ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3861/2011

Dosar nr.6052/86/2009

Şedinţa publică din 01 noiembrie 2011

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Suceava, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 6052/86/2009 a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.O., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului L.L. şi prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpaţilor P.O. şi L.L.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la 09 septembrie 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului C.Ş., din infracţiunea de transport şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în infracţiunile de introducere în ţară de droguri de mare risc şi trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.Ş. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.O.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptă prev. şi ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.G. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoşani, şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din această pedeapsă (1151 zile) cu pedeapsa rezultantă de 15 ani aplicată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de 1930 gr. heroină cu cafeină şi 1,2 gr. heroină cu cafeină depuse la camera de corpuri delicte în baza dovezilor de la dosar urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.A.M. la plata sumei de 3936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.Ş. la plata sumei de 4136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului de avocaţi Suceava).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.O.P. la plata sumei de 4936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 5136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului de avocaţi Suceava).

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor L.L. şi P.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni - art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); trafic de droguri de mare risc - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., A.A.M., pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 din Legea nr. 39/2003; art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, învestindu-se în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor A.O.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi F.C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, cu art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, în actele de inculpare s-a reţinut că inculpaţii s-au asociat în vederea introducerii în ţară a drogurilor de mare risc, având participaţie penală în forma autoratului şi complicităţii şi au săvârşit, de asemenea, sub diferite forme de participaţie penală, infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Prin încheierea de şedinţă din 22 ianuarie 2010, instanţa fondului, constatând că este dat cazul de conexare prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 8647/86/2009 al Tribunalului Suceava la Dosarul nr. 6052/86/2009 al aceleiaşi instanţe, în vederea asigurării soluţionării unitare a cauzei şi a reţinerii unei unice situaţii de fapt.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar şi, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., prin achitare, după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, au fost audiaţi inculpaţii şi martorii, instanţa a examinat şi apreciat materialul probator amintit, confirmând în mod parţial existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi tot parţial vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc de către inculpaţii L., P., A. şi F., tribunalul a constatat că probatoriul administrat în susţinerea acesteia are ca punct de plecare declaraţia co-inculpatului C., care trebuie privită, în ceea ce priveşte valoarea probatorie, sub rezerva dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen. în consecinţă, având în vedere că sub aspectul acestei infracţiuni organele de urmărire penală nu au administrat probe directe, au fost analizate susţinerile inculpatului C., pe de o parte, şi cele ale inculpaţilor L., P., A. şi F., pe de altă parte, respectiv modalitatea în care susţinerile lor s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

Tribunalul a constatat că situaţia de fapt prezentată prin declaraţia inculpatului C., sub aspectul modalităţii în care cantitatea de drog ar fi intrat în ţară, este constantă în cuprinsul audierilor întreprinse atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, singura diferenţă notabilă fiind aceea că prin declaraţia iniţială (Dosar 52D/P/2008) a ascuns identitatea persoanei racolate, iar ulterior a recunoscut că el a fost cel racolat. Mai mult, şi în Dosarul 102D/P/2009 (înregistrat pe rolul instanţei sub numărul 8521/86/2009) acelaşi inculpat a dat declaraţie de martor în cuprinsul căreia a relatat, în esenţă, aceleaşi împrejurări ca şi cele din prezenta cauză. De altfel, această din urmă declaraţie a fost depusă la dosarul instanţei tocmai la solicitarea apărătorilor co-inculpaţilor, în scopul de a evidenţia lipsa de credibilitate a susţinerilor inculpatului Ş., însă în faţa instanţei nu au fost relevate inadvertenţe în cuprinsul declaraţiilor date în cele două dosare.

Împrejurarea esenţială ce s-a coroborat cu declaraţia inculpatului C. a fost aceea că asupra inculpaţilor L. şi P. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2 kg heroină. Această împrejurare nu a făcut dovada veridicităţii susţinerilor inculpatului C. (drogurile putând ajunge în posesia acestora şi în altă modalitate), însă a fost de natură a o face credibilă.

De asemenea, inculpatul C. a indicat în mod expres modalitatea în care cei patru co-inculpaţi au procedat la introducerea în ţară a coletului în care se aflau drogurile - prin intermediul unui autocar aparţinând firmei de transport I.L.. Această susţinere s-a coroborat în mod neechivoc cu declaraţia martorului V.I. (a cărui declaraţie a fost constantă în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti - unde a şi fost audiat de două ori); aceasta l-a indicat pe inculpatul F. ca fiind cel care a ridicat bagajul şi a depus la dosarul cauzei biletul de călătorie al inculpatului P. Recunoaşterea de către martor a inculpatului F. (inclusiv în şedinţă publică, la solicitarea apărătorilor inculpaţilor) s-a coroborat chiar cu susţinerile inculpatului F. referitoare la împrejurarea că are rude ce lucrează şi locuiesc în Grecia şi circulă, transmite şi primeşte pachete frecvent din această ţară.

Inculpatul C. a indicat de asemenea modalitatea în care cei patru co-inculpaţi au călătorit în Grecia, respectiv cu autoturismul R. condus de inculpatul A. Şi această susţinere s-a coroborat cu declaraţiile martorilor S.I., E.S. şi Ş.A. referitoare la circumstanţele în care inculpatul A. a împrumutat maşina cu nr. (...), respectiv data împrumutului şi numărul de kilometri parcurşi. Deşi inculpatul A. a încercat, prin probele propuse în apărare şi prin declaraţia soţiei, să acrediteze ideea conform căreia nu ar fi părăsit ţara, această susţinere a fost neconvingătoare şi contradictorie. Martorii indicaţi mai sus au arătat că inculpatul a solicitat împrumutarea maşinii pentru a face o deplasare în străinătate (martorul E.S. indicând chiar Belgia), în timp ce inculpatul şi martorii audiaţi în apărare au susţinut că acesta nu ar fi părăsit ţara. Însă, niciunul dintre martorii audiaţi nu a afirmat că l-ar fi văzut pe inculpat în perioada de referinţă. De asemenea, tribunalul a constatat că inculpatul A. nu a oferit o explicaţie pertinentă cu privire la motivul pentru care a împrumutat maşina şi scopul în care a făcut-o. Fără îndoială că inculpatul are dreptul de a nu contribui la incriminarea sa iar tăcerea sa nu a fundamentat în mod decisiv sau exclusiv condamnarea, însă inclusiv jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este în sensul că tăcerea poate fi luată în considerare pentru aprecierea pertinenţei şi a caracterului concludent al probelor administrate în acuzare, în mod special atunci când (ca în cauza de faţă), situaţia impune în mod evident anumite explicaţii din partea acuzatului - cauza Beckles contra Marii Britanii.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului C. (dosar 52D/P/2008) s-au descoperit bunuri ce au acreditat deplasarea acestui inculpat în Grecia şi Turcia pe itinerarul indicat în declaraţiile sale: bon fiscal din Grecia din data de 29 mai 2009, cărţi de vizită ale hotelurilor indicate şi cartele telefonice.

Având în vedere cele reţinute, constatând că probele indirecte administrate coroborează declaraţia inculpatului C. şi nu o infirmă, precum şi că probele administrate nu confirmă susţinerile co-inculpaţilor L., P., F. şi A., Tribunalul a concluzionat că declaraţia inculpatului C. se coroborează cu probele indirecte administrate, este corespunzătoare adevărului şi a fost reţinută la stabilirea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc.

Referitor la modalitatea în care cei patru inculpaţi au participat la săvârşirea acestei infracţiuni, tribunalul a constatat, în primul rând, că inculpaţii F. şi A. au avut un rol de sprijinire a introducerii (prin ridicarea coletului în România, respectiv asigurarea transportului), activitate ce se circumscrie complicităţii penale astfel cum este precizată de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în ceea ce priveşte activitatea inculpaţilor L. şi P., tribunalul a constatat că din probatoriul administrat aceştia sunt cei care au condus şi conceput activitatea infracţională ce a avut ca scop introducerea în ţară a drogurilor de mare risc. Inculpatul L. a fost cel care a contribuit la racolarea inculpatului C. şi i-a propus acestuia din urmă deturnarea transportului, iar inculpatul P. s-a deplasat cu autocarul pentru a se asigura că transportul nu va fi depistat. Mai mult, aceşti doi inculpaţi au negociat înstrăinarea cantităţii de heroină cu investigatorii sub acoperire şi tot ei au fost cei care au fost depistaţi cu ocazia flagrantului. În consecinţă, având în vedere că din declaraţiile celor audiaţi nu a rezultat în mod neechivoc modalitatea concretă şi persoana ce a depus bagajul la firma de transport din Grecia, precum şi contribuţia celor doi inculpaţi în conceperea şi executarea activităţii infracţionale în ansamblu, Tribunalul a reţinut că aceştia au săvârşit infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc ca autori, astfel cum s-a reţinut şi în actul de sesizare.

Sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri, tribunalul a examinat, în primul rând, actul material din data de 12 iunie 2009 şi care a fost finalizat prin flagrantul întocmit de către organele de urmărire penală.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt referitoare la inculpaţii L. şi P., tribunalul a constatat că probatoriul administrat este neechivoc în ceea ce priveşte împrejurarea că aceştia au oferit spre vânzare cantitatea de 5 kg heroină şi au vândut efectiv cantitatea de 2 kg. Apărările inculpaţilor s-au referit la necunoaşterea împrejurării că „marfa" oferită spre vânzare şi ulterior vândută ar fi fost heroină, precum şi la aceea că ar fi fost provocaţi de către agenţii sub acoperire.

Deşi apărătorii inculpaţilor au solicitat administrarea probei cu expertiză pentru a stabili dacă substanţa depistată este într-adevăr heroină, tribunalul a constatat că această probă nu este utilă în vederea soluţionării cauzei, întrucât probatoriul administrat a dovedit neechivoc natura substanţei. În acest sens s-au invocat declaraţia inculpatului C., declaraţiile date în calitate de martori de către investigatorii acoperiţi în faţa instanţei (care au arătat că s-a negociat pentru achiziţionarea de heroină), precum şi, în mod special, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. Faţă de natura împrejurării ce s-a solicitat a fi lămurită, efectuarea unei expertize nu a părut necesară în vederea stabilirii naturii substanţei, faţă de concluziile neechivoce ale raportului de constatare. De altfel, cererea inculpaţilor a fost surprinzătoare prin aceea că a fost formulată într-un moment în care cercetarea judecătorească se apropia de final, precum şi prin aceea că, în sprijinul cererii, s-a invocat că anterior s-ar fi susţinut că întreaga cantitate de drog ar fi fost distrusă. Însă, din chiar conţinutul raportului de constatare (care a fost cunoscut de către inculpaţi şi apărători cel puţin de la data prezentării materialului de urmărire penală - procedură cu privire la care nu au fost formulate obiecţiuni) a rezultat expresis verbis că cele 1930 gr rămase s-au restituit organului de cercetare.

În ceea ce priveşte prima susţinere a inculpaţilor referitoare la împrejurarea că inculpaţii nu ar fi cunoscut că în pachet s-ar fi aflat heroină şi că ar fi vrut, la sugestia inculpatului C., „să tragă o ţeapă", tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a susţinut o asemenea variantă. În considerentele prezentei hotărâri tribunalul a reţinut deja că inculpaţii L. şi P. au participat direct şi nemijlocit la introducerea în ţară a cantităţii de heroină descoperită asupra lor, iar activitatea infracţională având ca obiect vânzarea drogurilor era consecinţa şi finalitatea introducerii drogurilor în ţară. Împrejurarea că unul dintre investigatorii sub acoperire s-a referit cu ocazia flagrantului la cuvântul „cacao" îşi găseşte explicaţia, rezonabilă din perspectiva instanţei, în aceea că au existat uneori cazuri în care s-a încercat vinderea unui amestec de cacao ca fiind heroină. Probatoriul administrat nu a îndreptăţit însă o astfel de concluzie în prezenta cauză, iar instanţa a concluzionat că apărarea inculpaţilor a fost astfel formulată tocmai pentru a specula posibilitatea ipotetică a unei confuzii (pe bază de culoare, granulaţie şi consistenţă) între un amestec de cacao şi heroină.

Sub aspectul susţinerilor apărării referitoare la împrejurarea că inculpaţii L. şi P. ar fi fost provocaţi de către investigatorii sub acoperire şi că infracţiunea de trafic de droguri (respectiv actul material din data de 12 iunie 2009) nu ar fi fost săvârşit niciodată în lipsa intervenţiei acestora, tribunalul a constatat că susţinerile sunt nefondate. Pentru a concluziona astfel au fost avute în vedere, pe de o parte, dispoziţiile dreptului intern, respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie şi distincţia pe care Curtea o face între agentul infiltrat şi agentul provocator (în mod special cauzele cauza Ramanauskas contra Lituaniei, Ludi contra Elveţiei, Teixeira contra Portugaliei, şi, mai recent, cauza Constantin şi Stoian împotriva României).

Tribunalul a reţinut că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, utilizarea agenţilor infiltraţi este admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor garanţii, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obţinute ca urmare a unei provocări poliţiste - un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început şi în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (Teixeira, p. 35 - 36, 39, Ramanauskas pag. 54). Într-o societate democratică dreptul la o bună administrare a justiţiei ocupă un loc atât de eminent încât nu poate fi sacrificat în faţa oportunităţii (Sequiera contra Portugaliei pag. 5).

