ICCJ. Decizia nr. 3729/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3729/2011
Dosar nr.8435/95/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 1856 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul H.T., domiciliat în judeţul Arad, împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 4139/P/2007 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, confirmată prin Ordonanţa nr. 473/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din data de 15 aprilie 2010, privind-o pe făptuitoarea J.A. şi s-a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
A fost obligat petiţionarul la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rezoluţia nr. 4139/P/2007 din data de 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea J.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., întrucât acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut de către procuror faptul că la data de 01 august 2007, persoana vătămată H.T. a formulat plângere împotriva făptuitoarei J.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.
În plângerea formulată, persoana vătămată a arătat că în data de 10 aprilie 2000, făptuitoarea i-a oferit spre vânzare suprafaţa de 2,27 ha teren agricol extravilan (situată în localitatea Semlac) cu suma de 4.000.000 lei ROL/ha, în acest sens fiind încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "contract", dată la care persoana vătămată a achitat o parte din preţ (suma de 4.000.000 lei ROL), diferenţa de 5.080.000 lei ROL urmând să o achite cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Deşi persoana vătămată la data de 25 iulie 2001 a formulat o acţiune civilă la instanţa de judecată prin care a solicitat obligarea făptuitoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar prin Sentinţa civilă nr. 5348 din 29 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Arad a fost obligată făptuitoarea să încheie contractul pentru suprafaţa de 2,27 ha teren situat în localitatea Semlac, precum şi persoana vătămată să achite diferenţa de preţ, niciuna dintre părţi nu au pus în executare dispoziţiile acestei hotărâri.
La data de 19 iulie 2007, făptuitoarea J.A. a vândut suprafaţa de teren numitului F.D., încheind cu acesta contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, pentru aceeaşi suprafaţă de teren care a făcut obiectul ante-contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu persoana vătămată.
Deoarece niciuna dintre părţi nu a respectat obligaţiile stabilite prin contract, s-a apreciat că fapta săvârşită de făptuitoare este de natură civilă, respectiv atrage o răspundere civilă contractuală.
Această soluţie a fost atacată la procurorul ierarhic superior de către petiţionarul H.T., iar prin Ordonanţa nr. 473/II/2/2008 din 15 aprilie 2008 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, a fost respinsă plângerea.
Verificând rezoluţia atacată, prima instanţă a constatat că soluţia este temeinică şi legală. Astfel, având în vedere starea de fapt reţinută mai sus, instanţa a constatat că niciuna din părţi nu a respectat obligaţiile stabilite prin contract, astfel încât fapta săvârşită de făptuitoare este de natură civilă şi atrage răspunderea civilă contractuală, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul H.T., arătând că procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a intimatei fără a avea vreo probă în dosar.
Prin Decizia penală nr. 580 din 14 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010, s-a respins recursul declarat de petiţionarul H.T. împotriva Sentinţei penale nr. 1856 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010.
A fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând recursul în sensul dat de art. 38514 C. proc. pen. şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., a apreciat că nu este fondat.
Prin Decizia penală nr. 274 din 23 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins recursul declarat de petiţionarul H.T. împotriva Sentinţei penale nr. 1529/2008 a Judecătoriei Arad.
La data de 01 iunie 2010, petiţionarul a atacat cu plângere la instanţă aceleaşi soluţii ale procurorului, aceasta fiind soluţionată prin Sentinţa penală nr. 1856/2010.
Constatând că asupra aceloraşi soluţii ale procurorului a fost pronunţată anterior Sentinţa penală nr. 1529/2008, existând autoritate de lucru judecat, tribunalul, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul declarat de petiţionarul H.T. împotriva Sentinţei penale nr. 1856 din 11 10.2010 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 8435/55/2010.
Împotriva Deciziei penale nr. 580/R din 14 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010 din 02 noiembrie 2010, petiţionarul H.T. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 8435/55/2010 din 06 ianuarie 2011.
Prin Decizia penală nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul H.T. împotriva Deciziei penale nr. 580/R din 14 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul recurent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Calea de atac exercitată de petiţionar a fost calificată drept recurs şi, având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, curtea de apel a constatat că aceasta este fondată.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petiţionar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul H.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de petiţionar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, petiţionarul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul H.T..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul H.T. împotriva Deciziei penale nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3728/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3730/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
