ICCJ. Decizia nr. 3864/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3864/2011

Dosar nr.3134/105/2010

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii.

I. D.F., cetăţean român, studii liceale, administrator la SC V. SRL Ploieşti, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Ploieşti, str. G.D., fără antecedente penale, la pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74,76 lit. d) C. pen.; 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. b) C. pen. şi 2.000 (două mii) RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte din perioada 2007 - 2010.

Conform disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei, la care s-a adăugat pedeapsa de 2.000 (două mii) RON amendă penală.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Potrivit disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 29 ianuarie 2010 la zi.

II. S.M., cetăţean român, studii 12 clase, fără ocupaţie, necăsătorită, domiciliată în Ploieşti, str. C., la pedepsele de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. b) C. pen. ; 1.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen. şi 800 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte de la sfârşitul anului 2007.

Conform disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), c) şi e) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei, la care s-a adăugat şi pedeapsa de 1.000 RON amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei .

III. D.C., cetăţean român, studii 10 clase, îngrijitor clădiri la SC SC SA, domiciliată în comuna Brazi, Prahova, fără antecedente penale, la pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. d) C. pen.; 800 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. e) C. pen. şi 800 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 lit. e) C. pen., fapte din luna octombrie 2007, dispunându-se ca în final, urmare aplicării disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat şi pedeapsa de 800 RON amendă penală.

Potrivit disp. art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 9 luni, iar conform art. 82 alin. (2) C. pen., pentru pedeapsa amenzii penale pe durata celui de 1 an.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen., în sensul că dacă va comite o nouă infracţiune în cadrul termenului de încercare se va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate.

IV. T.E.R., cetăţean român, studii liceale, conducător auto la SC S.G. SRL Ploieşti, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Ploieşti, str. L, judeţ Prahova, fără antecedente penale, la pedepsele de 500 RON sancţiune administrativă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74¹ alin. (2) C. pen. şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.; 800 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi 800 (opt sute) RON amendă penală pentru infracţiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru ultimele două şi cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapte din luna mai 2007.

Potrivit disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 800 (opt sute) RON amendă penală, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 1 an, conform disp. art. 81 - 82 alin. (2) C. pen.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen., în sensul că dacă va comite o nouă infracţiune în cadrul termenului de încercare se va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

În final, în temeiul disp. art. 38 C. proc. pen. şi respectiv 320¹ alin. (5) din acelaşi cod, s-a dispus disjungerea judecării cauzei faţă de ceilalţi inculpaţi precum şi soluţionarea acţiunii civile.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut - pe baza actelor şi lucrărilor din dosar - următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 55/D/P/2010 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: D.F., aflat în S.e de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.; R.G.C. şi J.V.A.R., fiecare pentru infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; V.Ş.A., I.M., S.M., U.I.G., L.A., P.C.F., R.E.C., N.I.G., T.A.C., C.L.S. şi I. (N.) G.N., domiciliată în Ploieşti, Z, judeţ Prahova, fără forme legale în com. Brazi, Prahova, D.C.C., F. (B.) R.G., F.L.C., L.C.D., T.E.R. şi G.A., toţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; N.B.A. pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.; V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; R.G.I. pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. ; B.V.L., Z.D. şi P. (I.) F., pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; P.P. pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi Z.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procese-verbale de sesizare din oficiu, plângeri ale societăţilor bancare prejudiciate, contracte individuale de muncă şi carnete de muncă falsificate, adeverinţe de salariu falsificate, procese-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, procese-verbale de percheziţie domiciliară şi în sistem informatic, fişe fiscale falsificate de inculpatul D.F., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică ale Inspectoratului de Poliţie Judeţean Prahova - Serviciul Criminalistic, declaraţiile martorilor D.I. şi D.M., convenţii de credit, contracte individuale de muncă cu ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, adeverinţe de venit, angajamente de plată, contracte de garanţie imobiliară, raporturi de evaluare a bunurilor garantate, procese-verbale de confruntare şi alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, înainte de începerea acesteia, inculpaţii D.F., D.C., S.M. şi T.E.R. au declarat că înţeleg să fie judecaţi conform procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. şi au dat declaraţii în acest sens.

