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, şi faţă de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, în cauză, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320x din Legea nr. 202/2010, gradul de pericol social concret al infracţiunii, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, relaţiile apropiate (de prietenie) dintre părţi, dar şi persoana şi conduita sinceră a inculpaţilor.

Având în vedere criteriile sus-menţionate, tribunalul a apreciat că în favoarea ambilor inculpaţi poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoarea la atitudinea sinceră a acestora după săvârşirea infracţiunii.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat, în raport de natura şi gravitatea deosebită a faptei comise, că aceasta nu poate fi decât în regim de detenţie, inclusiv în cazul inculpatului H.D., care se află la primul impact cu legea penală, condiţii în care s-a apreciat că nu se poate dispune suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere (cum a solicitat apărătorul său ales).

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Printr-un motiv suplimentar de apel s-a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei dedusă judecăţii este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În susţinerea acestui motiv de apel s-a învederat că fapta a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului (în curtea părţii vătămate), însă cu intenţia ca ea să fie auzită de mai mult de două persoane aflate în imediata apropiere.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 152 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin al doilea motiv de apel s-a arătat că, deşi instanţa a făcut trimitere la diminuarea pedepsei principale prin aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 76 alin. (2) C. pen., a aplicat celor doi inculpaţi câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

De asemenea, instanţa nu a făcut o justă individualizare a pedepsei, aplicând ambilor inculpaţi pedepse în acelaşi cuantum de 4 ani închisoare, deşi inculpatul H.S. se află în stare de recidivă postexecutorie.

Prin al treilea motiv de apel s-a arătat că nu se justifică reţinerea pentru niciunul dintre inculpaţi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Pentru aspectele arătate mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.) la câte o pedeapsă cu închisoarea mai mare decât cea avută în vedere de instanţa de fond, cu executare efectivă în regim de detenţie.

Inculpaţii H.D. şi H.S. au criticat hotărârea instanţei de fond pe motive de netemeinicie.

Inculpatul H.D. a solicitat ca, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante, să i se aplice o pedeapsă sub minimul special.

Inculpatul H.S. a invocat, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante, însă a solicitat aplicarea unei pedepse în limita minimului special.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 18 aprilie 2011, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a Curţii de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţi.

A desfiinţat în parte sentinţa numai în ceea ce priveşte latura penală.

În rejudecare, a redus de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului H.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), 76 alin. (2) şi art. 80 C. pen.

A redus de la 4 ani la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului H.D. pentru aceeaşi infracţiune.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Prin recursul motivat în scris hotărârea este criticată ca fiind nelegală şi netemeinică susţinându-se în esenţă că:

- încadrarea juridică reţinută în cauză faţă de cei doi inculpaţi este greşită, fapta comisă de aceştia este prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. (situaţie ce intră sub incidenţa prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.);

- reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea celor doi inculpaţi este nejustificată, condiţiile în care a fost comisă infracţiunea de către H.S. şi H.D., gradul de pericol social al acesteia precum şi de datele legate de persoana celor doi inculpaţi nejustificând aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. (situaţie prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Dezvoltând motivele de recurs, privind greşita încadrare juridică dată faptei se arată că din cuprinsul situaţiei de fapt descrisă în actul de sesizare rezultă că în ziua de 31 iulie 2010 inculpaţii şi partea vătămată s-au întâlnit pentru a stabili condiţiile în care urmează să iniţieze colaborarea şi cu privire la autoturismul pe care îl achiziţionaseră împreună. Până în jurul orelor 2200 împreună şi cu martorii C.N.R., S.V., Z.J. şi D.C., au consumat băuturi alcoolice la un magazin din apropierea locuinţei părţii vătămate după care s-au deplasat acasă la partea vătămată şi au continuat să consume băuturi.

În jurul orelor 0200 inculpaţii au hotărât să plece la casele lor însă martorul N.V. a insistat să mai rămână ca să mai consume băuturi alcoolice. În aceste împrejurări inculpatul H.D. s-a îmbrâncit cu martorul N.V. situaţie în care partea vătămată a intervenit în sprijinul martorului.

Inculpaţii şi partea vătămată s-au îmbrâncit şi lovit reciproc, fiind despărţiţi de persoanele prezente. Pentru a preveni un alt conflict, martora M.C. a luat-o pe partea vătămată şi au intrat în casă.

