ICCJ. Decizia nr. 3871/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3871/2011

Dosar nr.38777/3/2010

Şedinţa publică din 01 noiembrie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 1255 din 17 august 2010 în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata I.C. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 707 din 30 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 10 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi contopit restul de 581 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre şi aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei I.C.

S-a constatat că drogurile care au făcut obiectul infracţiunii s-au consumat în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată suma de 60 de RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, înregistrat sub nr. 75D/P/2009 din 12 august 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut, în esenţă, că la data de 17 martie 2009, inculpata I.C. a vândut unui colaborator al poliţiei un număr de 2 doze de heroină (0,13 grame) contra sumei de 60 RON.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de investigaţii, procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesul-verbal de redare a declaraţiilor colaboratorului, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din 19 martie 2009; procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată inculpata care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată.

Au mai fost audiaţi investigatorul sub acoperire V.R. - nume de cod şi martorii S.I., M.D., I.S. şi a fost administrată proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut că la data de 17 martie 2009, inculpata I.C. a vândut colaboratorului „A.M." două doze de heroină - 0,13 grame - în schimbul sumei de 60 RON.

Astfel, din procesul-verbal de sesizare din oficiu, reiese că la data de 26 februarie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona cartierelor Ferentari şi Sebastian acţionează o reţea de traficanţi de droguri (heroină), din care fac parte „M.U.", „G.", „F.", „P.L.", „T.U.", „V.C.M.", „I.C.", „G.", „C.", „N." şi alţii.

La data de 11 martie 2009, prin Ordonanţa nr. 20A, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorilor sub acoperire „OG" şi „V.R.", a colaboratorilor „P.M." şi „A.M.", precum şi autorizarea procurării cantităţii de 30 grame de heroină de la persoanele suspecte.

Prin Ordonanţa nr. 10A din 17 martie 2009 s-a dispus interceptarea şi înregistrarea, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a imaginilor audio/video în mediul ambiental privind activităţile ilicite de trafic de droguri de mare risc desfăşurate de suspecţi.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din 19 martie 2009, cele 2 doze conţineau 0,13 grame de heroină.

Din declaraţia dată de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în procesul-verbal, instanţa reţine că aceasta confirmă faptul că a cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire. Deşi acesta nu a mai putut fi audiat nemijlocit de instanţă, nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, aceasta având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata şi a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai aşa, să mi le bagi în ceva(...) că mi-e frică să merg cu ele aşa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io aşa ceva (...)", cât şi preţul negociat „Tot trei sute?.".

De altfel, în ceea ce priveşte înregistrarea ambientală, probă directă indubitabilă în prezenta cauză, inculpata nu a contestat faptul că vocea înregistrată pe suportul tehnic i-ar aparţine, ci doar a învederat faptul că, calitatea înregistrării nu permite înţelegerea acesteia. Deşi este adevărat că înregistrarea lasă de dorit sub aspectul clarităţii, totuşi aceasta este inteligibilă şi corespunde cu cele consemnate în procesul-verbal de redare.

De asemenea, faptul că de la data vânzării supravegheate, inculpata nu a fost depistată comiţând o altă infracţiune la regimul drogurilor, iar la data efectuării percheziţiei domiciliare, respectiv, 20 mai 2010, nu au fost găsite droguri în locuinţa acesteia, nu sunt de natură a înlătura vinovăţia acesteia pentru fapta din data de 17 martie 2009, fapta consumându-se în momentul înmânării drogurilor.

Astfel, deşi inculpata nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii, instanţa a apreciat că atât existenţa faptei cât şi vinovăţia acesteia rezultă indubitabil din probele analizate, atitudinea acesteia în cursul procesului penal fiind nesinceră. De altfel, nesinceritatea acesteia rezultă şi din aceea că inculpata a negat intenţia de a se sustrage urmăririi penale, când cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, nefiind găsită la domiciliu a fost însă dată în consemn şi depistată în seara aceleiaşi zile pe Aeroportul H.C., în timp ce intenţiona să părăsească ţara cu destinaţia Cipru.