Procedând la examinarea actelor şi lucrările cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Începând cu anul 2006, inculpatul D.F. a lucrat ca şi consultant financiar la SC D.C. SA Bucureşti, punctul de lucru situat pe str. V.L. din Ploieşti.

Pe lângă activitatea legală desfăşurată în cadrul acestei societăţi comerciale gândindu-se că poate obţine, pentru sine uşor, importante sume de bani, inculpatul a luat hotărârea de a identifica şi recruta persoane care nu îndeplineau condiţiile legale de obţinere a unor credite şi în înţelegere cu acestea, a procedat la falsificarea documentelor de genul celor menţionate mai sus.

Aceste documente au fost întocmite pe numele persoanelor care au fraudat unităţile bancare şi din ele rezultă fictiv că acestea sunt încadrate la diferite societăţi comerciale, având diverse profesii şi vechime în muncă şi că obţinuseră venituri salariale cu toate că nu lucraseră niciodată la societăţile comerciale respective.

Inculpatul D.F. a întocmit în fals documentele, pe contractele individuale de muncă a aplicat şi ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, pe care o fotocopia de pe un contract individual de muncă întocmit în mod legal.

Printre societăţile care au apărut în aceste documente falsificate se evidenţiază SC I. SRL Bucov, SC T. SRL Ploieşti, SC T.I.C. SRL, SC D. SRL Bărcăneşti, SC S. SRL Ploieşti, SC G. SRL Râfov, SC F.P. SRL Ploieşti, SC C.T. SRL Ploieşti, SC C.C. SRL Cărbuneşti, SC P.C.I. SRL Pucioasa Dâmboviţa.

Inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză şi pe numele cărora inculpatul a întocmit contracte individuale de muncă, adeverinţe de salariat, nu au desfăşurat niciun fel de activităţi şi nu au obţinut venituri salariale, aşa cum rezultă în mod fictiv din documentele respective.

S-a evidenţiat că inculpatul D.F., în unele situaţii, în înţelegere, sub o formă sau alta, cu inculpaţii R.G.C. şi J.V.A.R., au ajuns la un acord cu beneficiarii documentelor falsificate, pentru ca din sumele de bani pe care aceştia le ridicau din unităţile bancare să le dea anumite cote procentuale, uneori ajungând chiar la jumătate din aceste sume.

Au fost situaţii în care şi inculpatul J.V.A.R., profitând de împrejurarea că lucra cu inculpatul D.F., a avut acces la documente, ştampile pe care şi el, la rândul lui, le-a folosit în mod fraudulos pentru anumite persoane care au obţinut astfel de credite bancare.

În declaraţiile date, inculpatul D.F. a arătat procedeele folosite de el, împreună cu inculpaţii R.G.C. şi J.V.A.R. la falsificarea documentelor şi folosirea lor, de persoanele cărora le înmânau, la unităţile bancare fraudate.

Constatările tehnico-ştiinţifice dispuse şi efectuate în cauză de către specialiştii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Prahova - Serviciul Criminalistic au pus în evidenţă contrafacerea documentelor de tipul celor menţionate mai sus.

Numărul foarte mare de cazuri în care inculpatul D.F. a falsificat documentele şi le-a folosit prin intermediul persoanelor care obţineau în mod fraudulos credite bancare a făcut ca acesta să ajungă chiar în situaţia de a nu mai reţine numele tuturor persoanelor care au obţinut credite bancare în mod ilicit.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D.F. a formulat şi un autodenunţ, precizând şi numele altor persoane în afara celor cercetate în prezenta cauză, care au obţinut în baza documentelor contrafăcute de inculpat şi ajunse în posesia lor, credite bancare în mod ilicit.

Toate aceste persoane fac obiectul unei alte cauze penale aflate în curs de instrumentare la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului D.F. au fost identificate şi ridicate contracte individuale de muncă necompletate, însă semnate, unele având aplicată ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, alte contracte completate, de asemenea false, pe numele unor persoane. De asemenea, au fost identificate mai multe ştampile ale unor societăţi comerciale.