Inculpaţii au ieşit din curte şi au încercat fără succes să tracteze autoturismul care avea volanul blocat.

Dat fiind incidentul produs, inculpatul H.S. a apelat la concubina sa S.R. pentru a interveni pe lângă M.C. şi să lămurească problema cu maşina.

Martora a mers la uşa locuinţei părţii vătămate a bătut cu pietre în uşă şi le-a cerut soţilor M. să-i dea cheile de la maşină sau banii.

Fiecare din părţile implicate în conflict s-au înjurat şi ameninţat iar la un moment dat partea vătămată a ieşit prin fereastră, uşa fiind blocată de soţie, a luat o coadă de mătură şi a ieşit în curte îndreptându-se spre inculpatul H.S. Cei doi au început să se lovească, moment în care a intervenit şi inculpatul H.D. În aceste împrejurări ambii inculpaţi au aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu un cuţit, respectiv un cuţit tip briceag în zona toracică şi când victima a început să sângereze au intervenit martorii prezenţi.

Se susţine că dispoziţiile art. 152 lit. c) C. pen. fac parte din situaţiile în care publicitatea nu este prezumată ci presupune îndeplinirea unor anumite condiţii, una de natură subiectivă (ţinând seama de persoana făptuitorului) şi alta obiectivă ţinând seama de efectele faptei.

Din punct de vedere subiectiv inculpaţii au acţionat cu intenţia ca fapta să fie văzută, câtă vreme au săvârşit-o într-un moment în care în imediata apropiere se aflau mai mult de 2 persoane. S-a motivat că intenţia ca formă de vinovăţie cerută de prevederile art. 152 lit. c) C. pen. este identică în plan subiectiv, cu intenţia componentă a laturii subiective a infracţiunii dedusă judecăţii.

Fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. poate fi comisă cu intenţia de a ucide victima, fără însă ca autorul să intenţioneze ca această faptă să fie auzită sau văzută de alte persoane. De regulă, autorul îşi ia chiar măsuri ca fapta să nu poată fi văzută sau auzită de cineva. Atunci însă când acest rezultat este prevăzut, şi deşi nu a fost urmărit, s-a acceptat, în plan subiectiv, producerea lui, devin incidente prevederile art. 152 lit. c) C. pen.

Interpretarea gramaticală şi sistematică a acestor prevederi legale consolidează ideea că determinarea întinderii noţiunii de „intenţie" trebuie raportată tot la art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen.

Or, în cauza de faţă, inculpaţii au lovit partea vătămată folosindu-se fiecare de câte un cuţit în timp ce:

- în imediata lor apropiere, în curtea locuinţei părţii vătămate se aflau martorii S.V., C.N.R., S.R., M.C., D.C., Z.J. şi N.V.;

- toţi aceşti martori urmăreau desfăşurarea conflictului dintre cei doi inculpaţi şi partea vătămată;

- toţi aceşti martori au intervenit în conflictul iscat între inculpaţi şi partea vătămată, încercând aplanarea scandalului.

În atare condiţii se poate reţine că inculpaţii:

- au prevăzut împrejurarea că fapta lor ar putea fi auzită şi văzută de două sau mai multe persoane;

- deşi nu au urmărit acest rezultat au acceptat posibilitatea producerii lui.

În acest sens, din materialul probator administrat în cauză, se reţine că cei doi inculpaţi nu au făcut nici un efort pentru ca fapta lor să nu fie auzită sau văzută de vreo persoană aflată în imediata apropiere a locului comiterii infracţiunii.

Cea de-a doua condiţie la care face referire art. 152 lit. c) C. pen. este una de natură obiectivă şi cere ca efectiv două sau mai multe persoane să fi auzit sau văzut cele petrecute.

În cauza de faţă au fost identificate două categorii de martori:

- martori care, deşi nu au văzut efectiv momentul lovirii, imediat după producerea acestuia au perceput în mod nemijlocit consecinţele înjunghierii părţii vătămate. În acest sens sunt declaraţiile martorilor D.C., Z.J., S.V. şi C.N.R., ultimii doi intervenind direct atât în momentele premergătoare lovirii părţii vătămate cât şi ulterior;

- martori ce au văzut efectiv momentul în care inculpatul H.S. şi H.D. au lovit-o pe partea vătămată cu ajutorul cuţitelor pe care le aveau asupra lor. În acest sens sunt declaraţiile martorilor S.R. şi M.C.

