ICCJ. Decizia nr. 3402/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3402/2011
Dosar nr.1305/122/20009
Şedinţa publică din 4 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
I.Tribunalul Giurgiu, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 209 din 15 iunie 2010, în baza art. 302 rap. la art. 334 C. proc. pen. şi art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei şi consecutiv a condamnat pe inculpata S.M.R. (fiica lui M. şi D., născută în judeţul Giurgiu, domiciliată în municipiul Giurgiu, cetăţenie română, studii superioare, medic la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu, fără antecedente penale) la pedeapsa principală de:
- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata reţinerii de 24 ore de la 11 martie 2009 la 12 martie 2009.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen. S-a aplicat art. 359 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei să fie suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
S-a dispus restituirea sumei de 200 RON către martora denunţătoare.
Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 113/P/2009 din 18 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S.M.R. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în data de 11 martie 2009 în jurul orelor 9.30 a pretins şi primit suma de 200 RON de la A.D. pentru ca, în calitate de medic la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu să îi acorde asistenţa medicală necesară nepotului minor al martorei denunţătoare care se afla internată în secţia de pediatrie (faptă ilicită a cărei existenţă a fost stabilită la urmărirea penală în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, fotografii judiciare operative, declaraţiile inculpatei şi ale martorilor A.D. şi C.R.M., procese-verbale de confruntare şi redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 11 martie 2009 de către inculpată şi martora denunţătoare).
În cursul cercetării judecătoreşti efectuate în condiţiile art. 70 alin. (2), 171, 288 - 291 C. proc. pen. au fost administrate în şedinţă publică, nemijlocit şi în mod contradictoriu probele în acuzare strânse la urmărirea penală, fiind audiată inculpata care s-a declarat nevinovată solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că martora denunţătoare i-a introdus banii în buzunar fără ştirea acesteia în momentul în care vorbea la telefon fiind chemată la o urgenţă.
Instanţa, evaluând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. a reţinut în fapt că la data de 07 martie 2009, martora C.R.M. a solicitat serviciul de ambulanţă întrucât copilul său minor, A.G.V. se simţea rău, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu şi a fost consultat de inculpata S.M.R., în calitate de medic, care i-a prescris o reţetă şi i-a recomandat să meargă acasă.
La data de 8 martie 2009, deoarece copilul se simţea în continuare rău, deşi îi fusese administrat tratamentul prescris, s-a deplasat din nou la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu unde după consultul medicului de gardă, fiind o zi de duminică, a fost internată cu copilul în secţia de pediatrie.
În zilele de 9 şi 10 martie 2009, deşi martora C.R.M. a întrebat-o după fiecare vizită pe inculpata S.M.R. despre situaţia copilului, aceasta i-a răspuns de fiecare dacă să vină la cabinet pentru a discuta, sugerându-i astfel că doreşte de la aceasta un folos material pentru a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu.
Întrucât martora C.R.M. o văzuse anterior pe una dintre pacientele din salon introducând în buzunarul halatului pe care îl purta inculpata suma de 50 RON, aceasta i-a telefonat martorei A.D., soacra sa, spunându-i să îi aducă o sumă de bani pentru a-i oferi medicului ca să fie determinată să îi acorde îngrijirile medicale adecvate copilului.
După denunţarea faptei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru probarea activităţii infracţionale, s-a procedat la marcarea criminalistică a sumei de 200 RON, compusă din bancnote de câte 50 RON care a fost înmânată martorei A.R.
În data de 11 martie 2009, în jurul orelor 9.30, martora A.R. s-a deplasat la cabinetul inculpatei S.M.R. cu care a purtat discuţii, iar în acest timp i-a oferit inculpatei suma de 200 RON mai sus menţionată, pe care aceasta a acceptat-o, asigurând-o apoi de faptul că nepotul său va fi îngrijit corespunzător.
Cu ocazia intrării în cabinet a organului de urmărire penală, asupra inculpatei a fost găsită suma de 200 RON care se afla în buzunarul stâng al halatului. În legătură cu acest fapt iniţial, în declaraţia luată la data de 11 martie 2009 în prezenţa apărătorului ales, inculpata a arătat că martora denunţătoare „a scos ceva din buzunar şi nu îmi amintesc dacă mi-a băgat sau nu în buzunar bancnotele sau Ie-a pus pe birou, întrucât mă grăbeam şi nu am dat importanţă acestui lucru", iar în instanţă a susţinut că denunţătoarea i-a strecurat banii în buzunar fără să observe.
Contrar susţinerilor în apărare amintite, martora A.R. a declarat - această din urmă situaţie atestată şi de celelalte probe în acuzare fiind aceea reţinută de instanţă - că a pus banii pe birou şi au fost luaţi de acolo de către inculpată, fapt confirmat şi de împrejurarea că la examinarea cu lampa UV a mâinilor inculpatei, s-a constatat că acestea prezentau urmele prafului fosforescent cu care au fost marcate bancnotele. În acest sens instanţa a argumentat justificativ şi că era greu ca inculpata să nu sesizeze că denunţătoarea i-a strecurat bancnotele în buzunar, în condiţiile în care în birou se aflau doar inculpata şi martora denunţătoare, iar după ce a primit banii, inculpata i-a spus denunţătoarei „mulţumesc", astfel cum rezultă din înregistrările în mediul ambiental.