În cauză a fost efectuată o percheziţie informatică asupra unui calculator ridicat de la domiciliul inculpatului, stabilindu-se existenţa mai multor contracte individuale de muncă, completate pe numele unor persoane cât şi tipizate (modele) şi acte adiţionale pentru acestea precum şi adeverinţe de venit.

Privitor la inculpatul D.F. a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, din raportul din 19 martie 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Prahova rezultând că acesta prezintă tulburări de personalitate cu caracter antisocial, concluzionându-se că la data comiterii faptelor, perioada 2007 - 2010, acesta avea discernământul păstrat.

Astfel, faţă de inculpat a fost începută urmărirea penală pentru faptele reţinute în sarcina sa, la data de 29 ianuarie 2010 a fost dispusă măsura reţinerii pe durata a 24 de ore, la 30 ianuarie 2010, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de el şi la aceeaşi dată Judecătoria Ploieşti a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, de la 30 ianuarie 2001 până la 27 februarie 2010, după care Tribunalul Prahova a dispus, succesiv, prelungirea şi ulterior, menţinerea duratei arestării preventive a acestuia.

Pe parcursul procesului penal, în declaraţiile date, inculpatul a fost sincer, recunoscând faptele săvârşite, atitudine ce se coroborează cu probele administrate în cauză.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.M., în actul de sesizare s-a reţinut că la sfârşitul anului 2007, prin intermediul concubinului său C.G.C. l-a cunoscut pe inculpatul D.F., căruia, în discuţiile purtate, i-a relatat că doreşte să obţină un credit bancar în vederea refinanţării a două credite pe care le avea la acel moment la R.B. şi P.B.

Cu această ocazie, inculpatul D.F. i-a cerut o copie de pe cartea de identitate, stabilind să se reîntâlnească după aproximativ 2 - 3 ore în zona magazinului comercial „O.", unde acesta i-a dat inculpatei o adeverinţă de salariat şi un contract de muncă, purtând ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă din 29 iunie 2006, pe care inculpatul l-a semnat.

În aceste documente, se menţiona, contrar realităţii, că inculpata este angajată la SC T.I.C. SRL, având vechime la această societate de 1 an şi 5 luni şi că a obţinut în perioada mai - octombrie 2007 un venit net lunar în suma de 3.751 RON.

Inculpata a semnat atât contractul de muncă cât şi adeverinţa de venit, confirmând datele false înscrise în acestea, cu toate că nu lucrase la societatea respectivă, iar în perioada în care figura, în mod fals, ca angajată la societatea sus-menţionată, inculpata, figura ca administrator la SC I.S. SRL Ploieşti.

Documentele respective au fost depuse de inculpata S.M. la V. - Agenţia Ploieşti, unde a şi formulat o cerere de credit persoane fizice, semnată de aceasta şi care atesta, în mod fals, că este salariată la societatea arătată.

În baza documentaţiei false, inculpata S.M. a primit un credit pentru persoane fizice cu garanţii imobiliare în sumă de 112.500 franci elveţieni, ocazie cu care a fost încheiată convenţia de credit din 19 decembrie 2007, unitatea bancară constituind ipoteca asupra imobilului adus garanţie de inculpată, încheind, în acest sens, contractul de garanţie reală imobiliară de rangul II, autentificat din 19 decembrie 2007 de către notarul M.M.G.

Din suma astfel obţinută unitatea bancară a refinanţat celelalte credite avute la alte bănci, aceasta ridicând în numerar doar suma de 8.000 franci elveţieni.

În cursul lunii octombrie 2007, inculpata D.C., în discuţiile purtate de către soţul acesteia, D.I., cu inculpatul P.D., i-a relatat că doreşte să obţină un credit bancar pe numele soţiei sale, însă aceasta nu este încadrată în muncă.

P.D. l-a asigurat că poate să-l ajute, în mod concret, procurându-i documente false, din care să rezulte că este încadrată în muncă, în schimbul unui procent de 30% din sumele de bani obţinute ca şi credit, pe baza acestor documente, fapt ce s-a şi întâmplat, inculpata D.C. dându-i lui P.D. o copie după cartea sa de identitate. La un interval de câteva zile, inculpata a primit de la acesta o adeverinţă de salariu şi un contract individual de muncă, ambele contrafăcute, cu care au mers la B.R.D. Ploieşti pentru a solicita un credit.