Aşadar, este cert că, cel puţin două persoane, au perceput, în mod nemijlocit şi imediat fapta comisă de către cei doi inculpaţi astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 152 lit. c) C. pen. şi implicit, dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen.

Se mai susţine că instanţa de apel a reţinut şi motivat greşit că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 152 lit. d) teza a II-a C. pen.

Potrivit textului arătat „Fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.".

Martorii C.N.R., Z.J., D.C., N.V. şi S.V. nu sunt rude cu partea vătămată sau cu inculpaţii şi nici prieteni intimi ai acestora.

Prezenţa soţiei părţii vătămate şi a concubinei inculpatului H.S. (S.R.) nu conferă calitatea de participant la reuniune. Aceste persoane nu au participat la „întrunirea" care a avut loc în curtea părţii vătămate, întrunire ce a avut scop lămurirea unor afaceri şi soarta autoturismului achiziţionat în comun, ci pentru a consuma băuturi alcoolice.

Din această perspectivă întrunirea inculpaţilor şi părţii vătămate nu poate fi calificată ca o reuniune de familie. Chiar dacă s-ar admite că întrunirea persoanelor mai sus menţionate, cu scopul de a consuma băuturi alcoolice şi a stabili modul de încheiere a unei relaţii de afaceri, este o reuniune de familie, trebuie avut în vedere că în momentul comiterii faptei, reuniunea se terminase.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează greşita individualizare a pedepsei.

Instanţa nu a avut în vedere pericolul social concret al faptei, săvârşirea acesteia în curtea casei părţii vătămate în stare de ebrietate, inculpatul H.S. fiind recidivist.

În mod greşit a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului H.S.

Omorul calificat este incriminat în art. 175 C. pen. şi constă în omorul săvârşit în vreuna din împrejurările de la lit. a) - i) ale acestui articol. Omorul calificat este o variantă agravată a omorului simplu, dar prevăzută distinct în C. pen., ca o infracţiune autonomă, uciderea unei persoane, în împrejurările descrise în art. 175 lit. a) - i) C. pen.

Agravanta „în public" a fost introdusă în art. 175 C. pen. prin Legea nr. 140/1996, pentru modificarea şi completarea C. pen. Pericolul social al omorului săvârşit în public este ridicat, pe de o parte, din cauza rezonanţei sociale a faptei săvârşite într-o asemenea împrejurare cât şi a sentimentului de insecuritate pe care îl inspiră publicului, iar pe de altă parte de periculozitatea infractorului care nu ezită să comită fapta de ucidere în public.

Pentru a înţelege conţinutul împrejurării de calificare a omorului prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen., se impune coroborarea acestui text cu dispoziţiile cuprinse în art. 152 C. pen. în care se explică înţelesul expresiei de faptă săvârşită în public.

Explicaţia expresiei „faptă săvârşită în public" ajută la interpretarea corectă a articolelor din partea specială a C. pen. lămurind locuţiunea adverbială „în public". Expresia este cuprinsă în mai multe dispoziţii incriminatoare, fie ca o condiţie a existenţei infracţiunii fie ca o agravantă legală.

În cazul infracţiunilor de propagandă în favoarea statului totalitar - art. 166 C. pen., ultraj contra bunelor moravuri - art. 237 C. pen., calomnie prevăzută de art. 206 C. pen. texte în care sunt folosite cuvintele „în public" se poate observa că, de fapt, acestea cuprind o condiţie de realizarea căreia depinde însăşi existenţa infracţiunilor arătate.

Trebuie arătat şi faptul că explicaţia expresiei „în public" poate servi şi pentru lămurirea interesului expresiei „în loc public", pe care o întâlnim în art. 175 lit. i) C. pen. (omorul calificat), art. 209 lit. e) C. pen. (furt calificat) sau art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (tâlhăria), şi care reprezintă o împrejurare agravantă legală a acestor infracţiuni.

În speţă tentativa la omor a fost săvârşită în curtea locuinţei părţii vătămate - loc nepublic.