De asemenea, s-a mai arătat că agentul infiltrat trebuie în mod obligatoriu audiat pentru ca apărarea să-l poată interoga şi să verifice credibilitatea acestuia. Audierea poate avea loc ţinând cont de interesul legitim al autorităţilor poliţiste de a păstra anonimatul în vederea protejării agentului sau în vederea folosirii lui ulterioare. Audierea este obligatorie chiar dacă condamnarea nu se întemeiază doar pe declaraţiile scrise ale agentului infiltrat, însă în măsura în care aceste declaraţii servesc la stabilirea faptelor ce conduc ulterior la condamnare (Ludi pag. 47, 49).

Orice probă obţinută ca urmare a unei provocări din partea poliţiei trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigenţelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura în care acuzatul susţine că a fost provocat, jurisdicţiile penale trebuie să examineze atent dosarul şi din această perspectivă (Ramanauskas pag. 60).

Însă, pentru a distinge între agentul provocator şi cel infiltrat există mai multe criterii (Ramanauskas p. 56):

- dacă intervenţia poliţiştilor este ordonată şi controlată

de un magistrat;

- dacă autorităţile naţionale aveau, aparent, raţiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită;

- cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliţiei atunci când agenţii implicaţi (membrii ai forţelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează în a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influenţă de natură a o incita la comiterea unei infracţiuni care altfel nu ar mai fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii, adică pentru a obţine dovezi şi pentru a trage la răspundere (Ramanauskas p. 55, Eurofinacom p. 15).

Raportând aceste principii la prezenta speţă, tribunalul a constatat că inculpatul P. este cunoscut cu antecedente penale, iar organele de urmărire penală aveau date cu privire la implicarea sa în traficul de droguri de mare risc încă din luna octombrie 2008, aşa cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar urmărire penală 52D/P/2008). De asemenea s-a reţinut că intervenţia organelor statului a avut loc într-un moment în care (urmare a depistării inculpatului C. având asupra sa 2,5 gr heroină) se consumase deja o infracţiune extrem de gravă la regimul stupefiantelor (introducerea în ţară de droguri de mare risc), iar intervenţia a fost una promptă - flagrantul fiind realizat în 3 zile - şi sub supravegherea şi coordonarea unui magistrat, respectiv procurorul de caz. Pe de altă parte, la data respectivă declaraţia inculpatului C. trebuia verificată şi tocmai în aceasta a constat activitatea de urmărire penală în zilele următoare. Din probatoriul administrat rezultă în mod clar că drogurile nu au fost în posesia inculpatului C. (care a colaborat cu organele de poliţie), aşa cum de altfel au şi recunoscut inculpaţii L. şi P., iar operaţiunea a fost efectuată nu în scopul obţinerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantităţi de heroină, a cărei punere în circulaţie prezintă un risc major pentru sănătatea publică şi chiar destinele eventualilor consumatori.

Un aspect deosebit de important l-a constituit afirmaţia neechivocă a inculpaţilor, cu ocazia flagrantului, în sensul că mai pot face rost de droguri în vederea vânzării către investigatorii sub acoperire, susţinere care s-a coroborat cu declaraţia inculpatului C.Ş. în sensul că inculpaţii încercaseră anterior să vândă cantitatea de drog.

Contactul dintre investigatorii sub acoperire şi inculpaţi a fost iniţiat de către aceştia din urmă, în contextul în care inculpaţii L. şi P. căutau în mod activ un cumpărător, iar inculpatul C. le-a furnizat un număr de telefon (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Din conţinutul convorbirilor ce au avut loc a rezultat neechivoc că prima convorbire între inculpatul L. şi investigatorul sub acoperire a fost iniţiată de către inculpat (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Faţă de această împrejurare, având în vedere demersurile anterioare ale inculpaţilor pentru găsirea unui cumpărător, precum şi susţinerile exprese referitoare la posibilitatea procurării şi vinderii unor alte cantităţi de drog, faptul că unele dintre conversaţiile ulterioare au fost iniţiate de investigatori sau că aceştia au stabilit locul şi modalitatea în care vânzarea urma să aibă loc, a prezentat o relevanţă redusă în cauză.

Faţă de toate aceste circumstanţe ale cauzei, tribunalul a concluzionat că acţiunea investigatorilor a fost eminamente pasivă şi că, aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană în cauza Ludi contra Elveţiei, din momentul în care acuzatul îşi dă seama că îndeplineşte un act ce cade sub incidenţa legii penale îşi asumă riscul de a întâlni un funcţionar al poliţiei infiltrat şi care încearcă în realitate să-l demaşte.

În ceea ce priveşte participarea inculpaţilor A. şi A.A.M. la această activitate infracţională, din probatoriul administrat a rezultat în mod clar că aceşti inculpaţi au asigurat transportul celor doi (L. şi P.). Din procesul-verbal al investigatorului sub acoperire N.G. (dosar urmărire penală 52D/P/2008), coroborată cu declaraţia acestuia dată în faţa instanţei (dosar fond), şi având în vedere că inculpatul A.A.M. i-a însoţit pe inculpaţii L. şi P. atât la Bacău cât şi la I.M., în momentul flagrantului, tribunalul a concluzionat că acesta a cunoscut natura activităţii infracţionale desfăşurate şi a asistat la convorbirea dintre L. şi P. referitoare la negocierea preţului heroinei. Toate aceste acte se circumscriu complicităţii penale conform art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), astfel cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu.

De asemenea, inculpatul A. cunoştea că inculpaţii L. şi P. se află în posesia cantităţii de drog, sprijinindu-i pe aceştia şi la momentul introducerii în ţară, şi a continuat să asigure sprijin în vederea vânzării cantităţii de drog, asigurând transportul inculpatului P. către I.M. şi aşteptându-l pe acesta până la finalizarea tranzacţiei.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, tribunalul a reţinut că de esenţa acesteia şi ca deosebire de participaţie penală este necesitatea existenţei unei anumite organizări a grupului, reguli de acţionare, o anumită ierarhie şi o repartizare a rolului între membrii grupului; diferenţa faţă de grupul infracţional organizat este dată în esenţă de durata în timp a celor două asocieri. În speţă, probatoriul administrat a relevat că inculpaţii au acţionat împreună în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave, şi chiar dacă activitatea infracţională a fost concepută şi executată unitar, modalitatea în care inculpaţii au participat a relevat că nu a existat o organizare a activităţii tuturor inculpaţilor şi nici o repartizare a rolurilor, participarea inculpaţilor A., A.A.M., C. şi F. fiind în esenţă ocazională şi ca urmare a unor solicitări din partea celorlalţi doi inculpaţi.

În consecinţă, s-a apreciat că elementele constitutive ale acestei infracţiuni nu sunt întrunite în speţă, iar activitatea inculpaţilor se circumscrie participaţiei penale în forma autoratului şi complicităţii - aşa cum s-a reţinut pentru fiecare dintre ei prin rechizitoriu.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de către inculpaţii L. şi P. în formă continuată, tribunalul a reţinut că cei doi inculpaţi au încercat în mod repetat şi faţă de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului C., coroborată cu conţinutul discuţiilor dintre inculpaţii L. şi P. cu investigatorii sub acoperire şi chiar cu conţinutul interceptărilor telefonice şi ale SMS-urilor consemnate la dosar (dosar urmărire penală 52D/P/2008).

În ceea ce priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţi, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. Astfel, activitatea inculpatului L. nu a fost una de deţinere a drogurilor de mare risc, ci acesta a negociat cu investigatorii condiţiile de vânzare, iar cu ocazia flagrantului a încasat suma de bani negociată. Intenţia sa a fost în mod constant aceea de a obţine o sumă de bani consistentă pentru cantitatea de drog aflată în posesia sa şi nu a constituit o activitate de deţinere a drogurilor în vederea realizării unei alte operaţiuni de către o altă persoană.

De asemenea a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului C.Ş., cu motivarea că activitatea sa infracţională a fost în mod constant dirijată şi coordonată de către inculpatul L., atât în interiorul ţării, cât şi în străinătate.

În consecinţă, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, dispunându-se însă condamnarea inculpaţilor pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina lor prin actele de sesizare.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate, tribunalul s-a orientat către minimul special al pedepselor având în vedere cuantumul ridicat al acestora şi împrejurarea că o parte deosebit de importantă a probatoriului a fost obţinută prin utilizarea investigatorilor sub acoperire. Însă, având în vedere gravitatea intrinsecă deosebit de ridicată a infracţiunilor ce constituie obiectul prezentei cauze şi, mai ales, cantitatea ridicată de drog de mare risc cu care inculpaţii au fost surprinşi, s-a analizat în mod riguros măsura în care se impune, în fiecare caz în parte, acordarea de circumstanţe atenuante.

Astfel, în ceea ce priveşte activitatea inculpaţilor L. şi P., tribunalul a reţinut că aceştia au avut rolul central în săvârşirea ambelor procese infracţionale (de introducere în ţară a drogurilor şi de comercializare a acestora), motive pentru care, având în vedere şi conduita nesinceră a acestora în cursul procesului penal, reţinerea de circumstanţe atenuante nu este justificată. Deşi inculpatul L. a făcut în mod cert dovada unui comportament bun anterior săvârşirii infracţiunii, reţinerea acestei circumstanţe nu este obligatorie pentru instanţă şi nici nu se justifică prin raportare la circumstanţele reale ale cauzei şi gradul de participare al inculpatului la activitatea infracţională. În ceea ce priveşte inculpatul P., acesta este cunoscut cu antecedente penale şi avut asupra sa, cu ocazia flagrantului, un cuţit.

De asemenea, având în vedere în principal existenţa antecedentelor penale, dar şi conduita din cursul procesului penal, Tribunalul a conchis că reţinerea de circumstanţe atenuante în ceea ce priveşte inculpatul F. nu are justificare legală.

Însă, s-a reţinut pentru inculpatul C. conduita bună pe care acesta a avut-o înainte de săvârşirea infracţiunii obiectivată în lipsa antecedentelor penale şi faptul că are loc de muncă, motive pentru care tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. De asemenea s-a aplicat acestui inculpat dispoziţia art. 16 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că nu ar fi fost posibilă capturarea cantităţii de 2 kg heroină şi prinderea celorlalţi inculpaţi în lipsa cooperării acestuia cu organele de poliţie. În sarcina inculpaţilor A.A.M. şi A., având în vedere în principal lipsa antecedentelor penale (inculpatul A. fiind reabilitat) şi gradul de contribuţie la săvârşirea faptelor, tribunalul a reţinut circumstanţe atenuante în baza art. 74 alin. (2) C. pen.

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apeluri procurorul, precum şi inculpaţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Procurorul a invocat greşita achitare a inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P., F.C. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. Susţinând că în mod greşit prima instanţă, în motivarea sa, a constatat inexistenţa grupului infracţional organizat, aşa cum este explicitat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât trebuiau analizate elementele constitutive ale art. 323 C. pen., lucru ce nu s-a făcut, s-a solicitat condamnarea respectivilor inculpaţi şi pentru această infracţiune.

Apărătorul inculpatului L.L. a solicitat, în primul rând, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracţiunii continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpaţii L. şi P. i-ar fi oferit inculpatului C.Ş. un plic cu 2,5 g heroină pentru a întreprinde activităţi de identificare de posibili cumpărători. S-a susţinut că nu s-a motivat în niciun fel acest aspect, fiind dat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv pentru introducere în ţară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând că nu există probe certe de vinovăţie, ci doar prezumţii, astfel că prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, fiind incident principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinându-se că fapta a fost săvârşită de inculpatul C.Ş., care în faţa instanţei de judecată a confirmat că el a trimis coletul din Grecia.

Sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., atât pentru primul act material, respectiv oferirea de către inculpaţii L. şi P. a unui plic cu 2,5 g heroină inculpatului C.Ş. pentru a întreprinde activităţi de identificare de posibili cumpărători, motivându-se că nu există probe certe cu privire la această faptă, ci doar declaraţia inculpatului C.Ş.

Referitor la al doilea act material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv cel din parcarea I.M. din Suceava, când s-a organizat flagrantul, s-a solicitat de asemenea achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivându-se că toate probele obţinute cu ocazia flagrantului sunt ilegale, inculpaţii L. şi P. fiind determinaţi de către organul de urmărire penală, prin intermediul inculpatului colaborator C.Ş. şi prin intermediul investigatorilor sub acoperire să săvârşească această infracţiune.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât inculpaţii L. şi P. au fost în eroare de fapt, aceştia susţinând în mod constant că inculpatul C. le-a adus coletul şi că urmăreşte „să dea o ţeapă".

S-a susţinut de către apărătorul inculpaţilor L. şi P. că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea lor prin care solicitau ca faţă de inculpatul C.Ş. să se schimbe încadrarea juridică din infracţiunea de transport de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului C. dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul nu a denunţat săvârşirea unor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale.

Într-un alt subsidiar, s-a criticat individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se ca, prin reţinerea de circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a) C. pen., să se reducă pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de liberate.

În ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, s-a învederat instanţei de apel că temeiul achitării este greşit, fiind incident în cauză art. 10 lit. a) C. proc. pen., şi nu art. 10 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat schimbarea temeiului achitării.

În apărarea inculpatului P.O., apărătorul C.B. a susţinut aceleaşi motive de apel ca şi în cazul inculpatului L.L.

La dosar au fost depuse concluzii scrise şi de inculpatul L.L. care, în general, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, menţinerea soluţiei primei instanţe de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional, solicitând cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, s-a solicitat ca, ţinând cont de circumstanţele inculpatului, să se orienteze pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de lege.