În legătură cu acest aspect, inculpata nu a dorit să dea declaraţii în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că intenţiona să se deplaseze în Cipru pentru a lua o procură necesară obţinerii actelor nepotului pe care îl avea în îngrijire. Declaraţia acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o cale mult mai puţin costisitoare decât deplasarea inculpatei înseşi, pe de altă parte deoarece martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la cunoştinţă o asemenea plecare. Astfel, declaraţia numitei M.D., angajată ca bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani şi 4 luni, a reieşit că inculpata a părăsit locuinţa în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu, fiind angajată ca îngrijitoare la o asociaţie de proprietari, infirmând susţinerea inculpatei în sensul că ar fi încunoştinţat-o în legătură cu plecarea sa în străinătate.

De altfel caracterul intempestiv al plecării inculpatei, (care probabil a fost anunţată telefonic de cumnata acesteia, „S.", cumnată pe care, susţine martora M., a înştiinţat-o telefonic la rândul său în legătură cu percheziţia efectuată de poliţie) reiese şi din aceea că aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână, iar biletul de avion a fost achiziţionat în aceeaşi zi, doar dus.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăriri penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

Fapta inculpatei care la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului „A.M." 2 doze de heroină contra sumei de 60 de RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Elementul material al infracţiunii s-a realizat în modalitatea alternativă a vânzării unei cantităţi de 0,13 grame heroină contra sumei de 60 de RON.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că la data de 16 octombrie 2007, aceasta a fost liberată condiţionat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 707/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1565/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu un rest neexecutat de 581 zile închisoare, motiv pentru care infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a fi reţinută aplicabilitatea art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din C. pen., dispoziţiile părţii generale a Codului penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri), dar şi de datele ce circumstanţiază persoana inculpatei respectiv faptul că aceasta denotă perseverenţă infracţională, fiind condamnată în precedent tot pentru infracţiuni privind traficul de droguri şi atitudinea procesuală nesinceră a acesteia.

Totuşi, instanţa a apreciat că în raport de cantitatea mică de droguri vândute şi în raport de faptul că există indicii că de la data liberării condiţionate a încercat să se integreze social, efectuând servicii de curăţenie la scări de bloc, aşa cum relatează martorii M.D. şi S.I., vecini ai acesteia, se impune reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce este aptă să asigure realizarea scopului preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen.

În raport de natura şi gravitatea faptei, de împrejurările de săvârşire şi de persoana inculpatei, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

La aplicarea pedepsei accesorii instanţa a avut în vedere că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., şi având în vedere hotărârea Hirst c. Marii Britanii a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi faptul că inculpata nu s-a folosit la săvârşirea faptei de vreunul din drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi îi va interzice acesteia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Întrucât inculpata a săvârşit infracţiunea înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 707/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în timp ce se afla în stare de liberare condiţionată, tribunalul, în baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată a executării acestei pedepse şi a contopit restul neexecutat de 581 de zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare.

II. Împotriva sentinţei penale au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata I.C.

Reprezentantul parchetului a arătat că în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptei, modul în care a acţionat aceasta, dar şi împrejurarea că a comis prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie - o recidivă calificată, fiind anterior condamnată prin Sentinţa penală nr. 707/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea unei infracţiuni similare, astfel că, în raport de perseverenţa infracţională în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, poziţia inculpatei pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante.

Apelanta-inculpată a solicitat - raportat la întregul material probator de la dosar - a se dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., constatându-se că din dosar nu rezultă probe certe, sigure şi concrete - care să demonstreze vinovăţia acesteia.

În subsidiar a solicitat a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., avându-se în vedere că de la momentul liberării condiţionate - 16 octombrie 2007 există dovezi că aceasta nu a mai săvârşit nicio faptă antisocială, a dat dovezi de îndreptare, încadrându-se în muncă.