Pentru ca fapta să poată fi considerată săvârşită în public conform art. 152 lit. c) C. pen. trebuie ca ea să fi fost săvârşită în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane.

Infracţiunea de omor, cere întotdeauna intenţia făptuitorului de a omorî, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei sale (intenţie directă), fie ca o eventualitate (intenţie indirectă).

Elementul subiectiv propriu infracţiunii de omor face ca această faptă să se poată delimita de alte infracţiuni îndreptate împotriva vieţii persoanei cum ar fi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ori infracţiunea de ucidere din culpă.

Determinarea întinderii noţiunii de intenţie ca fapta să fie văzută sau auzită, nu poate fi raportată la dispoziţiile art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen. deoarece aşa cum rezultă din cele arătate, omorul poate fi săvârşit fie cu intenţie directă fie cu intenţie indirectă, ca formă de vinovăţie, pe când intenţia ca fapta să fie văzută constituie o împrejurare agravantă.

Locul unde s-a săvârşit infracţiunea este un termen al infracţiunii. Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, uneori legea condiţionează fie existenţa, fie gravitatea infracţiunii de natura locului unde s-a comis infracţiunea.

În toate aceste cazuri, natura (felul) locului iar nu locul în sine, constituie o condiţie pentru existenţa sau calificarea infracţiunii.

Printre cauzele speciale de agravare, răspândite în „partea specială" a C. pen. sub forma de elemente circumstanţiale, care califică faptul şi agravează pedeapsa este şi locul infracţiunii - omorul s-a comis în public.

Dispoziţiile art. 152 lit. c) C. pen. fac parte din situaţiile în care publicitatea nu este prezumată ci presupune îndeplinirea unor condiţii, prima „în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi a doua rezultatul să se fi produs faţă de două sau mai multe persoane."

Din probe rezultă că în întâlnirea avută cu partea vătămată după ce s-au consumat băuturi alcoolice pe parcursul a circa 11 ore şi nu au ajuns la un acord cu privire la autoturismul cumpărat în comun, la plecare inculpaţii au vrut să tracteze autoturismul şi de aici s-a ajuns la conflict. Partea vătămată a fost acel care a ieşit pe fereastră, s-a înarmat cu mătura şi s-a luat la bătaie cu inculpaţii. În aceste condiţii inculpaţii l-au lovit cu cuţitele.

Infracţiunea a fost comisă spontan şi cu intenţie indirectă.

Aşa fiind, în lipsa oricăror probe din care să rezulte că inculpaţii au săvârşit fapta cu intenţia de a fi văzută, în mod corect prima instanţă i-a condamnat pentru infracţiunea de tentativă la omor simplu prevăzută de art. 20, 174 alin. (1) C. pen. şi nu pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Sub acest aspect motivarea instanţei de apel este deficitară întrucât motivând că apelul este nefondat a avut în vedere dispoziţiile art. 152 lit. d) C. pen. teza a II-a, dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză.

Având în vedere condiţiile concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, poziţia şi participarea părţii vătămate în conflict, recunoaşterea faptei, regretul manifestat şi acceptarea cererilor de despăgubire formulate de partea vătămată, corect prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante.

Reducerea pedepsei aplicată inculpatului H.S., în condiţiile în care acesta este recidivist este nejustificată, mai ales că în condiţiile aplicării şi a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., tribunalul i-a aplicat o pedeapsă mult redusă, aproape la minimul prevăzut de lege ca efect al circumstanţelor atenuante (art. 76 alin. (2) C. pen.).

Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul va fi admis, Decizia casată cu reţinerea spre rejudecare.

Rejudecând cauza, Înalta Curte, urmează să menţină pedeapsa aplicată de prima instanţă, aceea de 4 ani închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce timpul reţinerii şi arestării de la 23 august 2010 la data deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi H.D. şi H.S.

Casează Decizia penală atacată, în parte, numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului H.S.

Menţine pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S. prin Sentinţa penală nr. 653 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, de 4 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2010 la 27 septembrie 2011.

Sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H.D. şi H.S., până la prezentarea apărătorului ales, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3272/2011. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1...  ICCJ. Decizia nr. 3280/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3276/2011. Penal