Avocat C.C.C., pentru inculpatul A.A.M., a solicitat în general achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că faptei penale îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia. Într-un alt subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta de complicitate la trafic de droguri de mare risc nu a fost comisă de către acest inculpat. Acesta a rămas singur în automobilul situat în faţa hotelului din municipiul Bacău, neexistând probe că el cunoştea ce urma să se desfăşoare, iar la data când a avut loc flagrantul, inculpatul A.A.M. era plecat din oraş.

S-a criticat şi individualizarea pedepsei, solicitându-se a se reţine circumstanţe atenuate facultative prev. de art. 74 lit. a) şi c C. pen., făcându-se referire şi la „provocarea poliţistă" care ar fi dată în cauză.

Avocat G.A., pentru inculpaţii F.C.G. şi C.Ş., a arătat că în cauză nu există probe certe, că dubiile nu au fost înlăturate, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie, impunându-se ca atare achitarea lor în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., cu reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru inculpatul C.Ş. s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei instanţa să ţină cont de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că acesta a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale şi să se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării.

Avocat C.M., pentru inculpatul A.O.P., a solicitat admiterea apelului şi achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că fapta nu a fost comisă de către acest inculpat. În cauză nu există probe că el i-ar fi ajutat în vreun fel pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de mare risc şi de trafic de droguri de mare risc. S-a susţinut că inculpatul-apelant A., la data organizării flagrantului, nu avea decât calitatea de taximetrist, nu avea cunoştinţă de conţinutul bagajelor din autoturismul său, iar apelantul nu a fost niciodată în Grecia.

Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar şi a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de procuror şi de inculpaţi, dar şi din oficiu, cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.L. şi P.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8, din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); „introducere în ţară de droguri de mare risc", faptă prev. şi ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); „trafic de droguri de mare risc", faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ambii în stare de arest preventiv; A.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni", prev. de art. 323 C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi „transport şi deţinere de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul C.Ş. se cunoştea cu inculpatul L.L. zis „L.", întrucât ambii au lucrat împreună la R.

Inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus inculpatului C.Ş. să facă un transport de droguri pentru inculpatul J.C.M., contra sumei de 1.500 de euro, drogurile urmând a fi transportate din Turcia în Spania.

După ce inculpatul C.Ş. a acceptat, inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus să-l înşele pe beneficiarul drogurilor, adică, după ce va intra în posesia acestora să nu le mai ducă la destinaţie, ci să i le dea lui (inculpatului L.L. zis „L."), pentru ca acesta din urmă să le valorifice. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a promis inculpatului C.Ş., înainte de a pleca în Turcia că, dacă va deturna pachetul cu droguri şi i-1 va preda lui, după ce va vinde marfa îi va da suma de 2000 de Euro şi-i va cumpăra o garsonieră.

Inculpatul C.Ş. a fost de acord şi cu această din urmă propunere şi ca atare, în dimineaţa acelei zilei de 22 mai 2009, în jurul orelor 10.00 - 11.00 s-a întâlnit în parcul central din mun. Suceava, lângă Biserica Romano-Catolică cu inculpatul L.L. zis „L." şi inculpatul A.A.M. zis „V.", iar după puţin timp, a apărut şi inculpatul J.C.M., zis „J.". Acesta din urmă l-a întrebat pe inculpatul C.Ş. dacă cunoaşte limba engleză şi dacă are paşaport, iar C.Ş. i-a spus că se descurcă, dar că nu are paşaport.

J.C.M. i-a dat suma de 200 RON pentru a-şi face paşaport la urgenţă, astfel că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 13.30 inculpatul C.Ş. şi-a făcut paşaport.

După ce şi-a scos paşaportul, J.C.M., i-a spus inculpatului C.Ş. că urma să plece chiar a doua zi în Turcia de unde urma să primească o cantitate de droguri de la o persoană, care îl va căuta la hotel, după care, va primi indicaţii în legătură cu locul unde urma să ducă drogurile respective.

Ca atare, a doua zi, J.C.M. împreună cu inculpatul L.L. zis „L.", l-au condus pe C.Ş. la autogara din Suceava, unde l-au îmbarcat pe un autocar cu destinaţia Istambul din Turcia.

Înainte de a pleca din Suceava, J.C.M., l-a instruit pe inculpatul C.Ş. cu privire la activitatea ce urma să o desfăşoare, şi totodată i-a dat o cartelă telefonică, (spunându-i că va fi contactat pe numărul respectiv), un bilet pe care scria cartierul şi hotelul unde urma să se cazeze, precum şi suma de 310 Euro, pentru cheltuieli. Totodată, J.C.M., i-a dat lui C.Ş. suma de 200 RON pentru a-şi cumpăra bilet de la Suceava până la Istambul.

În data de 24 mai 2009, C.Ş. a ajuns la Istambul şi s-a cazat la hotelul indicat de „J.", după care a aşteptat două sau trei zile ca să fie contactat. În timp ce se afla la Istanbul, C.Ş. a discutat cu J.C.M., care i-a spus acestuia din urmă să-şi cumpere o cartelă de telefon turcească şi să-l apeleze, pentru a-i vedea numărul.

Astfel, după 3 zile, inculpatul C.Ş. a fost contactat de către un cetăţean de origine turcă, care i-a dat o valiză şi suma de 100 de dolari şi 450 de euro pentru biletul de avion, spunându-i să cumpere un bilet de autocar până în Grecia - Atena, de unde urma să meargă cu avionul în Spania.

După aceasta, C.Ş. i-a sunat atât pe inculpatul L.L. zis „L." cât şi pe J.C.M. şi le-a spus că va pleca a doua zi spre Grecia şi că are „bagajul" asupra sa.

În ziua de 28 mai 2009, C.Ş. a plecat din Istanbul şi a ajuns la Atena a doua zi, ocazie cu care s-a cazat la un hotel şi i-a sunat, atât pe inculpatul L.L. zis „L.", cât şi pe J.C.M.

Inculpatul L.L. zis „L.", i-a spus inculpatului C.Ş. că vine şi el în Atena, iar J.C.M., i-a spus să cumpere un bilet de avion spre Spania.

La sfârşitul acelei zile, în jurul orelor 24.00, la hotelul unde era cazat inculpatul C.Ş. a ajuns inculpatul L.L. zis „L.", împreună cu inculpatul P.O., F.C. zis „F." şi A.O.P., care era şofer. Aceştia au venit cu un autoturism R., cu numărul de înmatriculare (...), de culoare închisă.

Au intrat cu toţii în camera de hotel unde era cazat C.Ş., ocazie cu care acesta a predat valiza în care erau drogurile, precum şi cheile de la valiză inculpaţilor L.L. zis „L." şi P.O., care au deschis bagajul ocazie cu care au văzut cu toţii că pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, cu ambalajul de culoare maro.

A doua zi inculpatul P.O. şi L.L., au lipit cu super glue căptuşeala peste fundul dublu al valizei, iar pe deasupra au pus hainele lui C.Ş., după care, inculpatul P.O. şi-a cumpărat bilet de autocar cu destinaţia România - Suceava, punând şi bagajul cu droguri în autocar însă pe numele lui F.C., urmând ca acest colet să fie ridicat de către F.C., la Suceava. Cu această ocazie inculpatul P.O. şi L.L. zis „L.", au stabilit că, în cazul în care bagajul ar fi fost descoperit, inculpatul P.O., urma să-i anunţe, pentru ca F.C. să nu-l mai ridice la destinaţie.

În ziua de 30 mai 2009 inculpatul P.O. a plecat cu autocarul spre Suceava, iar inculpatul C.Ş., inculpaţii L.L. zis „L.", F.C. şi A.O.P., au plecat cu autoturismul R. (...), spre România - Suceava, ajungând la destinaţie în data de 31 mai 2009, orele 08.00. Când au ajuns în Suceava, aceştia din urmă, au mers la locuinţa inculpatului P.O. pentru a-1 lua de la domiciliu, după care, împreună cu acesta din urmă, au mers la autogară, pentru a ridica coletul în care se aflau drogurile. Inculpaţii P.O., L.L. şi F.C. s-au dus să ridice valiza cu droguri, pe care au pus-o în portbagajul maşinii, după care, s-au dus la locuinţa lui L.L., unde acesta împreună cu inculpatul P.O., au intrat în apartament şi au transferat marfa din valiză într-un rucsac de culoare neagră, pe care l-au adus în maşină, pentru a-1 duce în mun. Botoşani.

În zilele următoare, inculpaţii P.O., L.L., A.A.M. şi C.Ş., au început să caute cumpărători, interesaţi să cumpere heroină. În data de 10 iunie 2009, C.Ş., a primit de la inculpatul L.L., cantitatea de 2,5 grame de heroină, să o ofere drept probă, vreunui posibil cumpărător, ocazie cu care acesta a fost depistat de către organele de poliţie, având drogurile asupra sa. Cu această ocazie, C.Ş. a acceptat să colaboreze cu organele de poliţie, în scopul depistării tuturor membrilor grupării infracţionale, pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Ca urmare a acestui fapt, au fost introduşi în cauză doi investigatori sub acoperire, cu scopul de a putea recupera cantitatea de 5 kg de heroină, introdusă în mod ilicit în România de către inculpaţii P.O. şi L.L.

În urma acestui fapt, inculpaţii P.O., L.L., zis „L." şi A.A.M., au acceptat să vândă drogurile respective investigatorilor sub acoperire, întâlnirea dintre aceştia având loc la Bacău. Cu această ocazie inculpaţii P.O., L.L., zis „L." şi A.A.M., le-au cerut celor doi investigatori suma de 50.000 euro, pentru cantitatea de 5 kg heroină.

Investigatorii sub acoperire au acceptat să cumpere drogurile respective, şi ca atare, au stabilit ca tranzacţia să aibă loc în data de 12 iunie 2009, în parcarea de la I.M. Suceava.

La această dată, a fost organizat un flagrant, de către poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Suceava în cooperare cu alte structuri specializate, ocazie cu care a fost recuperată de la inculpaţii P.O., L.L., zis „L.", cantitatea de 1, 950 kg heroină.

Deoarece cercetările nu au putut fi finalizate faţă de A.O.P. şi F.C. zis „F." în timp optim, iar în cauză existau inculpaţi arestaţi, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de aceştia.

Prin rechizitoriul 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.O.P., zis „G.", pentru săvârşirea infracţiunilor de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, „complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi „complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi F.C.G., zis „F.", pentru săvârşirea infracţiunilor de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., „complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Situaţia de fapt reţinută prin acest al doilea rechizitoriu este identică cu cea prezentată de organele de urmărire penală prin rechizitoriul 52D/P/2008, astfel cum a fost rezumată mai sus.

În sarcina inculpatului A.O.P. s-a reţinut în esenţă că la data de 29 mai 2009 i-a transportat pe inculpaţii L., P. şi F. în Grecia, la 31 mai 2009 i-a adus pe inculpaţii L., C. şi F. înapoi în România, a însoţit inculpaţii la punctul de lucru al I.L. SRL în vederea ridicării pachetului cu heroină, i-a transportat pe inculpaţii L., P. şi F. în Botoşani în vederea valorificării drogurilor şi la 12 iunie 2009 l-a transportat pe inculpatul P. ce avea asupra sa valiza cu heroină în parcarea I.M.

De asemenea, în sarcina inculpatului F. s-a reţinut, în esenţă, că la data de 29 mai 2009 s-a deplasat cu inculpaţii L., P. şi A. în Grecia, la 31 mai 2009 a revenit în ţară împreună cu inculpaţii L., C. şi A., a ridicat pachetul cu heroină de la punctul de lucru al I.L. SRL şi împreună cu inculpaţii L., P. şi A. s-a deplasat în Botoşani în vederea valorificării drogurilor.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: interceptări ale convorbirilor telefonice; procese-verbale de înregistrare audio-video în mediul ambiental; procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere; procesul-verbal de prindere în flagrant; constatările tehnico-ştiinţifice; declaraţii martorilor: C.Ş., E.S., A.M.D., Ş.A., V.I.; copie după lista cu pachete din data de 30 mai 2009 sosite din Atena; copie după chitanţa de depunere a coletului din data de 30 mai 2009 şi copie după biletul de călătorie a inc. P.O. din 30 mai 2009.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2010, Tribunalul Suceava, constatând existenţa cazului de conexitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 8647/86/2009 al acestei instanţe la Dosarul nr. 6052/86/2009, fiind pronunţată în final Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpaţii C.Ş., L.L., P.O., A.O.P., F.C.G. şi A.A.M. şi martorii V.I., A.L., J.C., B.E.D., C.M.T., R.D., D.L.M., I.A.M., T.C., V.G.L., C.C.D., P.M., F.N.A., N.G., E.S., S.I., A.M.D. şi A.I.