În drept instanţa a statuat că fapta inculpatei S.M.R. care în calitate de medic în cadrul secţiei de pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Giurgiu, în data de 11 martie 2009, în jurul orelor 9.30, a primit de la martora A.D. suma de 200 RON pentru a-i acorda asistenţă medicală minorului A.G.V. în vârstă de un an, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (având conţinutul legal „fapta funcţionarului care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ..."), a cărei element material s-a consumat prin acceptarea primirii sumei de 200 RON în legătură cu exercitarea de către inculpată a atribuţiilor funcţiei sale de medic pediatru la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu.
În consecinţă, instanţa a respins cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., în considerarea argumentului probatoriu sus-menţionat şi cu motivarea suplimentară că fapta acesteia de a accepta primirea sumei de bani după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizare, constituie infracţiunea de luare de mită şi nu aceea de primire de foloase necuvenite (modalitatea obiectivă sus-menţionată a consumării infracţiunii de luare de mită - acceptarea primirii sumei de 200 RON - având loc în timp ce minorul era încă internat în spital şi necesita în continuare îngrijiri medicale, ca remuneraţie necuvenită pentru îndeplinirea în continuare a actului medical).
De asemenea tribunalul a statuat că nu poate fi primită nici solicitarea de a se face aplicarea art. 181 C. pen., deoarece fapta ilicită săvârşită de inculpată în împrejurările anterior arătate prezintă gradul de pericol social concret specific infracţiunii de luare de mită.
La individualizarea pedepsei s-a făcut aplicarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere în acest sens gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă de la 3 la 12 ani închisoare stabilite în dispoziţiile speciale ale art. 254 alin. (1) C. pen., dar şi circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. evidenţiate prin conduita bună anterioară, lipsa de antecedente penale, aprecierile pozitive la locul de muncă şi în societate potrivit caracterizărilor în acest sens depuse la dosar de către inculpată, elemente de individualizare cumulate în baza cărora pedeapsa principală a fost stabilită la cuantumul de 3 luni închisoare, dispunându-se totodată şi suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni în conformitate cu dispoziţiile art. 81 şi următoarele C. pen.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută prin dispoziţiile speciale din art. 254 alin. (1) C. pen., posibilitatea aplicării acesteia în speţă a fost exclusă avându-se în vedere cuantumul pedepsei închisorii anterior arătate de natură a atrage incidenţa art. 65 alin. (3) C. pen. potrivit cărora aplicarea acestei sancţiuni complementare este funcţie şi de stabilirea unei pedepse principale având cuantumul de cel puţin 2 ani.
II. Împotriva Sentinţei penale nr. 209 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, apreciată ca netemeinică şi respectiv nelegală au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpata S.M.R.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a solicitat „majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatei şi a termenului de încercare, cu menţinerea modalităţii suspendării condiţionate a pedepsei prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen., cu motivarea că a acceptat primirea sumei de 200 RON, ca o recompensă, după încheierea exercitării atribuţiilor de serviciu pediatru la Spitalul Giurgiu ocazionate de asistenţa medicală a minorului A.G.V. În subsidiar, considerând că fapta amintită în raport de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă este lipsită de pericol social concret infracţional a cerut achitarea în baza art. 181 C. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 70/A din 10 martie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată, pentru argumentele probatorii justificative din expunerea acesteia, preluate în totalitate şi de instanţa de control judiciar amintită.
III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti reiterând critica de netemeinicie din apel (majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatei şi a termenului de încercare, cu menţinerea modalităţii suspendării condiţionate a pedepsei) la care s-a adăugat suplimentar şi aceea privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b şi c C. pen. („dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii") - circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. „hotărârile sunt supuse casării" şi atunci „când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)" în speţă, Înalta Curte examinând motivul de netemeinicie privind majorarea pedepsei a închisorii în cuantum de 3 luni aplicate inculpatei de primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi (2) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen. încadrare juridică necontestată de procuror inclusiv sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare - pedeapsă menţinută în apel - apreciază la rândul său că această modificare a hotărârii este nejustificată întrucât în cauză operaţiunea judiciară amintită a fost efectuată în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), luându-se în considerare atât fapta ilicită ca atare - în raport cu modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă constând în acceptarea primirii sumei de 200 RON după îndeplinirea în parte a îndatoririlor de serviciu de medic pediatru dar înainte de finalizare acestora - cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, medic pediatru cu o conduită profesională anterioară pozitivă, lipsită de antecedente penale, în vârstă de 65 ani.
Pentru considerentele arătate în sentinţă a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară aplicarea în cauză a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu este posibilă în raport cu dispoziţiile imperative în acest sens ale art. 65 alin. (3) C. pen.
În consecinţă în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimata inculpată S.M.R.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimata inculpată S.M.R.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3406/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
