ICCJ. Decizia nr. 3754/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3754/2011
Dosar nr.31551/245/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 505 din 5 mai 2011, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 3464 din data de 20 decembrie 2010 a Judecătoriei laşi, hotărâre pe care a menţinut-o. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3464 din 20 Decembrie 2010 a Judecătoriei Iaşi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 04 august 2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi, menţinută prin Rezoluţia nr. 4327/11/2/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 23 noiembrie 2009 numitul M.C., angajat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice laşi - serviciul inspecţie fiscală, în funcţia de consilier superior, a solicitat tragerea la răspundere penală a lui A.D., consilier superior în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului laşi, pentru săvârşirea infracţiunilor de "neglijenţa în serviciu", prev. şi ped. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi "sustragerea sau distrugerea de documente", prev. şi ped. de art. 242 C. pen.
Plângerea petentului a făcut obiectul Dosarului nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi.
Prin Rezoluţia dispusă la data de 04 august 2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul A.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de "neglijenţa în serviciu", prev. şi ped. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi "sustragerea sau distrugerea de document", prev. şi ped. de art. 242 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere la prim-procuror, iar după respingerea acestei plângeri, petentul s-a adresat Judecătoriei Iaşi cu plângerea ce a făcut obiectul cauzei de faţă.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că plângerea adresată de petent instanţei este neîntemeiată constatând că prin rezoluţia atacată s-a reţinut în mod corect faptul că afirmaţiile petentului privind săvârşirea de către A.D. a infracţiunilor reclamate nu sunt sprijinite de niciun alt mijloc de probă pentru a avea valoare probantă, iar, conform art. 75 C. proc. pen., declaraţia părţii vătămate dobândeşte valoare probantă doar prin coroborarea cu acte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probator.
Instanţa a constatat astfel că în cauză au fost efectuate cercetările necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulate de petent şi că procurorul, în mod legal şi temeinic a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul M.C., care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia ei, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi.
Examinând recursul din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi drept, Curtea de Apel laşi a constatat că acesta este inadmisibil, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală de către Legea nr. 202/2010, în cauza de faţă fiind incidente noile prevederi specifice art. 2781 C. proc. pen., inclusiv noua formă a alin. (10) al acestui text de lege, conform căruia hotărârea dată în cauză de prima instanţă este definitivă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 505 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionarul M.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 31551/245/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiţionar M.C., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel laşi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa nr. 505/2011 din 5 mai 2011, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către petentul M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 3464 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei laşi, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Curţii de Apel laşi şi, ulterior în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3755/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