Pe parcursul soluţionării apelurilor formulate în cauză s-a efectuat un supliment de raport de expertiză de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, care a concluzionat că pachetul are o concentraţie de 50,33% heroină, cantitatea concretă de heroină fiind de 971,37 grame; s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice - Iaşi, care a arătat că fragmentele de urmă papilară de pe pachetul cu droguri nu aparţine inculpatului C.Ş.; s-au solicitat relaţii de la diverse instituţii ale statului implicate în efectuarea urmăririi penale cu privire la cheltuielile efectuate; a fost reaudiat inculpatul C.Ş.; s-a procedat la confruntarea acestui inculpat cu inculpatul L.L.; au fost audiaţi martorii C.M.T., M.B.Ş.; s-au solicitat relaţii şi s-a primit adresa din 09 august 2010 a Ambasadei Turciei de la Bucureşti, din care a reieşit că numitul C.Ş. a intrat în Turcia la 24 mai 2009 prin punctul de frontieră Edirne Kapikule şi a ieşit la 28 mai 2009 prin punctul Edirne Ipsala; supliment raport de constatare tehnico-ştiinţifică din care a rezultat că proba înaintată este de 1930 g heroină cu cafeină.

Examinând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, în cursul cercetării judecătoreşti, pe parcursul soluţionării apelurilor (şi menţionat anterior), instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată în actele de sesizare a instanţei, mai puţin în ce priveşte cantitatea de droguri introduse în ţară, respectiv de 1932,5 grame (1930 + 2,5 grame), existând dubii în ce priveşte cantitatea de 5 kg, cum s-a reţinut iniţial (deşi inculpaţii L. şi P. au promis investigatorilor sub acoperire că în afara cantităţii oferite spre cumpărare în parcarea I.M., peste o săptămână le pot procura şi alte cantităţi de droguri), motiv pentru care nu a mai fost reluată.

Deşi inculpaţii s-au apărat, susţinând că în cauză, ca probe care-i acuză, sunt doar declaraţiile inculpatului colaborator C.Ş. şi acelea contradictorii, că nu există probe certe împotriva lor, ci doar prezumţii şi probe indirecte, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie, Curtea a constatat că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii au fost dovedite.

Astfel, declaraţia inculpatului C.Ş. a fost susţinută în mod direct de procesul-verbal de prindere în flagrant când, la data de 12 iunie 2009, în parcarea I.M. din Suceava, inculpaţii L. şi P. au fost surprinşi când au renegociat preţul şi-au vândut pachetul de aproximativ 2 kg droguri investigatorilor sub acoperire pentru suma de 17.000 euro.

Rapoartele tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză au evidenţiat în mod cert, pe cale ştiinţifică, că atât plicul de 2,5 grame care, la data de 10 iunie 2009 a fost dat inculpatului C. de către inculpaţii L.L. şi P.O. ca să-l ofere drept probă unui eventual cumpărător, ulterior acest pliculeţ fiind găsit asupra inculpatului C., cât şi pachetul de circa 2 kg din parcarea I.M., conţin fără echivoc heroină, acesta din urmă în cantitate de 971,37 grame.

Apoi, actele de constatare întocmite de organele de urmărire cu ocazia celor două acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, declaraţiile martorilor asistenţi sunt tot probe certe în sensul comiterii faptelor.

Cu toate că instanţa de fond nu a făcut o analiză expresă a primului act material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv cel vizând plicul cu 2,5 grame heroină dat de inculpaţii L. şi P. inculpatului C., a fost observat că Tribunalul Suceava a trecut în revistă şi situaţia de fapt expusă în actul de sesizare, a motivat forma continuată reţinută în sarcina inculpaţilor L. şi P., arătând că aceştia au încercat în mod repetat şi faţă de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului C., a acelor trei investigatori sub acoperire, cât şi din conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.

Ca urmare, nu s-a reţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dat motivul de desfiinţare cu trimitere, aşa cum greşit a solicitat apărarea.

Cum inculpaţii au oferit mai multor persoane drogurile de mare risc spre cumpărare, respectiv numitului M. din Botoşani, propunându-li-se chiar un cumpărător din Germania, din actele materiale din 10 iunie 2009, vizând cele 2,5 grame şi flagrantul din 12 iunie 2009 din parcarea I.M., a rezultat că este dată forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Cu privire la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, apărătorii inculpaţilor acuzaţi de comiterea acestei fapte au susţinut în bloc că nu există în cauză decât prezumţii şi îndoieli cu privire la comiterea acestei infracţiuni, că biletul de transport pe numele inculpatului P. pe ruta Atena - Suceava, coletul expediat pe numele inculpatului F., declaraţia administratorului firmei de transport nu constituie probe certe în acest sens. Faptul că inculpatul C. a făcut o excursie în Turcia şi eventual în Grecia nu a dovedit cu nimic susţinerile acestuia că ar fi preluat o cantitate de droguri şi că ar fi deturnat-o şi ar fi predat-o celorlalţi inculpaţi. S-a mai susţinut că inculpaţii nici nu au fost plecaţi în Grecia în anul 2009, iar autor al acestei infracţiuni este doar inculpatul C.Ş. care, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, a confirmat că el a trimis coletul din Grecia.

Or, în contra celor afirmate de către apărare, în cauză există probe şi cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.

Deşi s-a afirmat că declaraţiile date de inculpatul C.Ş. pe parcursul procesului penal sunt contradictorii, instanţa de apel a constatat că, în marea lor majoritate, aceste depoziţii au fost constante în ce priveşte modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, persoanele participante, activitatea fiecăreia, modalitatea în care s-a procedat, aspecte ce au fost confirmate de alte probe administrate în acest sens. Chiar dacă în fata instanţei de judecată inculpatul C. a susţinut că el a trimis coletul din Grecia, s-a observat că anterior, în repetate rânduri, acelaşi inculpat C.Ş. a declarat că în noaptea de 28 mai 2009, în jurul orelor 24.00, în camera hotelului din Atena unde era cazat au pătruns inculpaţii L., P., însoţiţi de inculpaţii A., F. A predat valiza în care erau drogurile, precum şi cheile, inculpaţilor L. şi P., care au deschis bagajul şi au văzut cu toţii că pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, de culoare maro.

A doua zi, cei doi inculpaţi au lipit căptuşeala dublă a valizei cu super glue, s-au deplasat cu R.-ul toţi inculpaţii la autocar, unde inculpaţii L., P. şi F. au depus valiza cu droguri pe numele inculpatului F., cu destinaţia Suceava.

Tot inculpatul C. a arătat că valiza a fost însoţită pe traseul Atena - Suceava de către inculpatul P., care şi-a cumpărat bilet la autocar, urmând ca în ipoteza descoperirii drogurilor să-i anunţe pe ceilalţi inculpaţi, astfel încât inculpatul F. să nu se mai prezinte pentru a ridica valiza.

Probatoriul administrat în cauză a confirmat pe deplin cele anterior susţinute de către inculpatul C.Ş. şi care au fost reiterate şi cu ocazia confruntării cu inculpatul L.L., a recunoaşterilor din grup făcute etc.

Astfel, în dosarul de urmărire penală în care a fost întocmit rechizitoriul nr. 152/O/P/2009, există o listă din data respectivă a bagajelor ce au fost depuse pentru ruta Atena - Suceava în care inculpatul F.C. apare ca fiind destinatarul unei valize, pentru care la destinaţie a semnat în vederea ridicării ei (prezentând ca act de identitate CI seria SV nr. XXX), serie şi număr ce corespund actului real de identitate al inculpatului F.; bilet de transport cu autocarul pe aceeaşi rută pe numele inculpatului P.O.; chitanţă de depunere a coletului la autocar pe numele inculpatului F.C.

Potrivit declaraţiilor martorului V.I. - reprezentantul firmei de transport din Suceava, acesta îl cunoaşte pe inculpatul F. şi la data respectivă i-a predat personal acestuia valiza, notându-i seria şi numărul de buletin şi punându-l să semneze de primire. Martorul a arătat că a avut chiar o discuţie cu inculpatul F., care i-a spus că în urmă cu o zi tot el a pus valiza la autocar, dar că a ajuns mai repede la Suceava deoarece s-a întors cu avionul.

S-a menţionat atitudinea procesuală a inculpatului F.C. care, în contra probelor anterior precizate, a semnăturii, a seriei şi numărului real al cărţii sale de identitate, în cursul urmăririi penale a declarat că nu a fost în Grecia, nu a expediat el coletul, nu a ridicat el valiza de la Autogara Suceava, pentru ca ulterior să susţină că el primeşte des colete din Grecia deoarece are rude acolo. Conform procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la inculpatul C.Ş., au fost găsite şi ridicate dintr-un dulăpior bunurile: un bon fiscal din Grecia, având data de 29 mai 2009, o carte vizită hotel „V." din Istambul - Turcia, o carte vizită hotel „C.C."din Atena, o cartelă telefonică cumpărată din Grecia, un suport cartelă telefonică reîncărcabilă provenită din Turcia, cartele telefonice diferite, inclusiv din Turcia.

Chiar dacă în cauză s-a dispus în mod eronat restituirea acestor bunuri, fapt ce a reieşit din ordonanţa de restituire şi procesul-verbal de restituire, atâta vreme cât înscrisurile oficiale ce au consemnat existenţa respectivelor bunuri nu au fost anulate, instanţa de apel şi le-a însuşit, considerându-le probe în susţinerea celor declarate de inculpatul colaborator C.Ş., cât şi martorul asistent la efectuarea percheziţiei, M.B.Ş., care a văzut personal aceste bunuri, fiindu-i-le prezentate şi în momentul sigilării.

În plus, şi din adresa datată din 09 august 2010 emisă de Ambasada Turciei la Bucureşti a reieşit în mod clar că inculpatul C.Ş. a intrat în Turcia la data de 24 mai 2009 prin punctul de frontieră Erdine Kapikule şi a ieşit la data de 28 mai 2009 prin punctul Erdine Ipsala, date ce corespund întru totul cu cele prezentate de inculpatul C.Ş.

În dovedirea faptelor de care au fost acuzaţi inculpaţii, o importanţă deosebită au avut-o transcrierea convorbirilor telefonice, procesele-verbale de citire a agendelor telefoanelor mobile ale acestora, respectiv a apelurilor, SMS-urilor primite şi trimise. Astfel, s-a constatat că fiecare inculpat avea în agenda sa numele şi numerele de telefon ale celorlalţi inculpaţi, fiind folosite fie numele proprii, fie poreclele „L.-1", „L." pentru inculpatul L., „V.", „V. 1" - porecla inculpatului A.A.M., „O-G." - porecla inculpatului A., „F." - porecla inculpatului F. etc., ceea ce denotă o relaţie apropiată între inculpaţi, o activitate comună, cu toate că inculpaţii A.A.M. şi A. au declarat că ei au fost doar simpli şoferi, fără a cunoaşte despre ce este vorba. De asemenea, în agendele telefonice ale inculpaţilor apăreau şi numerele de telefon ale mai multor persoane, pe care organele de urmărire penală le suspectează că se ocupă de traficul de droguri.

Relevante au fost şi mesajele primite de inculpatul L. de la C. pe durata cât acesta din urmă se afla în Turcia şi Grecia. Mesaje primite de la L.L. de la numărul de telefon YYY: „Dă-mi un mesaj să dau camera sau nu, să ştiu ce să fac, că mă zăpăcesc acia (...)". „C. m-a sunat, mi-a dat bani, mi-a luat bilet şi mi-a dat bagajul, restul mi le-a dat J., adresa şi cu ce tre să merg"; „L. sper că nu mă faci să rămân în Grecia şi tu încă nu te-ai pornit", "spune dacă te-ai pornit sau nu, că plec acu la Spania". „No bine te aştept, baftă la drum şi mai caută de ăştia că am grijă de ei (...)"; „L. pentru protecţie marfă am dus-o din hotel să nu am probleme, e prea mare cantitatea şi nu mă riscam să ţin la mine".

Cu privire la apărarea făcută de inculpaţii L., P., A., F., precum că ei în mai 2009 nu au fost în Grecia, au fost trecute în revistă şi declaraţiile unor martori care aveau cunoştinţă despre provenienţa autoturismului R., cu care aceştia s-au deplasat.

Martorul E.S. a recunoscut că, la rugămintea cunoscutului său Ş.A., a vorbit la telefon cu vecinul său S.I. despre care ştia că obişnuieşte să-şi mai închirieze autoturismul R., acesta fiind de acord cu închirierea. Ulterior, a venit inculpatul A. care a închiriat autoturismul R., zicând că are de adus o familie din Belgia. Autoturismul nu a fost restituit la timp, ci după zece zile, iar vecinul S.I. i-a spus că în aceste zile autoturismul avea parcurşi peste 3000 Km. A zis martorul că s-a întâlnit cu inculpatul A., l-a întrebat de ce a întârziat restituirea, dar inculpatul a spus că nici el nu a fost plătit pentru cursa efectuată.

Martorul S.I. este proprietarul autoturismului R. cu care inculpaţii s-au deplasat în Grecia. Acesta a confirmat întru totul că inculpatul A. a venit însoţit şi de Ş.A. şi a închiriat autoturismul, dându-i doar un avans pentru acest lucru. S.I. a recunoscut din grup atât pe inculpatul A., cât şi pe Ş., zicând despre acesta din urmă că posedă un autoturism M. cu volan pe dreapta, care i-a fost oferit spre folosinţă pe durata închirierii R.-ului.

La dosarul de urmărire penală este depusă copia certificatului de înmatriculare al autoturismului R. cu nr. de înmatriculare (...), proprietar fiind martorul S.I.

Şi martorul Ş.A. a confirmat că la solicitarea inculpatul A. l-a întrebat pe martorul E.S. dacă cunoaşte pe cineva care să închirieze un autoturism, că au fost împreună la martorul S.I., că el este cel ce a împrumutat pe inculpatul A. cu suma de 200 RON pentru a da avansul necesar închirierii. A mai arătat martorul că, deşi a încercat, nu a reuşit să-l contacteze telefonic pe inculpatul A. decât la începutul lunii iunie 2009, când acesta i-a spus că a fost plecat din ţară cu acel autoturism.