Examinând sentinţa penală formulată, prin prisma motivelor de apel invocate în cauză de Ministerul Public şi de inculpata I.C. şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelurile formulate sunt nefondate, dispunând respingerea acestora ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Decizând astfel Curtea a statuat că în mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanţă a procedat la o analiză detaliată şi corectă a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatei.

Numita „I.C." a fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform procesului-verbal aflat la dosar.

În aceeaşi zi, au fost desemnaţi cei doi colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de la inculpată şi de la celelalte persoane suspectate.

Din coroborarea procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de 17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36, s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două punguţe din celofan conţinând o substanţă pulverulentă de culoare maronie, cu privire la care s-a stabilit că reprezintă 0,13 grame de heroină.

Din declaraţia dată de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în procesul-verbal aflat la dosar, instanţa a reţinut că se confirmă faptul că a cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire.

Colaboratorul sub acoperire nu a mai putut fi audiat nemijlocit nici de prima instanţă, nici de instanţa de apel, deşi au fost făcute demersuri în acest sens, însă nu există niciun temei legal pentru a înlătura declaraţia acestuia, dată în cursul urmării penale; ca şi prima instanţă, Curtea a constatat că nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata şi a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai aşa, să mi le bagi în ceva (...) că mi-e frică să merg cu ele aşa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io aşa ceva (...)", cât şi preţul negociat „Tot trei sute?."; în plus, această declaraţie se coroborează în totalitate cu declaraţia investigatorului sub acoperire „V.R.", cu privire la care de asemenea nu există niciun temei legal pentru a fi înlăturată.

În ce priveşte apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanţă de scara blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat acesta drogurile respective, cât şi faptul că în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, investigatorul sub acoperire a susţinut că martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce inculpata locuieşte la scara 2, Curtea nu o poate reţine, în acord cu prima instanţă, deoarece din declaraţia dată de investigator şi de colaborator în cursul urmăririi penale, ori din procesele-verbale întocmite, precum şi din declaraţia dată de investigator în cursul judecăţii, nu rezultă împrejurarea că martorul sub acoperire ar fi intrat în scara 1 a blocului, ci că a luat legătura cu o altă persoană suspectă, „M.U.", care l-a îndrumat să meargă la inculpată, deoarece are marfă mai bună. În plus, colaboratorul sub acoperire a precizat exact în care garsonieră locuieşte inculpata, în configuraţia blocului, precum şi împrejurarea că aceasta nu i-a dat drogurile din locuinţă, ci i le-a adus din casa scărilor.

Aşa s-ar putea explica şi împrejurarea că la percheziţia domiciliară nu a fost găsită nicio doză de heroină, din moment ce inculpata le putea avea ascunse în casa scării; în plus, percheziţia domiciliară a fost efectuată la 10 luni de la comiterea infracţiunii.

La fel ca şi prima instanţă, Curtea a constatat, în ceea ce priveşte înregistrarea ambientală, că inculpata în faza judecăţii în fond nu a contestat faptul că vocea înregistrată pe suportul tehnic i-ar aparţine, învederând acest fapt doar în apel, ci doar a invocat calitatea proastă a înregistrării, care nu permite înţelegerea acesteia. Deşi este adevărat că înregistrarea lasă de dorit sub aspectul clarităţii, aspect constatat de instanţa de apel cu ocazia audierii în şedinţă publică, totuşi aceasta este inteligibilă şi corespunde, din punct de vedere al conţinutului, cu cele consemnate în procesul-verbal de redare.

Cât priveşte susţinerea în sensul că procesul-verbal de redare a înregistrărilor în mediul ambiental nu îndeplineşte exigenţele art. 91³ alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu sunt trecute seria şi numărul suportului optic pe care s-a efectuat înregistrarea, Curtea a apreciat că acest fapt nu poate conduce automat la înlăturarea acestuia ca mijloc de probă, deoarece nicio dispoziţie legală nu prevede vreo sancţiune pentru lipsa acestor elemente, iar procesul-verbal la care face referire art. 93³ alin. (1) C. proc. pen. a fost certificat de procuror conform dispoziţiilor legale.