Aici, inculpata a prezentat aceste documente falsificate în vederea obţinerii unui credit, ocazie cu care i s-a comunicat că nu-l poate obţine, deoarece avea deja unul pe numele soţului, D.I.

A doua zi, însă, inculpata, însoţită de soţul ei şi de P.D. s-au deplasat la B.C.R. Ploieşti, unde a depus un nou set de documente contrafăcute, formulând aceeaşi solicitare, înscrisuri din care rezulta, contrar realităţii, că inculpata este salariată la SC S. SRL Ploieşti, ca gestionar depozit şi că în perioada iunie - septembrie 2007 obţinuse un salariu de 1.080 RON lunar.

Inculpata a formulat o cerere de credit persoane fizice, semnată de aceasta şi care atesta, în mod fals, că este salariată la societatea sus-menţionată.

După câteva zile au mers împreună la bancă, unde în baza documentaţiei respective, inculpata D.C. a primit conform contractului nr. din 26 octombrie 2007 un credit în valoare de 15.000 RON, sumă pe care, după ce a încasat-o, la ieşirea din unitatea bancară, fiind aşteptată de inculpatul P.D., potrivit înţelegerii anterioare, i-a dat acestuia suma de 4.000 RON (40.000.000 lei vechi).

Cu ocazia actelor procedurale efectuate de organele de poliţie s-a constatat că inculpata D.C. şi soţul acesteia au fost învăţaţi de P.D. şi sora acestuia, inculpată în aceeaşi cauză, audiată anterior, să nu îl indice pe acesta ca fiind persoana care le-a întocmit documentele false, ci să indice fotografia nr. 3 de pe planşa întocmită de organele de poliţie, respectiv D.F., lucru pe care l-au şi făcut.

La începutul lunii mai 2007, inculpatul T.E.R., întrucât avea nevoie de bani, intenţionând să-şi cumpere un autoturism, s-a prezentat la B.C.R. pentru a se interesa de condiţiile în care poate obţine un credit bancar în sumă de 100 milioane lei vechi, fiindu-i comunicat că nu se poate, întrucât nu avea adeverinţă de salariat, la acea dată fiind elev.

Ulterior, acesta a cunoscut un bărbat pe nume R., cu care s-a întâlnit în Ploieşti şi din discuţiile purtate, acesta i-a spus că-1 poate ajuta cu documente pentru a le folosi la obţinerea creditelor în schimbul sumei de 3.000 RON din banii pe care urma să-i obţină de la bancă.

Astfel, i-a dat acestuia o copie a cărţii sale de identitate şi după câteva zile s-au reîntâlnit, inculpatul primind de la primul un contract de muncă, întocmit în fals pe numele său, din care rezulta că este angajat ca agent de vânzări la SC P.C.I. SRL Pucioasa, încă din data de 08 februarie 2006, document pe care l-a semnat.

De asemenea, inculpatul a mai primit şi o adeverinţă de salariu din 16 mai 2007, din care rezultau aceleaşi date false şi că, acesta obţinuse în lunile februarie - aprilie 2007 un salariu de 650 RON lunar, deşi, nu desfăşurase niciun fel de activitate la societatea respectivă.

Inculpatul a primit două rânduri de documente false, cu unul s-a prezentat la B.C.R. Sud Ploieşti, unde le-a depus, formulând cererea de credit din 21 mai 2007, pe care a semnat-o, atestând datele nereale sus-menţionate, prin care solicita un credit de 10.500 RON, ulterior fiind încheiat contractul din 31 mai 2007 şi înmânată suma solicitată, iar cu cel de al doilea exemplar la B.R.D. Ploieşti, de unde a obţinut un credit în sumă de 3.000 RON.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi în declaraţiile date au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, această situaţie de fapt, fiind confirmată de probatoriul desfăşurat în faza de urmărire penală.

Având în vedere că şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat că recunosc infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu, conform probatoriului administrat, nu au fost administrate alte probe.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că pe baza dovezilor aflate la dosar prejudiciul total cauzat de inculpatul D.F. unităţilor bancare B.C.R. Ploieşti, B.R.D. Ploieşti şi V. Ploieşti este în suma de 436.617 RON (4.366.170.000 lei vechi).