Din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între martorul E.S. şi inculpatul A. a rezultat că acesta din urmă a recunoscut că la momentul închirierii autoturismului R. a susţinut că merge în Belgia, dar în realitate nu a fost în Belgia. De asemenea, inculpatul A. nu a oferit interlocutorului său nicio explicaţie cu privire la faptul că în câteva zile, pe raza municipiului Suceava ar fi parcurs cu acest autoturism peste 3000 km.

Coroborând toate aceste probe, cu rapoartele şi declaraţiile ca martori ale investigatorilor sub acoperire P.M., F.N.A., N.G., instanţa de apel a constatat că în speţă există probe care dovedesc pe deplin comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, inculpaţii cunoscând toţi că este vorba despre heroină, negocierile fiind de altfel purtate în holul hotelului „Decebal" din Bacău, în concret pentru cantitatea de 5 kg heroină solicitându-se preţul de 50.000 euro.

Nu au fost reţinute susţinerile apărătorului inculpaţilor L.L. şi P.O., în sensul că pentru a se pronunţa o soluţie, instanţa trebuie să aibă în vedere doar probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească, unde este respectat principiul contradictorialităţii. A se proceda astfel ar însemna ca întregul probatoriu efectuat la urmărire penală să fie lipsit în totalitate de eficienţă, cu atât mai mult cu cât este ştiut că, odată cu trecerea timpului, exactitatea datelor percepute de părţi, de martori cu privire la un anumit fapt se diminuează, iar în speţa de faţă probatoriul de la urmărirea penală s-a coroborat cu cel obţinut în urma readministrării probelor, sau administrării unor probe noi.

Faptul că valiza cu droguri nu a fost interceptată de organele de anchetă şi nu s-a substituit drogul, nu înseamnă că o infracţiune de introducere în ţară de droguri nu poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă, după cum s-a demonstrat anterior.

În contextul celor de mai sus arătate, probele administrate în apărarea inculpaţilor nu au fost reţinute, nefiind relevante în raport de acuzaţiile ce li s-au adus acestora, martorii relatând aspecte tangenţiale faptelor, or, fiind în relaţii foarte apropiate cu inculpaţii, depoziţiile acestora prezintă un grad ridicat de subiectivism (martora A.M.D. - soţia inculpatului A., martorul A.I. - nepotul aceluiaşi inculpat).

Cu privire la această infracţiune de introducere în ţară de droguri de mare risc, în apelurile inculpaţilor L. şi P. s-a solicitat ca ei să fie achitaţi, fie în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinându-se că nu există probe certe de vinovăţie, fie în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece doar inculpatul C.Ş. se face vinovat de comiterea acestei infracţiuni, el recunoscând în faţa primei instanţe că a trimis coletul din Grecia. Tot legat de inculpatul C., aceiaşi apelanţi au invocat că în mod greşit prima instanţă le-a respins cererea şi că se impune faţă de acest inculpat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de transport de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Dacă faţă de solicitarea inculpaţilor L. şi P. de a fi achitaţi în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. Curtea s-a pronunţat deja, sub aspectul achitării în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că şi în ipoteza în care s-ar ajunge la concluzia că inculpatul C. ar fi comis infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava acest inculpat nu a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.

Potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. pen., doar procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la alte fapte şi tot el este cel competent să declare că pune în mişcare acţiunea penală. În lipsa acestei atitudini a procurorului, instanţa nu poate extinde de la sine procesul penal cu privire la alte fapte, situaţie ce a fost dată şi în prezenta speţă.

Referitor la greşita reţinere în favoarea inculpatului C.Ş. a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că acest text de lege stipulează că persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei.

Din lucrările dosarului a reieşit în mod clar că acesta a denunţat şi facilitat identificarea, tragerea la răspundere a altor persoane care au comis infracţiuni legate de droguri, aşa încât critica a fost nefondată.

Revenind la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, apărătorul inculpaţilor L. şi P. a solicitat ca faţă de primul act material să se dispună achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că nu există probe certe cu privire la această faptă, ci doar declaraţia inculpatului C.Ş., iar pentru al doilea act material s-a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece comiterea faptei din parcarea I.M. Suceava a fost determinată de organul de urmărire penală prin intermediul inculpatului C.Ş. şi prin intermediul investigatorilor sub acoperire. În subsidiar, s-a solicitat ca pentru acest act material să se dispună achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., inculpaţii L. şi P. fiind în eroare de fapt, aceştia susţinând în mod constant că inculpatul C. le-a adus pachetul, fără să le spună ce conţine, ci doar că urmează „să dea o ţeapă".

Din lucrările dosarului a reieşit că primul act material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată a constat în aceea că, la data de 10 iunie 2009, inculpatul C.Ş. a primit de la inculpaţii L.L. şi P.O. cantitatea de 2,5 grame heroină să o ofere drept probă vreunui posibil cumpărător. În cursul respectivei nopţi, inculpatul C.Ş. a fost depistat pe stradă de organele de poliţie şi, fiind condus la sediu, s-a găsit în lenjeria intimă a acestuia o folie de material plastic transparent în care se aflau circa 3 - 5 grame de praf de culoare crem, despre care inculpatul a spus că este heroină şi o are de la doi tineri a căror identitate nu o poate dezvălui. Ulterior, inculpatul C. a precizat în declaraţiile sale că cei doi tineri sunt inculpaţii L. şi P.

Această faptă a fost dovedită nu doar de declaraţiile inculpatului C.Ş., ci şi din procesul-verbal din data de 10 iunie 2009 din care a rezultat că inculpatul C. a fost depistat de organele de poliţie pe stradă, procesul-verbal de control corporal când asupra acestuia a fost găsită folia de material plastic transparent ce conţinea praful de culoare crem, raportul de constatare tehnico-ştiinţific care reliefează că cele 2,5 grame găsite asupra inculpatului C. sunt heroină în amestec cu cafeina, de declaraţia martorului, investigator sub acoperire, F.N.A. care a arătat că în parcarea I.M. el este acela care a cântărit pachetul şi a constatat personal că nu se scurgea nimic din pungă, dar a observat că pe ambalaj erau urme de praf alb, ca şi cum la un moment dat s-ar fi scurs din ea.

Legat de credibilitatea şi gradul de coroborare a declaraţiilor inculpatului C.Ş. cu alte probe din dosar a fost menţionat că acesta a indicat o persoană pe nume ,,M." din Botoşani, care poseda numărul de telefon ZZZ ca potenţial cumpărător al pachetului cu heroină. Ori, acest nume „M." şi numărul de telefon apar în agendele telefonice ale inculpaţilor P., A.A.M., L.

Referitor la al doilea act material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, respectiv fapta comisă cu ocazia flagrantului organizat în parcarea I.M., nu au fost reţinute apărările făcute în sensul de a fi achitaţi inculpaţii L. şi P. în temeiul art. 10 lit. a) şi e) C. proc. pen.

Din întregul probatoriu administrat în cauză a rezultat fără putinţă de tăgadă că, după ce în hotelul din Atena a fost predată valiza cu droguri inculpaţilor L. şi P., aceştia au conceput şi organizat întreaga activitate infracţională, fără ca inculpatul C.Ş. să mai aibă vreun drept de decizie. Inculpaţii L. şi P. au fost singurii care, în Suceava, au transferat pachetul cu droguri din valiză în rucsac, percepând astfel în mod direct cantitatea existentă, ei sunt cei ce au negociat preţul de vânzare, inculpatul L. precizând investigatorilor sub acoperire că este vorba de 5 kg de heroină pe care vrea 50.000 euro. Ulterior, inculpatul L. a ieşit din incinta hotelului din Bacău, a mers la autoturismul cu care venise, unde s-a sfătuit cu inculpaţii P. şi A.A.M., după care a revenit şi a fost de acord cu preţul de 8.500 euro/kg. Apoi, chiar de la început, în mod clar inculpatul L. a promis inculpatului C. că după ce va vinde drogurile, îi va da 2.000 euro şi-i va cumpăra o garsonieră.

Interceptările convorbirilor telefonice, depoziţiile investigatorilor sub acoperire, celelalte probe au fost concludente sub acest aspect.

În aceste împrejurări, nu s-a reţinut că inculpaţii L. şi P. au fost în eroare de fapt, că nu au ştiut ce oferă spre vânzare, nefiind dat temeiul de drept prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen.

De altfel, în condiţiile în care pachetul cu heroină ar fi aparţinut inculpatului C.Ş., apărea ca ilogic comportamentul inculpaţilor L. şi P. care au stabilit, negociat în mai multe rânduri preţul, au vândut heroina fără să-l consulte în vreun fel pe inculpatul C.

De asemenea, nu a fost reţinută nici critica referitoare la faptul că inculpaţii ar fi fost provocaţi de investigatorii sub acoperire, de inculpatul C. să comită fapta.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului face distincţie între noţiunile de agent infiltrat şi agent provocator - cauza Ramanauskas contra Lituaniei, Teixeira contra Portugaliei etc.

Pentru a se face distincţia dintre agentul infiltrat şi cel provocator trebuie avute în vedere mai multe criterii:

- dacă intervenţia agentului este ordonată şi controlată de un magistrat;

- dacă autorităţile naţionale aveau raţiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de respectiva activitate infracţională;

- cazierul judiciar.

Există provocare din partea organelor de cercetare atunci când agentul infiltrat prin comportamentul său excede limitele examinării pasive a activităţii ilicite şi exercită asupra persoanei suspectate o influenţă hotărâtoare de natură a o incita, a o provoca la comiterea infracţiunii care, în lipsa determinării agentului, nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii, obţinerea de dovezi şi tragerea la răspundere.

Or, în speţă, inculpatul P.O. era recidivist, iar autorităţile naţionale aveau date referitoare la implicarea sa alături de alte persoane în traficul de droguri de risc şi mare risc, după cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu. Apoi, intervenţia organelor statului a avut loc când deja infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc se consumase deja, a fost asigurată coordonarea şi supravegherea de către un magistrat, iar operaţiunea a fost efectuată nu în scopul determinării comiterii faptei, nu în scopul obţinerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantităţi de heroină a cărei comercializare crea un pericol grav asupra sănătăţii eventualilor consumatori şi a colectivităţii, cu atât mai mult cu cât inculpaţii au spus investigatorilor sub acoperire că mai pot procura şi alte cantităţi de heroină.

Nu era reală susţinerea că inculpaţii L. şi P. nu au dat niciun telefon, ci doar inculpatul C.Ş. şi investigatorii sub acoperire i-au sunat pe aceştia.

Sunt la dosar probe (interceptări ale convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului C.Ş., declaraţiile investigatorilor sub acoperire) din care a rezultat că inculpaţii L. şi P. sunt cei ce căutau în mod insistent cumpărători pentru cantitatea de 5 kg heroină, deplasându-se inclusiv la Botoşani pentru a o vinde numitului M. Aflând despre această situaţie, martorul Ş.A. (posesorul unui autoturism M. cu volan pe dreapta, fiind cunoscut şi de către S.I. atunci când i s-a oferit spre folosinţă M.-ul cu volan pe dreapta pentru perioada în care el închiriase R.-ul), i-a spus inculpatului P. că are cumpărător pentru marfă, dar din Germania.

Contribuţia inculpatului C. s-a limitat doar a trimite un SMS către inculpatul L. cu numărul de telefon al cumpărătorului (investigatorul sub acoperire).

Inculpatul L. este cel ce l-a contactat pentru prima dată pe investigatorul sub acoperire, de comun acord s-a stabilit ca loc de întâlnire hotelul din municipiul Bacău, iar apoi parcarea I.M. din Suceava.

Din înregistrarea unei convorbiri telefonice purtate între inculpaţii P. şi L., acesta din urmă cu referire la vânzarea de droguri a afirmat: „mai stau oleacă, dacă nu îi sun eu" - ceea ce a demonstrat, din nou, că inculpaţii erau ferm hotărâţi să procedeze la vânzare, încă din perioada în care introduseseră drogurile în ţară (când de altfel îi promiseră inculpatului C. suma de 2.000 Euro şi că îi vor cumpăra o garsonieră; având de achitat unele cheltuieli efectuate cu deplasarea în Grecia, inculpatul A. spunând la revenirea în ţară martorului E.S. că nici el nu a fost plătit pentru cursa efectuată.

În plus, inculpaţii L. şi P. au promis investigatorilor sub acoperire că după circa o săptămână le va mai vinde o altă cantitate de droguri.

Ca urmare, nu s-a reţinut existenţa provocării poliţiste, fapta fiind comisă de către inculpaţi din proprie voinţă şi nu ca urmare a vreunei provocări.

Cum, în contextul celor prezentate, s-a constatat că există probe care dovedesc în mod cert vinovăţia inculpaţilor, prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată. Celelalte critici formulate (controlul vamal la graniţa cu Bulgaria, lipsa amprentelor inculpaţilor de pe coletul cu droguri - ştiut fiind că lăsarea de amprente poate fi evitată prin purtare de mănuşi, sau pot fi şterse etc.) nu mai apar ca fiind concludente în cauză.

În lumina celor arătate anterior şi solicitările din concluziile scrise depuse de inculpatul L.L. de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc, au fost considerate neîntemeiate.

