ICCJ. Decizia nr. 3755/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3755/2011
Dosar nr.525/42/2011
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 140 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins plângerea formulată de petentul Ş.G., împotriva Rezoluţiilor nr. 322/P/2011 din 07 aprilie 2011 şi nr. 751/II/2/2011 din 18 mai 2011 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 751/II/2/2011 din data de 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul Ş.G. împotriva Rezoluţiei nr. 322/P/2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti reţinând următoarea situaţie:
Plângerea se referă la Dosarul nr. 322/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti care a avut ca obiect efectuarea de cercetări faţă de judecătorul magistrat I.C., din cadrul Judecătoriei Pucioasa - Judeţul Dâmboviţa, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 247 C. pen. Prin Rezoluţia nr. 322/P/20111 din 7 aprilie 2011 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul magistrat I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 247 C. pen. întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că fapta reclamată nu există, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Petiţionarul Ş.G. a formulat plângere împotriva soluţiei dispusă arătând că rezoluţia este în contradicţie flagrantă cu legea şi cu probele din dosar, apreciind că magistratul judecător I.C. a nesocotit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. pen. referitoare la îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală, privind aflarea adevărului în cauza dedusă judecăţii şi considerând că prin respingerea unor cereri, i-a fost îngrădit dreptul la apărare, s-a solicitat anularea rezoluţiei atacate şi trimiterea în judecată a făptuitoarei I.C., pe baza probelor aflate la dosar.
Curtea de Apel Ploieşti verificând actele şi lucrările Dosarului nr. 322/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că soluţia dispusă prin rezoluţia criticată este temeinică şi legală, reţinând că din analizarea plângerii iniţiale formulate de această persoană se remarcă împrejurarea că aceasta relevă afirmaţii generaliste referitoare la făptuitoarea I.C., ce nu se pot circumscrie, în lipsa vreunui element concret, elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petiţionarul Ş.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 525/42/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiţionar Ş.G., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa nr. 140 din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul Ş.G., împotriva Rezoluţiilor nr. 322/P/2011 din 07 aprilie 2011 şi nr. 75l/l1/2/2011 din 18 mai 2011 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea niciunei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Ş.G. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Ş.G. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3754/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