Mai mult, din răspunsul dat de Institutul de Expertize Criminalistice reiese că fişierele aflate pe suportul optic pot fi identificate cu un număr unic de înregistrare, precizat de experţi.

Relativ la stabilirea vinovăţiei, Curtea nu poate ignora nici atitudinea inculpatei care, în chiar ziua efectuării percheziţiei domiciliare - 20 mai 2010 ora 6,05 - nu a fost găsită la domiciliu, fiind găsită numai martora M.D. - însă a fost depistată în aceeaşi zi pe Aeroportul H.C., încercând să părăsească teritoriul României.

În legătură cu acest aspect, inculpata nu a dorit să dea declaraţii în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătoreşti a declarat că intenţiona să se deplaseze în Cipru pentru a lua o procură necesară obţinerii actelor nepotului pe care îl avea în îngrijire.

Curtea a apreciat, ca şi prima instanţă, că declaraţia acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o altă cale, mai puţin costisitoare decât deplasarea inculpatei înseşi, pe de altă parte deoarece martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la cunoştinţă o asemenea plecare. Astfel, din declaraţia numitei M.D., angajată ca bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani şi 4 luni, a reieşit că inculpata a părăsit locuinţa în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu, fiind angajată ca îngrijitoare la o asociaţie de proprietari, infirmând susţinerea inculpatei în sensul că ar fi încunoştinţat-o în legătură cu plecarea sa în străinătate. În plus, se poate observa, din adeverinţa depusă la dosar chiar de către inculpată, că aceasta era angajată ca femeie de serviciu la blocurile nr. 36 şi 37 din A.L., deci chiar în blocul în care locuieşte şi în care s-a comis fapta dedusă judecăţii, astfel că, pe de o parte, plecarea la muncă presupunea să rămână în acelaşi bloc, iar pe de altă parte, a avut, fără îndoială, cunoştinţă de faptul că era căutată de organele de poliţie în ziua de 20 mai 2010, putând să constate acest lucru personal. De altfel, şi în declaraţia dată în faţa instanţei de apel inculpata a susţinut că în dimineaţa percheziţiei se afla la lucru - cu alte cuvinte în acelaşi bloc în care locuieşte. Rezultă, din propriile afirmaţii, că a aflat de percheziţia domiciliară de la cumnata sa, şi cu toate că ştia că este căutată de organele de poliţie, din moment ce a avut această convorbire, la ora 14,00 a revenit în locuinţă, şi-a luat bagajul şi a plecat la aeroport, ceea ce contrazice afirmaţia, făcută în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, în sensul că, dacă ar fi ştiut că este căutată de poliţie, nu ar mai fi plecat. Caracterul intempestiv al plecării inculpatei reiese şi din aceea că, potrivit procesului-verbal de depistare întocmit de lucrătorii poliţiei de frontieră, aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână, iar biletul de avion a fost achiziţionat în aceeaşi zi, doar dus, aşa cum confirmă însăşi inculpata în declaraţia dată în apel.

În aceste condiţii, Curtea a constatat că probatoriul administrat atestă vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că, la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului sub acoperire „A.M." două doze de heroină pentru suma de 60 de RON.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o justă apreciere a cuantumului acesteia, fără a se impune majorarea pedepsei, cum se solicită în apelul Ministerului Public, ori reducerea sa, aşa cum solicită inculpata.

Astfel, în sarcina inculpatei s-a reţinut comiterea unui singur act material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în comercializarea a numai 2 doze de heroină, în cantitate de 0, 13 grame.