În legătură cu criticile formulate de inculpatul-apelant A.A.M., prin apărător, Curtea a constatat că şi ele sunt neîntemeiate. Susţinerea că în cauză ar fi dată „provocarea poliţistă" a fost pe larg combătută în cadrul motivării apelurilor declarate de inculpaţii L. şi P., motiv pentru care nu a mai fost reluată.

Parte din probatoriul precizat şi analizat în prezenta hotărâre l-a vizat şi pe inculpatul A.A.M., dovedindu-se că în ce-1 priveşte există infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

Acest inculpat a solicitat în subsidiar şi achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că lipseşte intenţia, deoarece a rămas singur în automobilul din faţa hotelului din municipiul Bacău, că a fumat o ţigară şi el nu ştia ce se petrece, iar la data când a avut loc flagrantul ar fi fost plecat din oraş.

Deşi apelantul a susţinut că nu ar fi avut decât rolul de simplu şofer şi nu ştia ce se întâmplă, împotriva acestuia nu sunt doar declaraţiile inculpatului C.Ş., ci şi ale celor trei investigatori sub acoperire, înregistrările de convorbiri telefonice, conţinutul agendelor telefonice ale inculpaţilor unde numele sau apelativul ,,V." şi numărul de telefon al apelantului apar frecvent, procesul-verbal de citire a telefonului ridicat de la inculpatul A.A.M. din care a rezultat că în agenda mobilului, pe lângă alte persoane, este trecut şi L. cu numărul (...) (L.L.), M. - ZZZ care este, după spusele inculpatului C., persoana din Botoşani la care, după ridicarea valizei de la autogara Suceava, inculpaţii L., P., A., F. s-au deplasat pentru a-i vinde heroina.

Din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire N.G., din declaraţiile acestuia a rezultat că el a supravegheat zona parcării hotelului din municipiul Bacău, că inculpatul L. a coborât din autoturismul A. şi a intrat în hotel unde a stat circa 30 de minute, că în autoturism au rămas două persoane, una la volan, iar cealaltă pe locul din faţă dreapta, că aceste persoane nu au părăsit maşina şi stăteau cu uşile deschise deoarece afară era cald. După circa 30 minute, persoana care a intrat în hotel (inculpatul L.) a revenit la maşină, a discutat cu persoana de pe locul faţă dreapta, în timp ce a treia persoană era la volan, după care a mers din nou în hotel. Ca urmare, inculpatul A.A.M. cel puţin a asistat la discuţia dintre inculpaţii L. şi P. privitoare la negocierea preţului heroinei, astfel încât cunoştea că este vorba despre droguri.

Prezenţa inculpatului A.A.M. în parcarea I.M. din Suceava cu ocazia derulării flagrantului a fost în mod categoric dovedită. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşele foto, constatarea tehnico-ştiinţifică care evidenţiază că amprentele digitale ridicate din interiorul autoturismului W.P. cu nr. (...) aparţin apelantului etc., au confirmat că inculpatul A.A.M. era cel care l-a adus cu autoturismul W.P. pe inculpatul L.L. la I.M., că asupra inculpatului A.A.M. au fost găsite unele bunuri (un telefon mobil, o pereche ochelari de soare, o agendă, o carte de identitate, o brichetă, 2 seturi chei), prezenţa lui fiind certă.

Coroborând toate aceste probe care-1 vizează pe inculpatul A.A.M. nu s-a concluzionat că acesta a efectuat doar transport de persoane ocazional, ci dimpotrivă, că el cunoştea că se face trafic de heroină, având legături multiple cu celelalte persoane implicate.

Faptele inculpatului-apelant F.C.G. care, la data de 29 mai 2009, s-a deplasat cu inculpaţii L., P. şi A. în Grecia, la data de 31 mai 2009 a revenit în ţară împreună cu inculpaţii L., C. şi A., a ridicat valiza în care se afla pachetul cu heroină de la autogara Suceava şi împreună cu inculpaţii L., P. şi A. s-a deplasat în Botoşani în vederea valorificării drogurilor au fost dovedite de probatoriul anterior menţionat, relevante fiind nu doar declaraţiile inculpatului C.Ş., ci şi declaraţiile martorului V.I., care, cu ocazia ridicării valizei, a discutat personal cu acesta, copia chitanţei de depunere a coletului din data de 30 mai 2009, copie a listei bagajelor unde inculpatul-apelant, care era destinatarul valizei, a semnat de ridicare, a indicat seria şi numărul real al cărţii de identitate, proces-verbal prin care inculpatul C. l-a recunoscut din grup pe inculpatul F., procesele-verbale de citire a agendelor telefonice a celorlalţi inculpaţi în care era trecut şi numărul de telefon al inculpatului F. zis şi „F." etc.

Ca urmare, apărările făcute de apărătorul acestui inculpat-apelant, că nu există probe certe că ar fi comis faptele, că apelantul nu a fost în Grecia, că nu a ridicat coletul de la autogara din Suceava, au fost considerate neîntemeiate.

Referitor la apelul declarat de inculpatul C.Ş. s-a constatat că acesta este singurul care a avut o poziţie procesuală corectă de recunoaştere şi regret a faptelor comise, care potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiind în mod legal de prevederile acestui text de lege. De asemenea, în mod corect au fost reţinute în favoarea acestui inculpat-apelant circumstanţele atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Totuşi, având în vedere şi criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), activitatea infracţională a inculpatului C.Ş., instanţa de apel a constatat că în cauză nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, aceasta fiind corect individualizată de către Tribunalul Suceava, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Inculpatul-apelant A.O.P. a fost cel care, la data de 29 mai 2009, i-a transportat pe inculpaţii L., P., F. în Grecia, la 31 mai 2009, i-a adus pe inculpaţii L., C., F. înapoi în Suceava, i-a însoţit pe inculpaţi la Autogara Suceava pentru a ridica coletul, după care i-a transportat pe inculpaţii L., P., F. în Botoşani în vederea valorificării drogurilor. La 12 iunie 2009 l-a transportat pe inculpatul P., care avea asupra sa valiza cu heroină în parcarea I.M. din Suceava. Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., la dosar există probe care-1 incriminează, precum declaraţiile martorilor E.S., Ş.A., S.I., din care a rezultat în mod cert că apelantul a împrumutat autoturismul R. de la proprietarul S.I. pentru a pleca în străinătate cu el, că într-o discuţie purtată în iunie 2009 cu martorul Ş.A. inculpatul A. a recunoscut că a fost plecat cu autoturismul în străinătate.

Din procesul-verbal de citire a telefonului mobil al inculpatului A. a rezultat că acesta avea în agenda telefonică numerele mai multor inculpaţi din prezenta cauză, iar din înregistrările convorbirilor telefonice dintre martorul E.S. şi inculpatul A. a reieşit că acesta din urmă a recunoscut că la momentul închirierii autoturismului R. a afirmat că se va deplasa în Belgia, dar că nu a fost în Belgia. De altfel, inculpatul-apelant nu a putut oferi nicio explicaţie asupra faptului că în perioada închirierii, de câteva zile, a parcurs peste 3.000 km.

Coroborând aceste probe cu declaraţia inculpatului C., procese-verbale de recunoaştere din grup, cu celelalte probe, susţinerile inculpatului-apelant A. că el nu a fost în Grecia, că doar în calitate de taximetrist l-a transportat pe inculpatul P. la I.M., nu au fost reţinute (a se vedea şi cele expuse cu privire la acest inculpat în cadrul analizării apelurilor declarate de inculpaţii L. şi P.). Depoziţiile martorilor propuşi de acest inculpat au fost infirmate de restul probatoriului, ele neputând avea efecte juridice, având în vedere şi relaţiile apropiate în care se află (soţia şi nepotul inculpatului).

În apelurile formulate de inculpaţii L.L., P.O., A.A.M., F.C.G., C.Ş. s-a criticat şi individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se fie reţinerea de circumstanţe atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., fie ca circumstanţelor deja reţinute să li se dea o eficienţă mai mare, care să ducă la reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare într-una neprivativă de libertate.

Reţinerea de circumstanţe atenuante facultative este o posibilitate a instanţei şi nicidecum o obligaţie.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, împrejurările săvârşirii faptelor, cauzele ce agravează sau atenuează răspunderea penală, urmările produse sau ce puteau să se producă, persoana făptuitorului.

Dacă cu privire la inculpatul C.Ş. instanţa de apel a abordat deja acest aspect, cu privire la inculpaţii L. şi P. care au deţinut rolul central în derularea întregii activităţi infracţionale, care au introdus şi traficat o cantitate mare de heroină, având în vedere şi poziţia procesuală nesinceră de inducerea în eroare a instanţei, precum şi statutul de recidivist al inculpatului P., Curtea a constatat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante facultative, cu atât mai mult cu cât pedepsele au fost orientate spre limita minimă de 15 ani închisoare.

Aceeaşi concluzie s-a impus şi faţă de inculpatul F.C.G., motivat de statutul său de recidivist şi conduita din cursul procesului penal.

Faţă de inculpatul-apelant A.A.M. au fost deja reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 al.2 C. pen., iar o diminuare mai accentuată a pedepsei ar fi contravenit scopului de prevenţie şi reeducare a inculpatului.

Ca urmare, s-a constatat că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, apelurile formulate de inculpaţi dovedindu-se a fi neîntemeiate.

În ce priveşte critica referitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de către instanţa de fond, Curtea, având în vedere relaţiile primite de la diferitele instituţii implicate în efectuarea urmăririi penale referitoare la aceste cheltuieli, a constatat că în mod justificat inculpaţii au fost obligaţi la plata acestora.

În ce priveşte apelul procurorului, acesta a fost apreciat ca întemeiat din următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, constituie grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are o continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit prezentei legi un grup infracţional organizat, se pedepseşte după caz potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Potrivit art. 323 alin. (1), (2) C. pen., infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni constă în fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile concursului de infracţiuni.

Subiect al infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. poate fi orice persoană, iar prin natura sa această infracţiune presupune o pluralitate constituită de subiecţi. Toţi subiecţii au calitatea de autori, fiind indiferent faptul că au participat la constituirea grupării sau au aderat ulterior, ori au sprijinit-o în orice mod. Participaţia este posibilă sub forma instigării la constituirea asociaţiei, iar complicitatea, sub forma promisiunii de tăinuire sau favorizare. De observat că legea asimilează complicitatea prin înlesnire ori ajutor cu însăşi săvârşirea de autor a infracţiunii.

Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă, iar o cerinţă esenţială a acesteia este ca asocierea să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, subiecţii infracţiunii să cunoască acest scop.

Latura obiectivă a infracţiunii presupune patru modalităţi: asocierea, iniţierea, aderarea şi sprijinirea. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii uneia dintre aceste modalităţi alternative a laturii obiective.

Având în vedere conţinutul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, conţinutul infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., instanţa de apel a constatat că în mod greşit tribunalul a reţinut că de esenţa infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. este necesitatea existenţei unei anumite organizări a grupului, reguli de acţionare, o anumită ierarhie şi o repartizare a rolului între membrii grupului. Aceste elemente sunt caracteristici ale grupului infracţional organizat prevăzut de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Conform teoriei şi practicii judiciare, latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. constă în asocierea în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni a cel puţin două persoane, prin manifestarea voinţei acestora, presupunând o reunire cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun.

Aderarea la o asociere constituită în vederea săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni - a treia modalitate de săvârşire a unei infracţiuni - constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-o astfel de asociere ca membru al acesteia, această modalitate de săvârşire fiind condiţionată de o asociere deja constituită în care făptuitorul înţelege să intre ca membru.

Acţiunea de sprijinire a asociaţiei constă în orice ajutor sau înlesnire a activităţii acesteia.

În speţă, probatoriul administrat scoate în evidenţă că la propunerea inculpatului L., inculpatul C. a acceptat să deturneze spre România drogurile preluate din Turcia, astfel încât aceşti inculpaţi s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de mare risc (inculpatul L. a promis chiar de la început inculpatului C. că dacă îi va da lui drogurile, după vânzare îi va da 2000 de euro şi-i va cumpăra o garsonieră). La această asociere au aderat ulterior şi inculpaţii P., A. şi F., activitatea acestora fiind anterior precizată.

Ca urmare, faptele acestor inculpaţi întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., aşa cum s-a motivat în apelul procurorului, criticile făcute de apărători cu privire la această infracţiune fiind nefondate.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către cei şase inculpaţi.

Referitor la inculpaţii L.L. şi P.O. s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată prin Încheierea nr. 20 A din 13 iunie 2009 şi respectiv nr. 18 A din 13 iunie 2009 pentru o perioadă de 29 zile, motivat de faptul că sunt date temeiurile prev. de art. 143, 148 C. proc. pen., respectiv că sunt indicii temeinice de comitere a faptelor pentru care sunt cercetaţi, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, ea a fost menţinută pe toată durata soluţionării cauzei.

Potrivit art. 300² C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b C. proc. pen.

Conform art. 160^b alin. (3) teza I C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.

Din materialul probator efectuat a reieşit că există probe, în sensul art. 68¹ C. proc. pen., din care a rezultat presupunerea de comitere, de către inculpaţi, a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi ulterior condamnaţi de către prima instanţă, subzistând aşadar temeiul prev. de art. 143 C. proc. pen. (proces-verbal de constatare, proces-verbal de cercetare, planşe foto, declaraţiile de martor, declaraţiile unora dintre inculpaţi, adrese, înscrisuri etc).