În drept, s-a stabilit de către prima instanţă că faptele inculpatului D.F., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320 alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea şi amendă penală, la individualizarea lor fiind avute în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor, făcându-se astfel aplicarea disp. art. 74 - 76 C. pen.

Referitor la inculpata S.M., având în vedere prejudiciul major produs de aceasta, prima instanţă a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie, motiv pentru care s-a dispus condamnarea sa în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii iar în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa amenzii penale, la individualizare fiind avute în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, persoana inculpatei care nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor, fiind reţinute disp. art. 74, 76 C. pen.

Cu reţinerea aceloraşi circumstanţe atenuante s-a dispus şi condamnarea inculpatei D.C. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. d) C. pen., faptă din luna octombrie 2007, la pedeapsa închisorii şi art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., fapte din luna octombrie 2007, la pedeapsa amenzii penale.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatei care este tânără, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, prejudiciul minor produs, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, motiv pentru care în baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei.

Şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.E.R., acesta a fost sancţionat administrativ pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74¹ alin. (2) C. pen. şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. şi condamnat la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiunile prev. de art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., reţinându-se în favoarea sa circumstanţe atenuante conform art. 74, 76 C. pen., aceleaşi ca şi pentru ceilalţi inculpaţi sus-menţionaţi.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care este tânăr, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, prejudiciul minor produs, s-a apreciat de prima instanţă că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, astfel că s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 11 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii D.F. şi S.M., care au criticat hotărârea primei instanţe de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, procurorul a criticat sentinţa de nelegalitate, susţinând că în mod greşit s-a dispus contopirea amenzii administrative aplicată inculpatului T.E.R. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 74¹ C. pen., cu pedepsele amenzilor penale stabilite pentru infracţiunile conexe, dispunându-se în final suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 800 RON amendă penală. Cel de-al doilea motiv a vizat netemeinicia hotărârii instanţei de fond, susţinându-se că raportat la gradul de pericol social concret prezentat de inculpaţi şi infracţiunile reţinute în sarcina acestora se impunea aplicarea unor pedepse în cuantum mai ridicat şi cu executarea în regim privativ de libertate.

Apelantul-inculpat D.F., prin apărător ales, a criticat sentinţa în principal sub aspectul netemeiniciei acesteia, susţinând că instanţa de fond nu a dat eficienţa corespunzătoare circumstanţelor judiciare prev. de art. 74 C. pen. având în vedere persoana acestuia, necunoscută cu antecedente penale, mediul social din care provine, conduita anterioară şi din timpul procesului, în raport de care apreciază că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate este de natură să asigure reinserţia socială a acestuia. Totodată, sentinţa a fost criticată sub aspectul nereţinerii disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 în condiţiile în care inculpatul a formulat un autodenunţ.

La rândul ei, apelanta S.M., prin apărător ales, a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi cele personale, că faptele au fost comise în condiţiile în care a contractat trei credite de la diferite unităţi bancare pentru achiziţionarea unui imobil, însă în anul imediat următor a fost disponibilizată şi nu a mai avut posibilitatea achitării ratelor astfel că pentru refinanţarea respectivelor credite avea nevoie de acel contract de muncă. Mai arată că s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemată, iar la instanţa de fond a înţeles să beneficieze de dispoziţiile cuprinse în art. 320¹ C. proc. pen. realizând întru totul consecinţele faptei sale. De asemenea, a învederat că este singurul întreţinător al familiei, fiind divorţată şi cu un copil în îngrijire. În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, reindividualizarea pedepsei, orientarea acesteia sub minimul special şi aplicarea disp. art. 86¹ C. pen.

Prin Decizia penală nr. 82 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti.

A desfiinţat în parte, pe latură penală, Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, şi în consecinţă:

I. a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. şi amenda penală în cuantum de 2.000 RON în componentele sale şi completând încadrarea juridică a fiecăreia din infracţiuni cu art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a majorat pedepsele aplicate inculpatului D.F., deţinut în Penitenciarul Mărgineni după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., de la 6 luni închisoare la 3 ani închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., de la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., faptă din perioada 2007 - 2010 la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.;

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., de la pedeapsa de 2.000 RON amendă penală la pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea şi a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului D.F. şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 ianuarie 2010, la zi.

