ICCJ. Decizia nr. 3732/2011. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3732/2011
Dosar nr.8326/1/2011
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3233/40/2008, printre altele, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A.I.S. şi s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de acesta prin Decizia penală nr. 417 din data de 14 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 000003233/40/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Rechizitoriul nr. 56/D/2007 din 30 iunie 2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, inculpatul A.I.S., printre alţii, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă, prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 000003233/40/2008 au fost admise recursurile declarate de inculpaţii S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. împotriva Încheierii din data de 11 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 3233/40/2008.
S-a casat în parte încheierea sus-menţionată şi, în rejudecare, s-au înlăturat dispoziţiile de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor mai sus-menţionaţi şi de respingere, ca nefondate, a cererilor de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În temeiul art. 139 alin. (1) raportat la art. 1451 C. proc. pen., a fost înlocuită măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
În temeiul art. 1451 alin. (2) coroborat cu art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţă ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la organele de poliţie din localităţile de domiciliu, pe care instanţa le desemnează cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de acestea;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de armă;
S-a atras atenţia inculpaţilor S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. asupra disp. art. 145 alin. (22) C. proc. pen. privind luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce le revin.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii, care nu sunt contrare deciziei.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc.(mandate de arestare preventivă nr. 24, 25, 26, 28, 27, 29, 30, 31 emise în baza încheierii nr. 41 din data de 20 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 3084/40/2008), dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Prin Sentinţa penală nr. 89 din 28 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost condamnat inculpatul A.I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;
- art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iunie 2008 la 14 noiembrie 2008.
S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
S-a menţinut faţă de inculpatul A.I.S. măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, printre alţii, apel inculpatul A.I.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de apel Suceava sub nr. 3233/40/2008, la data de 20 iunie 2011.
Instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. S-a reţinut, de asemenea, că în cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, revocarea acesteia se examinează şi în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede, în paragrafele 2 şi 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
S-a mai reţinut că instanţa dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, dacă, în urma acestei examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată şi menţinută, obligaţiile dispuse de instanţa de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată şi a fost audiat cu privire la infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.
Astfel, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii preventive a obligării inculpatului A.I.S. de a nu părăsi ţara nu mai subzistă, având în vedere că în perioada scursă de la data luării ei, acesta a respectat dispoziţiile instanţei, îndeplinind toate obligaţiile ce i-au fost impuse de aceasta, prezentându-se la fiecare termen de judecată, dovedind astfel interes în cooperarea cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului şi soluţionării cu celeritate a cauzei.
Împotriva încheierii din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3233/40/2008, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând respingerea cererii inculpatului de revocare a măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 000003233/40/2008 şi menţinerea acestei măsuri.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul intimatului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauză, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
În speţă, Curtea de Apel Suceava, constatând că inculpatul A.I.S. a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată şi menţinută, obligaţiile dispuse de instanţa de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată şi a fost audiat cu privire la infracţiunile reţinute prin rechizitoriu, la cererea acestuia, apreciind că nu se mai impune menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, nemaifiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia, a dispus revocarea sa.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul A.I.S., având în vedere că temeiurile avute în vedere la instituirea acestei măsuri nu mai subzistă.
Menţinerea măsurii preventive dispuse faţă de o persoană se raportează, printre altele, şi la natura şi modalitatea de săvârşire a faptei de care este acuzată, aceasta neputând constitui, însă, o justificare în sine a menţinerii măsurii, până la depăşirea unui termen rezonabil, natura şi gravitatea faptelor neputând constitui criterii care să excludă de plano persoana respectivă de la beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere şi împrejurarea că odată cu trecerea timpului, rezonanţa socială negativă a faptelor se estompează.
Motivarea menţinerii sine die a măsurii preventive, prin referire exclusivă la gravitatea faptei sau prin raportare doar la probele ce susţin culpabilitatea inculpatului, nu satisface exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Din examinarea normelor interne, interpretate prin«coroborare şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului şi Libertăţile Fundamentale, rezultă că dreptul la libertate este un drept inalienabil la care nu se poate renunţa, iar garanţiile ce îl însoţesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică.
Astfel, regula în materie o constituie starea de libertate, restrângerea sau atingerea, în orice mod şi de orice intensitate, a substanţei dreptului imprimând un caracter relativ acestui drept fundamental.
Raportat la circumstanţele cauzei, se constată că motivele care au justificat iniţial luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul A.I.S., nu mai sunt valide pentru menţinerea acestei măsuri în actualul stadiu al procesului penal, apreciindu-se că pericolul pentru ordinea publică nu mai este actual.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de fond, de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat, astfel că, apreciindu-se ca fiind legală şi temeinică încheierea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva încheierii din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3233/40/2008.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3731/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3733/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