Având în vedere natura şi modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea acestora, frecvenţa şi amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen în ultimul timp, rolul determinant al inculpaţilor L. şi P. în derularea activităţii infracţionale, precum şi efectele grave pe care le produce toxicomania asupra individului din punct de vedere fizic şi psihic, s-a justificat menţinerea stării de arest preventiv, subzistând în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin lăsarea în libertate a inculpaţilor s-ar crea în rândul societăţii o stare de tulburare, de insecuritate. Reprimarea fenomenului de trafic ilicit de droguri impune luarea de măsuri cât mai eficiente, iar organele statului trebuie să acţioneze cu mai multă fermitate.

Există însă anumite tipuri de infracţiuni, printre care şi cele de trafic ilicit de droguri care prin însăşi comiterea lor generează un pericol concret pentru ordinea publică, prin gravitatea efectelor pe care le-ar putea produce, justificând luarea măsurii arestării preventive.

Ca urmare, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor L.L. şi P.O. subzistă în continuare, în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 februarie 2010 la zi, fiind menţinută măsura preventivă.

În consecinţă, prin Decizia penală nr. 83 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.O., A.A.M., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava şi a admis apelul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunând în sensul celor precizate în precedent.

3. Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recursuri inculpaţii, aducând ample critici vizând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, recurentul-inculpat P.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17¹, 18 C. proc. pen.

O primă critică a vizat aspectul că instanţa fondului nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracţiunii continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpaţii L.L. şi P.O. ar fi oferit inculpatului C.Ş. un plic cu 2,5 grame heroină. Se susţine în acest sens că instanţa nu a arătat temeiurile ce au fundamentat soluţionarea laturii penale, motivarea nefăcând vreo referire punctuală la acest act material, context în care se apreciază ca fiind incidente şi dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., în împrejurarea în care s-a solicitat achitarea ambilor inculpaţi pentru acea faptă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, inculpatul P.O. solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., învederând că în cazul constituirii unei astfel de infracţiuni nu poate exista o prezumţie în sensul că drogurile respective ar fi fost introduse în ţară de către respectivii participanţi la infracţiunea de trafic de droguri, o asemenea prezumţie nefiind prevăzută ca mijloc de probă şi nici permisă de Codul de procedură penală, tocmai pentru că există o prezumţie legală prevăzută, aceea de nevinovăţie, ce are ca izvor principiul in dubio pro reo.

În legătură cu elementele faptice avute în vedere la susţinerea acuzării inculpatului de săvârşirea infracţiunii - respectiv achiziţionarea unui bilet de transport pe ruta Atena - Suceava, un colet expediat pe numele inculpatului F.C.G. şi declaraţia administratorului firmei de transport, apărarea relevă că acestea nu au valoare de certitudine cu privire la identitatea reală a persoanei ce a achiziţionat biletul de transport, de conţinutul real al acelui colet, astfel încât, în lipsa unui alt mijloc de probă cert ori relativ cert, acuzaţiile nu sunt sustenabile, iar declaraţiile inculpatului C.Ş. nu prezintă valoare probatorie, în condiţiile în care nu se coroborează cu ansamblul materialului probator al cauzei.

Recurentul-inculpat P.O. pretinde că simplul fapt că inculpatul C.Ş. a făcut o excursie în Turcia şi eventual în Grecia nu dovedeşte cu nimic susţinerile acestuia că ar fi preluat o cantitate de droguri, că ar fi deturnat-o şi predat-o celorlalţi inculpaţi, cu atât mai mult cu cât în declaraţia sa, C.Ş. arată că nu a desfăcut coletul şi nu ştie ce conţinea.

Invocând practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, apărarea susţine că mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale servesc doar ca temei pentru trimiterea în judecată a acuzatului, însă doar probele administrate în cursul judecăţii în mod contradictoriu pot servi aflării adevărului.

În plan subsidiar, pentru această infracţiune se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., în împrejurarea în care infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc a fost săvârşită de inculpatul C.Ş., potrivit declaraţiilor date de acesta.

Prin urmare, soluţia de condamnare a inculpatului P.O. este greşită, instanţa comiţând o gravă eroare de fapt, în împrejurarea în care îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia ceea ce, în opinia inculpatului, echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăţie.

În sprijinul persistenţei îndoielii, se invocă o serie de constatări ale instanţei fondului, cuprinse în considerentele hotărârii pronunţate şi se arată că raţionamentul acesteia nu numai că înfrânge orice prezumţie de vinovăţie cât şi principiul in dubio pro reo, dar face dovada că inculpaţii nu au beneficiat de un proces echitabil în faţa unei autorităţi judiciare imparţiale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată, în primul său act material, recurentul-inculpat solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie achitarea pe temeiul că fapta nu există, şi acelaşi regim juridic consideră că s-ar impune şi cu privire la cel de-al doilea act material al acestei infracţiuni, respectiv cel de vânzare a cantităţii de droguri la I.M., motivat de aspectul că probele strânse cu ocazia flagrantului, cât şi anterior, au fost obţinute în mod nelegal, prin determinarea inculpaţilor P.O. şi L.L. la săvârşirea infracţiunilor de către investigatorii sub acoperire.

În acest sens sunt evidenţiate interceptările telefonice, în care investigatorul sub acoperire îl contactează pe inculpatul L.L., şi depăşindu-şi atribuţiile, îl determină pe acesta la săvârşirea infracţiunii de vânzare de droguri în scopul obţinerii de probe.

În plan subsidiar se invocă eroarea de fapt în care s-ar fi aflat inculpaţii L.L. şi P.O. cu privire la conţinutul coletului adus de C.Ş., circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., conform precizării recurentului-inculpat P.O. - se susţine că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de transport de droguri de mare risc în două infracţiuni, respectiv cea de introducere în ţară de droguri de mare risc (autorat) şi trafic de droguri sub forma vânzării (complicitate).

O altă critică avansată a vizat greşita reţinere în favoarea inculpatului C.Ş. a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 193/2000, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege, acesta nedenunţând săvârşirea altor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale.

În plan subsidiar, în contextul înlăturării apărărilor evocate în precedent, recurentul-inculpat P.O. invocă dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse într-un cuantum situat sub limita minimului special prevăzut de lege, sens în care se învederează aspectul că inculpatul nu este traficant şi nici consumator de droguri.

Referitor la infracţiunea de asociere în vedere comiterii de infracţiuni, recurentul-inculpat arată că legiuitorul prin instituirea art. 8 din Legea 38/2003 nu a instituit o prezumţie absolută de existenţă a unei alte infracţiuni, precum cea prevăzută de art. 167 sau 323 C. pen., ci a îndrumat organul judiciar în a analiza incidenţa unor asemenea infracţiuni.

S-ar impune, în opinia recurentului-inculpat, a se face distincţia cuvenită, în raport cu specificul speţei, între infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi participaţia penală la oricare infracţiune şi a se identifica în mod precis elementul esenţial ce diferenţiază cele două ipoteze, anume momentul consumării infracţiunii de asociere faţă de infracţiunea scop, neincriminarea actelor pregătitoare ale infracţiunii scop, ci doar al acordului de voinţă dat de cel puţin două persoane de a se asocia să comită un anumit gen de infracţiuni.

În mod evident, în speţă, din modul în care e descrisă acuzaţia, se poate constata că nu există anterior săvârşirii pretinsei fapte de introducere în ţară de droguri şi trafic de droguri, o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni generice.

Recurentul-inculpat L.L. a invocat în motivele de recurs, amplu detaliate în scris, aceleaşi critici, aducând argumente identice, în fapt şi drept, susţinerilor sale.

Recurentul-inculpat C.Ş. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să constate că se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în contextul în care conduita sa anterioară săvârşirii faptelor, aspectul că nu este recidivist, a colaborat cu organele judiciare, oferind, furnizând informaţii pentru depistarea tuturor membrilor grupării infracţionale, a recunoscut şi regretat faptele comise, ar fi impus ca modalitatea de executare a pedepsei să se concretizeze în aplicarea art. 86¹ C. pen. în acelaşi sens, inculpatul a arătat că circumstanţele personale îi sunt favorabile, este încadrat în muncă, integrat într-un colectiv.

Şi recurentul-inculpat A.O.P. a criticat Decizia penală pronunţată în cauză, apreciind că se impune luarea în considerare a cazurilor de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 9, 12, 14 şi 18 C. proc. pen.

Astfel s-a susţinut că instanţele nu au procedat la cercetarea elementelor constitutive în raport cu actele materiale ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, şi respectiv, complicitate la traficul de droguri, respectiv complicitate la introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, împrejurări în care, urmare a casării deciziei penale dar şi a sentinţei fondului, cauza ar trebui trimisă spre rejudecare primei instanţe.

În plan subsidiar s-a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea soluţiei fondului cu privire la achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 - art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Incidenţa art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. se fundamentează, în opinia recurentului-inculpat A.O.P., pe omisiunea cercetării elementelor constitutive ale infracţiunii, în sensul de a se afla dacă inculpatul a avut cunoştinţă de existenţa grupării infracţionale, ori intenţia de a face parte dintr-o astfel de grupare, câtă vreme ocupaţia sa era de taximetrist.

Decizia instanţei de apel în sensul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 - art. 8 din Legea nr. 39/2003, reprezintă consecinţa unei grave erori de fapt, atrăgând casarea, în condiţiile incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18.

Aceeaşi este solicitarea inculpatului şi cu referire la complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, precum şi la complicitate la traficul internaţional de droguri, în condiţiile în care acuzaţiile aduse nu sunt susţinute de materialul probator al cauzei, material ce a fost greşit evaluat de instanţă.

În fine, recurentul-inculpat invocă, într-un plan subsidiar, şi reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, apreciind ca excesivă pedeapsa pe care urmează a o executa şi contravenind scopurilor generale ale pedepsei.

Recurentul-inculpat F.C.G. a înţeles să critice hotărârea din perspectiva faptului că instanţele, deşi erau datoare să administreze probatorii privind atitudinea subiectivă de constituire a unui grup, nu au făcut decât să genereze concluzii apriorice de vinovăţie.

S-a mai pretins că instanţele nu au administrat probatorii care să evidenţieze natura coletului introdus în ţară, dincolo de orice îndoială.

Într-o teză subsidiară, inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Recurentul-inculpat A.A.M. a invocat drept cazuri de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18, 14 C. proc. pen., sens în care a învederat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că soluţia de condamnare este consecinţa comiterii unei grave erori de fapt, în împrejurarea în care nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de care e acuzat, lipsind intenţia, context în care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În plan subsidiar, apreciază că se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, care este prea severă şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciară reglementată în art. 76 lit. b) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 lit. b) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârile recurate, prin prisma amplelor critici aduse în raport cu motivele de recurs, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată:

În urma administrării materialului probator al cauzei - prin efectuarea unui supliment de raport de expertiză de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al drogurilor, a unui raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi - a relaţiilor obţinute de la diverse instituţii ale statului implicate în efectuarea urmăririi penale, dar şi reaudierea inculpaţilor, parţial a martorilor cauzei, precum şi efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţific cu privire la proba înaintată a concluzionat cu privire la 1930 g heroină cu cafeină - instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată în cele două acte de sesizare ale instanţei, constatând dubii în ceea ce priveşte cantitatea de droguri introdusă în ţară (respectiv cantitatea de 5 kg cum se reţinuse iniţial).

Efectuând propriul examen cu privire la ansamblul probator strâns în faza de urmărire penală, administrat de prima instanţă în cursul cercetării judecătoreşti şi suplimentat de instanţa de control judiciar în faza soluţionării apelurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată:

Criticile formulate de inculpaţii F.C.G., L.L., P.O. şi A.O.P., cu privire la greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc sunt nefondate, probatoriul valorificat de instanţă fiind complet şi suficient în susţinerea acuzaţiilor formulate în acest sens şi, pe cale de consecinţă, în vederea tragerii inculpaţilor la răspundere penală.

Deşi punctul de plecare în susţinerea acuzaţiei l-a constituit declaraţia coinculpatului C.Ş., instanţele au avut în vedere valoarea probatorie, sub rezerva dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., analizând judicios aceste declaraţii în raport cu cele ale inculpaţilor F.C.G., L.L., P.O. şi A.O.P., în contextul coroborării acestora cu restul probatoriului şi evidenţiind în mod justificat, dealtfel, împrejurarea că asupra inculpaţilor L.L. şi P.O. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2 kg heroină.

Deşi s-a constatat existenţa unor probe indirecte care au confirmat susţinerile inculpatului C.Ş., infirmând totodată apărările construite de cei patru inculpaţi, instanţele în mod corect au reţinut vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, în diverse forme ale participaţiei penale, procedând la sancţionarea penală a acestora.

Aspectele relevate de instanţă, în sensul modalităţii în care cei patru inculpaţi au participat la săvârşirea acestei infracţiuni - sprijinire, concepere, conducere a activităţii infracţionale - sunt conforme situaţiei de fapt ce a rezultat din materialul probator al cauzei.

De asemenea, argumentele aduse de instanţă în motivarea soluţiei de condamnare sunt suficiente şi judicios expuse, astfel încât susţinerile inculpaţilor în faţa primei instanţe, a instanţei de apel şi reiterate în cuprinsul motivelor de recurs, în sensul nevinovăţiei lor apar ca lipsite de fundament, în contextul în care probele cauzei, fie ele indirecte, conduc la o singură concluzie, cu privire la existenţa faptului principal, în sensul existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei penale în săvârşirea ei a celor patru inculpaţi.