II. a descontopit pedeapsa rezultantă de 800 RON amendă penală aplicată inculpatului T.E.R., în componentele sale, respectiv două pedepse cu amendă penală în cuantum de 800 RON şi sancţiunea administrativă a amenzii de 500 RON.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. combinat cu art. 74¹ alin. (2) C. pen. şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., menţinând cuantumul sancţiunii aplicată de prima instanţă, ce urmează a fi executată şi înregistrată în cazierul judiciar.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 800 RON amendă şi a dispus ca inculpatul T.E.R. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, amenda penală de 800 lei.

A înlăturat aplicarea disp. art. 81 - 83 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii penale.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.F., deţinut în Penitenciarul Mărgineni şi S.M.

A fost obligat apelantul-inculpat D.F. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 75 RON onorariu apărător din oficiu până la prezentarea apărătorului ales ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova şi pe inculpata S.M. la plata sumei de 300 RON, cu acelaşi titlu.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: plângerile formulate de societăţile bancare prejudiciate, contractele individuale de muncă, carnetele de muncă şi adeverinţele de salariu falsificate, procesele-verbale de recunoaştere după planşele fotografice, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi în sistem informatic, legal autorizate, fişele fiscale falsificate de inculpatul D.F., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Prahova - Serviciul Criminalistic, convenţiile de credit, contracte individuale de muncă cu ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, adeverinţe de venit, angajamente de plată, contracte de garanţie imobiliară, raporturi de evaluare a bunurilor garantate, procesele-verbale de confruntare, declaraţiile martorilor D.I., D.M. şi declaraţiile date de inculpaţii D.F., D.C., S.M. şi T.E.R., atât în timpul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei înainte de începerea cercetării judecătoreşti conform art. 320 alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior şi rezultă din actul de acuzare.

Potrivit acesteia s-a stabilit că inculpatul D.F. a iniţiat şi constituit un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este grup infracţional organizat, şi în perioada 2007 - 2010 împreună cu inculpaţii R.G.C. şi J.V.A.R., au desfăşurat în mod repetat activităţi frauduloase de falsificare a unor documente, reprezentate de contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de salariat pe care le-a pus la dispoziţia mai multor persoane iar acestea, pe baza lor, au obţinut în mod fraudulos credite de la B.C.R., B.R.D., C.E.C. şi V. cauzând un prejudiciu total de 436.617 lei (RON).

În sarcina inculpatei S.M. s-a reţinut că la sfârşitului anului 2007 a atestat date nereale în documente şi le-a folosit, solicitând şi obţinând în mod fraudulos de la V. Ploieşti un credit în valoare de 112.500 franci elveţieni.

În sarcina inculpatei D.C. s-a reţinut că în luna octombrie 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. obţinând astfel în mod fraudulos un credit de 15.000 RON.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.E.R., acesta, în luna mai 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. Ploieşti - Agenţia Partizani de unde a obţinut în mod fraudulos un credit în sumă de 10.500 RON şi de la B.R.D. în sumă de 3.000 RON.

Existenţa faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile şi vinovăţia nu au fost contestate de vreunul dintre inculpaţii sus-arătaţi, care au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de acuzare, judecata având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-au recunoscut în totalitate şi le-au însuşit conform art. 320¹ C. proc. pen., ce a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

S-a apreciat că încadrările juridice stabilite corespund faptelor săvârşite de inculpaţi stabilindu-se în mod corect că inculpatul D.F. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata S.M. de comiterea infracţiunilor de înşelăciune, în formă agravată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), 5 C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen., inculpata D.C. de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen., iar inculpatul T.E.R. de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen., încadrări necontestate de vreunul dintre inculpaţi.

