ICCJ. Decizia nr. 3726/2011. Penal. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3726/2011
Dosar nr.10108/200/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1068 din 30 noiembrie 2010, Judecătoria Buzău a respins cererea formulată de revizuentul B.P., domiciliat în municipiul Buzău, strada U., privind Sentinţa penală nr. 2018 din 07 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 664 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2018 din 07 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 664 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, B.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen., constatându-se graţiată pedeapsa în conformitate cu Legea nr. 543/2002.
Revizuentul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat întrucât la data săvârşirii presupusei fapte se afla imobilizat la pat.
Din verificările înscrisurilor pe care le-a depus revizuentul în sprijinul susţinerilor sale, rezultă fără putinţă de tăgadă că la data de 13 octombrie 2000 acesta nu se afla imobilizat la pat (fiind corectă susţinerea procurorului care a efectuat cercetări în cauză), ci din contră, s-a aflat în incinta Judecătoriei Buzău aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond, dar şi din consemnările din registrul de evidenţă a dosarelor pentru studiu de la instanţă.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că cererea formulată de revizuent nu se circumscrie dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar nici celorlalte cazuri de revizuire, astfel că cererea s-a respins, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul revizuent B.P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit i-a respins cererea de revizuire, fără însă a avea în vedere motivele invocate şi anume acelea că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat prin sentinţa a cărei revizuire o solicită, iar în dovedirea acestor susţineri se impune administrarea probei cu doi martori, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării acestei probe.
În subsidiar, recurentul revizuent a solicitat instanţei de recurs a avea în vedere faptul că nu a sustras înscrisul de la dosar, necomiţând fapta care a fost acuzat, iar în urma evaluării sale psihice s-a constatat că acesta ar avea unele probleme psihică în raport de vârsta sa.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.
Examinând hotărârea recurată, în raport de actele şi lucrările dosarelor ataşate, dar în special ale Dosarului nr. 620/2002 al Judecătoriei Buzău în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 218 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău a cărei revizuire se solicită, de criticile invocate, de dispoziţiile legale incidente în materie - art. 394 şi următoarele C. proc. pen., ca şi de cele ale art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., s-a apreciat că recursul este nefondat.
Astfel fiind, prin Decizia penală nr. 860 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul B.P. împotriva Sentinţei penale nr. 1068 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Buzău.
A fost obligat recurentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.P., reiterând criticile anterior formulate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de revizuent pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuentul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 860 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul B.P..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 860 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3728/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