Din această perspectivă, şi solicitările recurenţilor-inculpaţi P.O., L.L., A.O.P. şi F.C.G. cu privire la greşita încadrare a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului C.Ş., precum şi a reţinerii eronate în favoarea acestui din urmă inculpat a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 sunt nefondate, Curtea de Apel aflată în faţa aceloraşi critici, constatând într-o manieră justă că obiectul judecăţii în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul C.Ş. (art. 317 C. proc. pen.) nu permitea instanţelor, chiar în ipoteza în care s-ar fi concluzionat cu privire la comiterea infracţiunii de introducere în ţară de către acest inculpat a drogurilor de mare risc, a proceda la aplicarea art. 334 C. proc. pen., singura instituţie ce ar fi putut opera fiind extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, instituţie de drept procesual penal, care în conformitate cu art. 336 alin. (1) C. proc. pen., lasă în atributul procurorului un asemenea demers.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 îşi află incidenţa în cazul inculpatului C.Ş., în împrejurarea în care probele cauzei au demonstrat că inculpatul a denunţat şi facilitat identificarea cu consecinţa tragerii la răspundere penală şi a altor persoane vinovate de comiterea unor infracţiuni legate de droguri.

În consecinţă, cazul de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză, condamnarea celor patru inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc nefiind consecinţa unor grave erori de fapt, astfel cum în mod nejustificat au pretins recurenţii-inculpaţi.

O critică având caracter comun a fost aceea vizând infracţiunea de trafic de droguri reţinută în sarcina inculpaţilor P.O. şi L.L., mai exact a primelor două acte materiale componente ale acestei infracţiuni în forma sa continuată [art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)], acte cu privire la care s-ar fi impus soluţia achitării, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru ambele acte, respectiv, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile inculpatului C.Ş., dar şi de procesele-verbale de control corporal al lui C.Ş., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia martorului investigator sub acoperire, precum şi de interceptările convorbirilor telefonice, probe ce evidenţiază, fără putinţă de tăgadă, activitatea infracţională a inculpaţilor P.O. şi L.L., maniera în care cei doi au conceput, organizat şi coordonat acţiunile ilicite, puterea lor de a decide.

Referitor la criticile ample aduse de recurenţii-inculpaţi modului ilegal în care ar fi fost obţinute probele, în sensul provocării, a determinării lor la săvârşirea de infracţiuni de către investigatorul sub acoperire, ori de către însuşi inculpatul C.Ş., instanţele au motivat, de asemenea corespunzător inexistenţa provocării din partea agenţilor statului şi respectarea limitelor examinării pasive a activităţii ilicite.

Efectuând propriul demers analitic asupra legalităţii obţinerii probelor în prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că inculpaţii nu au fost incitaţi, provocaţi, în niciun mod de către agenţii infiltraţi la comiterea infracţiunilor, activităţile acestora respectând garanţiile oferite de art. 6 din Convenţie şi art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere că între inculpaţi şi investigator, colaborator sub acoperire, contactele au avut loc în împrejurări în care inculpaţii căutau în mod activ cumpărător pentru cantitatea de heroină, în cauză existau date cu privire la implicarea inculpatului P.O. (recidivist) alături de alte persoane în traficul de droguri de risc şi mare risc, iar acţiunea prin care organele statului au intervenit, prin agenţi infiltraţi, a fost coordonată, supravegheată de un magistrat şi s-a produs ulterior consumării infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc.

Infiltrarea agenţilor statului a fost pe deplin justificată în demersul autorităţii judiciare de a captura întreaga cantitate de heroină, ce reprezenta un real pericol în perspectiva comercializării, în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând identifica vreun element care să susţină ipoteza că operaţiunea ar fi fost efectuată în scopul determinării inculpaţilor în a comite infracţiuni, ori în scopul obţinerii de probe în acest sens.

Astfel, cum instanţele au constatat, la dosarul cauzei există probe - declaraţiile inculpatului C.Ş., declaraţiile investigatorului sub acoperire, dar şi interceptarea convorbirilor telefonice - care atestă, dincolo de orice îndoială, activitatea infracţională a inculpatului.

Dintr-o asemenea perspectivă, solicitările avansate de recurenţii-inculpaţi, în sensul constatării obţinerii în mod nelegal a probelor, nu pot fi primite.

Nici criticile aduse de inculpatul A.A.M. hotărârii pronunţate în acelaşi sens, al ilegalităţii manierei de obţinere a probelor nu vor fi avute în vedere în temeiul aceloraşi argumente.

Acelaşi inculpat a susţinut neîntrunirea elementelor constitutive ale complicităţii sale la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, invocând lipsa intenţiei în condiţiile în care rolul său la data săvârşirii infracţiunilor a fost acela de simplu şofer, neavând cunoştinţă de caracterul ilicit al acţiunilor derulate de ceilalţi inculpaţi, iar la data organizării flagrantului fiind plecat din oraş.

Contrar celor învederate, materialul probator al cauzei evidenţiază că inculpatul A.A.M. a asistat la discuţiile purtate între inculpaţii P.O. şi L.L., având cunoştinţă de tranzacţiile cu droguri, dar a şi fost prezent în parcarea I.M. din Suceava cu ocazia derulării flagrantului, astfel încât soluţia de condamnare nu este consecinţa producerii unei grave erori de fapt, ci se fundamentează pe probe certe de vinovăţie.

Concluzionând cu privire la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, şi respectiv, de trafic de droguri, în încadrarea juridică reţinută de instanţă şi cu formele de participaţie penală menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca legale şi temeinice soluţiile de condamnare pronunţate în condiţiile administrării în mod complet şi corespunzător a materialului probator cu consecinţa evaluării juste a acestuia şi fără ca în cauză să se contureze vreo îndoială ce ar fi putut profita inculpaţilor.

În raport cu criticile aduse de către inculpaţii P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. deciziei instanţei de apel vizând greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. - art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi solicitarea formulată de aceştia în sensul menţinerii soluţiei de achitare dispuse de judecătorul fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 prevăd că iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit acestei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Prevederile art. 323 C. pen. incriminează fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor evocate relevă că pentru existenţa acestei infracţiuni se impune ca acţiunea de asociere în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni presupune activitatea de constituire, prin consensul mai multor persoane, a unui nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni. Infracţiunea subzistă indiferent dacă obiectul care a determinat asocierea se realizează ori nu din punct de vedere faptic.

Asocierea presupune aşadar, o pluralitate constituită de făptuitori, supuşi unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi rolurile membrilor în realizarea planurilor infracţionale adoptate.

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este deci esenţială organizarea grupului şi durata în timp a asocierii.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi participaţia penală reglementată în art. 23 şi următoarele C. pen. sunt două instituţii diferite.

În cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii, pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori, ci din săvârşirea infracţiunii.

În ipoteza asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, pericolul social provine din însăşi constituirea şi fiinţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, asocierea are o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale.

În speţa de faţă materialul probator a evidenţiat că inculpaţii au acţionat împreună, în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave, însă modalitatea de comitere a acţiunilor ilicite relevă participaţia penală, în forma autoratului şi complicităţii.

Din această perspectivă, soluţia de achitare a inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni - art. 8 din Legea nr. 39/2003 - art. 323 alin. (1), (2) C. pen. - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen. - dispusă de instanţa fondului, deşi insuficient şi, pe alocuri, deficitar motivată - este corectă.

În baza propriului examen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că deşi activitatea infracţională derulată de către inculpaţi a fost concepută şi exercitată unitar, în cauză nu a existat o acţiune de asociere în sensul dispoziţiilor art. 323 C. pen., de constituire prin consens a unei grupări autonome, nucleu, ce să dureze în timp şi care să aibă drept obiect de acţiune pregătirea, organizarea şi realizarea unor planuri de comitere a unor infracţiuni, precum şi îndeplinirea acestor obiective.

În mod just a reţinut instanţa fondului că participarea inculpaţilor A.O.P., A.A.M., C.Ş. şi F.C.G. a fost în esenţă ocazională şi ca urmare a solicitărilor inculpaţilor P.O. şi L.L.

În fine, o ultimă critică având caracter comun, avansată de recurenţii-inculpaţi, în plan subsidiar, a constituit-o greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, în planul cuantumului, dar şi a modalităţii de executare.

În raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu evaluarea circumstanţelor concrete ale faptelor, dar şi a elementelor ce caracterizează persoanele inculpaţilor şi împrejurările ce atenuează ori agravează răspunderea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A.A.M., C.Ş. şi A.O.P. îndeplineşte cerinţele legii, asigurând scopurile pedepsei.

Judecătorul fondului a apreciat în mod corespunzător gravitatea concretă a faptelor săvârşite de inculpaţii A.A.M., C.Ş. şi A.O.P., realizând o justă individualizare a pedepselor, în urma analizei serioase, judicioase a vinovăţiei acestora, a atitudinii psihice faţă de faptele comise şi urmările lor.

În fine, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza propriului demers apreciază că circumstanţele personale ale inculpaţilor A.A.M., C.Ş. şi A.O.P. au fost valorificate adecvat, asigurându-se proporţionalitatea între scopul reeducării infractorilor, prin caracterul retributiv al pedepselor stabilite şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat, sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor P.O., L.L. şi F.C.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Pedepsele aplicate inculpaţilor prin cuantumul lor prea ridicat, nu sunt apte să-şi îndeplinească funcţiile şi să-şi realizeze scopul.

Individualizarea pedepselor trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului.

Numai într-o asemenea manieră, retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.

Este de necontestat că cei trei inculpaţi au săvârşit infracţiuni caracterizate de un grad foarte ridicat de pericol social, la individualizarea judecătorească a pedepsei impunându-se a fi avute în vedere şi persoana făptuitorului, precum şi împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.O. şi F.C.G., instanţele nu ar fi trebuit să omită la momentul alegerii sancţiunii penale, aspectele ce ţin de urmările efective produse - introducerea în ţară a drogurilor cu consecinţa prinderii în flagrant a inculpaţilor având asupra lor droguri - comportamentul acestora după săvârşirea faptelor.

Într-un asemenea context, s-ar fi impus ca, având în vedere nevoia de reeducare şi posibilitatea de reinserţie socială după executarea pedepsei, să justifice reţinerea în cauză pentru inculpaţii P.O. şi F.C.G. a circumstanţelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul L.L., instanţele ar fi trebuit să ţină seama de conduita bună a acestuia anterior săvârşirii infracţiunii şi în raport cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, să constate aplicabil art. 74 lit. a) C. pen.

În adevăr, reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare este o posibilitate a instanţei şi nicidecum o obligaţie.

Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune însă o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor care caracterizează fapta şi persoana infractorului, în scopul stabilirii unei pedepse care să garanteze realizarea scopului acesteia.

În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei, o judecată echilibrată trebuind să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei autorului, reeducarea şi reinserţia socială a acestuia.

Aceasta nu înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse exemplare, cu efect intimidant, ci a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor, cât şi pentru societate.

În cadrul unei asemenea operaţiuni, instanţa are obligaţia evaluării împrejurărilor care pot atenua ori agrava răspunderea penală, a constatării acestora, dacă se impune şi a efectelor lor.

În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpaţii P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa, în parte, Decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia penală, şi rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante principale aplicate inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente;

Se va înlătura dispoziţia de condamnare a inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. din Decizia atacată şi se va menţine soluţia de achitare a inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 dispusă prin Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia Penală.

Se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului P.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 18 ani închisoare la 13 ani închisoare şi, respectiv, de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare, aplicând dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. în privinţa ambelor infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului P.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata prevenţiei de la 13 iunie 2009 la 01 noiembrie 2011.

Se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului L.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare şi, respectiv, de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. în privinţa ambelor infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate L.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.L., durata prevenţiei de la 13 iunie 2009 la 01 noiembrie 2011.

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului F.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Se va menţine revocarea liberării condiţionate dispusă prin hotărârea primei instanţe, privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului F.C.G. prin Sentinţa penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoşani.

În baza art. 61 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului F.C.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi P.O., C.Ş., A.O.P. în cuantum de câte 300 RON se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi L.L. şi F.C.G. în cuantum de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Va fi obligat recurentul-inculpat A.A.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, Decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia penală, şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedepsele rezultante principale aplicate inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente;

II. Înlătură dispoziţia de condamnare a inculpaţilor P.O., L.L., C.Ş., A.O.P. şi F.C.G. din Decizia atacată şi menţine soluţia de achitare a inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 dispusă prin Sentinţa penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia penală.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpatului P.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 18 ani închisoare la 13 ani închisoare şi, respectiv, de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare, aplicând dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. în privinţa ambelor infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata prevenţiei de la 13 iunie 2009 la 1 noiembrie 2011.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpatului L.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare şi, respectiv, de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. în privinţa ambelor infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate L.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.L., durata prevenţiei de la 13 iunie 2009 la 1 noiembrie 2011.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului F.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Menţine revocarea liberării condiţionate dispusă prin hotărârea primei instanţe, privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului F.C.G. prin Sentinţa penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoşani.

În baza art. 61 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului F.C.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi P.O., C.Ş., A.O.P. în cuantum de câte 300 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi L.L. şi F.C.G. în cuantum de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul-inculpat A.A.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3860/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3864/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Penal