Curtea de apel a constatat, de asemenea, că deşi prima instanţă nu a individualizat circumstanţele judiciare facultative reţinute în favoarea fiecărui inculpat, ele au fost corect apreciate şi rezultă din probatoriile administrate în timpul urmăririi penale, reţinându-se că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând şi regretând faptele săvârşite, motiv pentru care urmează a fi reţinută incidenţa disp. art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen. iar în cazul inculpatului D.F. şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 76 alin. (2) şi art. 80 din acelaşi cod, având în vedere că infracţiunea de înşelăciune a produs consecinţe deosebit de grave şi prin urmare pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, iar acesta a comis faptele în concurs real, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, curtea de apel a examinat această critică din perspectiva tuturor apelurilor declarate, având în vedere că Ministerul Public susţine că, prin cuantumul şi modalitatea de executare, pedepsele aplicate nu corespund exigenţelor unei juste individualizări, în timp ce inculpaţii arată că sancţiunile aplicate sunt prea aspre. Având în vedere că toţi inculpaţii beneficiază de circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., în analiza criticii vizând individualizarea pedepselor urmează a se avea în vedere amploarea activităţii infracţionale desfăşurată de fiecare inculpat, consecinţele produse şi, nu în ultimul rând, datele ce ţin de persoana fiecăruia.

Astfel, dacă în privinţa inculpatei D.C. s-a reţinut comiterea, în concurs real, a infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 şi art. 291 C. pen., constatându-se că într-o singură situaţie, în luna octombrie 2007 a atestat date nereale în documente pe care le-a folosit la B.C.R. obţinând, astfel, în mod fraudulos un credit de 15.000 RON, fapte pe care le-a recunoscut şi le-a regretat, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen., la care s-a adăugat amenda penală de 800 RON, corespunde exigenţelor unei juste individualizări potrivit criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), hotărârea de condamnare, constituind - şi în opinia instanţei de apel - temei suficient în a considera că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.M., în sarcina acesteia s-a reţinut, pe lângă comiterea infracţiunilor prev. de art. 290 şi art. 291 C. pen. şi infracţiunea de înşelăciune, în formă agravată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. având în vedere prejudiciul cauzat în cuantum de 112.500 franci elveţieni, recuperat numai în parte potrivit dovezilor ataşate cauzei, aşa încât s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen., în regim privativ de libertate, la care se adaugă amenda penală în cuantum de 1.000 RON, este o pedeapsă justă, sub toate aspectele şi nu se impune reindividualizarea acesteia. Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în faţa instanţei de apel, inculpata S.M. a comis infracţiunile deduse judecăţii în condiţiile în care contractase trei credite bancare iar la interval scurt de timp a fost disponibilizată, împrejurare ce a determinat imposibilitatea de continuare a plăţii ratelor. De asemenea, inculpata este la prima încălcare a legii penale, este încadrată în muncă şi are un copil în întreţinere, fiind divorţată. În raport de aceste circumstanţe, curtea de apel a apreciat că nu se justifică majorarea cuantumului pedepsei, dar nici suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în privinţa modalităţii de executare constatând că nu este îndeplinită cerinţa prev. de art. 86 alin. (1) lit. c) C. pen., faţă de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat şi neprezentarea sa în faţa instanţei de apel.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti cu referire la inculpaţii D.F. şi T.E.R., s-a apreciat că acesta este fondat, reţinându-se următoarele.

Inculpatul D.F. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare în formă continuată, activitatea infracţională fiind din perioada 2007 - 2008 dar şi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu un prejudiciu total de 436.617 RON, nerecuperat, aşa încât aplicarea unor pedepse cu mult sub minimul special al fiecărei infracţiuni, chiar în condiţiile corectei reţineri a disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. proc. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este prea blândă faţă de consecinţele produse şi gravitatea faptelor imputate, sancţionate de legiuitor cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., respectiv de la 3 la 15 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 combinat cu art. 323 C. pen. precum şi faţă de incidenţa disp. art. 76 alin. (2) şi art. 80 C. pen., aşa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, şi în opinia instanţei de apel aceasta este singura ce corespunde atât criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi scopului pedepsei ce rezultă din art. 52 din acelaşi cod, circumstanţele legate de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, situaţia socio-familială a acestuia, atitudinea procesuală corespunzătoare şi starea de sănătate actuală reprezentând criterii ce vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului fiecărei pedepse iar nu ca temeiuri pentru aplicarea disp. art. 81 ori 86¹ C. pen.

