ICCJ. Decizia nr. 3730/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3730/2011
Dosar nr.566/46/2011
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 97/F din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara P.M., domiciliată în Piteşti, judeţul Argeş, împotriva Rezoluţiei din 10 ianuarie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 593/P/2010.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligată petiţionara la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 29 aprilie 2011, s-a înregistrat sub nr. 566/46/2011, plângerea formulată de petiţionara P.M. împotriva Rezoluţiei din 10 ianuarie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 593/P/2010.
În prealabil, petiţionara s-a adresat cu plângere, la data de 14 mai 2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, plângere care a fost soluţionată prin rezoluţia menţionată.
Nemulţumită de această soluţie, petiţionara s-a adresat şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care, prin Rezoluţia din 18 mai 2011, a respins plângerea ca neîntemeiată.
Analizând rezoluţia atacată, curtea de apel a reţinut că petiţionara, fost grefier la Tribunalul Argeş, a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând cercetarea şi tragerea la răspundere penală a magistratului D.G., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 şi art. 248 C. pen., constând în aceea că la expirarea contractului individual de muncă, pe perioadă determinată, acesta, în calitate de preşedinte al instanţei, a refuzat să i-l prelungească sau să o definitiveze pe un alt post vacant de grefier, sub aspectul comiterii infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen., întrucât prin întâmpinările depuse în cadrul litigiilor de muncă (Dosarele cu nr. 2366/109/2007 şi 969/109/2009) iniţiate de petiţionară în contradictoriu cu instanţa, în calitate de angajator, acesta ar fi făcut o serie de afirmaţii calomnioase cu privire la conduita şi pregătirea sa profesională, sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prevăzută de art. 289 şi 291 C. pen., întrucât înscrisurile (întâmpinări, adrese, etc.) comunicate de acesta instanţelor învestite cu acţiunile sale pe dreptul muncii, ar fi false), precum şi sub aspectul comiterii infracţiunii de reţinere de înscrisuri prev. de art. 272 C. pen., întrucât în calitate de preşedinte al instanţei (de angajator) ar fi refuzat să pună la dispoziţia instanţelor învestite cu acţiunile sale înscrisurile solicitate de acestea pentru soluţionarea cauzelor.
În soluţionarea acestei plângeri, competenţa în urma modificărilor legislative prin Legea nr. 202/2010, a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care efectuând acte premergătoare, a constatat că aspectele sesizate de petiţionară sunt nefondate, iar pe de altă parte, acestea nu pot îmbrăca forma juridică a vreuneia dintre infracţiunile reclamate, nefiind de natură penală.
Faţă de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat D.G. - preşedinte al Curţii de Apel Piteşti, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248, 259, 289, 291 şi 272 C. pen.
Petiţionara, după ce în prealabil a uzat de procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a introdus plângere, în condiţiile art. 2781 din acelaşi cod, la instanţa competentă, plângerea acesteia fiind însă apreciată ca tardiv introdusă.
S-a reţinut că rezoluţia procurorului din 10 ianuarie 2011, prin care s-a soluţionat plângerea petiţionarei, a fost comunicată acesteia la data de 18 ianuarie 2011, aşa cum rezultă din procesul-verbal de comunicare din această dată, comunicare făcută prin afişare la domiciliul petiţionarei.
Totodată, s-a constatat că la data de 7 februarie 2011, este primită de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti plângerea formulată de petiţionară, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, plângere care este soluţionată prin Rezoluţia din 18 martie 2011, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în lucrarea nr. 79/II/2/2011 şi comunicată petiţionarei la data de 7 aprilie 2011, aceasta semnând personal de primire, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare.
S-a reţinut, de asemenea, că petiţionara s-a adresat instanţei la data de 26 aprilie 2011, în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum rezultă din certificarea datei de pe plicul cu care s-a înaintat plângerea, aceasta fiind înregistrată la data de 29 aprilie 2011.
S-a constatat astfel că petiţionara nu a respectat termenul prevăzut de lege, întrucât de la data primirii plângerii de către procurorul ierarhic superior, respectiv de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, şi anume de la data de 8 februarie 2011, şi până la data când s-a adresat instanţei, respectiv data de 26 aprilie 2011, au trecut mai mult de 40 de zile, şi în aceste condiţii, nerespectând acest termen prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., plângerea petiţionarei a fost apreciată ca tardivă, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petiţionara P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 21 octombrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionară împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionara P.M. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 97/F din 23 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionară.
Această sancţiune procesuală este incidentă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentei petiţionare, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3729/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3731/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