Este reală împrejurarea că inculpata a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie calificată, anterior fiind condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 707 din 30 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, tot pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, şi că a avut o atitudine nesinceră, împrejurări ce exclud posibilitatea reţinerii circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Curtea a apreciat însă că elementele reţinute de prima instanţă - cantitatea mică de droguri vândute, comiterea unui singur act material al infracţiunii şi existenţa indiciilor că de la data liberării condiţionate inculpata a încercat să se integreze social - pot fi avute în vedere la reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunându-se condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce este aptă să asigure realizarea scopului preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu siguranţă se impunea ca inculpatei să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat decât acela al pedepsei executate anterior, de 5 ani închisoare, din moment ce prima pedeapsă nu şi-a atins în totalitate scopul, aspect de care instanţa de fond a ţinut seama la individualizare şi a aplicat o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În plus, raportat la situaţia de fapt, aşa cum a arătat şi apărătorul inculpatei, după aproximativ 10 luni de la comiterea infracţiunii, la data de 20 mai 2010 la domiciliul inculpatei se efectuează o percheziţie, ocazie cu care nu s-au găsit droguri sau alte substanţe interzise la deţinere astfel că, în mod concret, există numai o suspiciune însă nicio probă obiectivă, din care să rezulte că apelanta s-ar ocupa în mod constant cu traficul de droguri.

Nu există temeiuri nici pentru reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanţă, raportat la antecedentele penale ale inculpatei şi în mod special la perseverenţa infracţională a acesteia, care a mai fost condamnată anterior tot pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă durata prevenţiei de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei I.C., menţinerea măsurii fiind necesară pentru a împiedica pe inculpată să se sustragă judecăţii, aşa cum a încercat în cursul urmăririi penale.

III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de inculpata I.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. cu solicitarea în principal de a fi achitată în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 şi urm. C. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În mod corect prima instanţă - soluţie menţinută în apel - a reţinut vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanţă a procedat la o analiză detaliată şi corectă a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatei.

Se constată că organele de poliţie s-au sesizat din oficiu, la data de 26 februarie 2009, cu privire la faptul că mai multe persoane, printre care şi „I.C." - se ocupă cu traficul de droguri în blocul 36 din A.L. sector 5. Numita „I.C." a fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform procesului-verbal aflat la dosar, în aceeaşi zi au fost desemnaţi cei doi colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de la inculpată şi de la celelalte persoane suspectate.

Instanţa de apel a făcut toate demersurile necesare pentru audierea colaboratorului sub acoperire, iar organele de poliţie au făcut ample cercetări pentru depistarea acestuia, fără niciun rezultat, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Colaboratorul sub acoperire nu a mai putut fi audiat nemijlocit nici de prima instanţă, nici de instanţa de apel, deşi au fost făcute demersuri în acest sens, însă nu există niciun temei legal pentru a înlătura declaraţia acestuia, dată în cursul urmării penale; ca şi prima instanţă, Curtea a constatat că nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata şi a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai aşa, să mi le bagi în ceva (...) că mi-e frică să merg cu ele aşa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io aşa ceva (...)", cât şi preţul negociat „Tot trei sute?."; în plus, această declaraţie se coroborează în totalitate cu declaraţia investigatorului sub acoperire „V.R.", cu privire la care de asemenea nu există niciun temei legal pentru a fi înlăturată.

Ca atare fapta imputată inculpatei există, a fost săvârşită cu vinovăţie şi realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (la data de 17 martie 2009 a vândut unui colaborator al poliţiei 2 doze de heroină, 0,13 gr. cu preţul de 60 RON) fiind justificată astfel soluţia de condamnare pentru trafic de droguri de mare risc, fără drept, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei de către prima instanţă prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în condiţiile în care aceasta este recidivistă postcondamnatoriu - din fişa de cazier judiciar rezultă că a fost eliberată condiţionat la data de 16 octombrie 2007 din executarea altei condamnări la pedeapsa de 5 ani închisoare, rest neexecutat 581 zile închisoare - este legală şi temeinică, aflându-se în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., reducerea sa fiind nejustificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la 01 noiembrie 2011.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3865/2011. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 3872/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

ICCJ. Decizia nr. 3871/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3871/2011. Penal