Drept urmare, având în vedere aceste considerente, apreciind că sentinţa primei instanţe este afectată de netemeinicie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul declarat de procuror în sensul arătat.

Pe cale de consecinţă, s-a menţionat că criticile invocate de apelant sub acelaşi aspect al individualizării pedepselor, sunt nefondate, după cum este lipsită de temei legal şi critica potrivit căreia acesta era îndreptăţit la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, deoarece - potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - se pot aplica aceste dispoziţii numai persoanelor care au săvârşit una din faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3), or, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul D.F. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. iar nu pentru vreuna dintre cele prev. de art. 7 alin. (1) sau (3) din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul T.E.R., s-a constatat că în privinţa acestuia instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., ce a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, având în vedere că a restituit integral creditele obţinute prin falsificarea documentelor şi folosirea acestora la unităţile bancare, însă în mod nelegal a dispus aplicarea unei sancţiuni administrative fără a înceta procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. deşi intervenise cauza de impunitate prev. de art. 10 alin. (1¹) C. proc. pen. De asemenea, în privinţa individualizării judiciare a pedepsei, curtea de apel a apreciat că deşi inculpatul a achitat integral prejudiciul produs, infracţiunile reţinute în sarcina sa prezintă un grad de pericol social sporit, astfel că faţă de natura şi cuantumul sancţiunilor aplicate nu se justifică suspendarea condiţionată a executării pedepsei penale de 800 RON, motiv pentru care dispoziţiile cuprinse în art. 81 C. pen. au fost înlăturate.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii D.F., S.M. şi T.E.R., motivele fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în recurs, inculpatul arestat D.F. a fost asistat de către un avocat ales, ceilalţi doi inculpaţi-recurenţi fiind asistaţi, fiecare, de un apărător desemnat din oficiu;

- de asemenea, în recurs nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situaţia de fapt, aceasta datorându-se împrejurării că judecata în primă instanţă a avut loc conform procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.;

Examinând pe fond recursurile inculpaţilor, Înalta Curte reţine următoarele.

I) asupra recursului declarat de inculpatul D.F., cu referire la greşita aplicare a legii, în sensul că se impunea o mai mare reducere a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, respectiv, prin aplicarea cauzei de reducere prevăzută de art. 9 din Legea nr. 39/2003 (caz de casare invocat - art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.).

Prealabil se impun unele observaţii cu privire la aspectul de drept pus în discuţie de apărare:

În „concluzii scrise" depuse la instanţa de fond, avocatul ales al inculpatului a pus în discuţie aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, aspect ce apare consemnat şi în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării sentinţei. În motivele scrise de apel, întocmite de avocatul ales al inculpatului D.F., s-a criticat sentinţa sub aspectul greşitei nereţineri a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003. Aceeaşi critică a fost reluată şi în „concluzii scrise". Cu ocazia dezbaterilor în apel, acelaşi avocat ales a criticat sentinţa cu aceeaşi motivare şi cu referire la acelaşi text de lege. În partea expozitivă a deciziei atacate, instanţa de apel a examinat şi a motivat ca fiind neîntemeiată această critică a apărării, critică referitoare la neaplicarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În concluzie, se observă că este neîntemeiată critica apărării în sensul că instanţa de apel nu ar fi examinat această critică ori cerere a inculpatului.

Înalta Curte apreciază corectă opinia instanţei de apel în sensul că este neîntemeiată critica inculpatului D.F. potrivit căreia acesta era îndreptăţit la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege deoarece - potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - se pot aplica aceste dispoziţii numai persoanelor care au săvârşit una din faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) (inculpatul D.F. fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., iar nu pentru vreuna dintre cele prev. de art. 7 alin. (1) sau (3) din Legea nr. 39/2003).

Cu toate acestea, în „motive de recurs", acelaşi avocat ales menţionează că, „(...) instanţa a fost în eroare cu privire la aplicarea în cauză a unor dispoziţii, respectiv art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât autodenunţul a fost formulat în condiţiile art. 18 din Legea nr. 508/2005" (ulterior, precizându-se „art. 18 din Legea nr. 508/2004 ").

Critica apărării, nici sub această nouă variantă, nu este întemeiată.

Fiind formulat un „autodenunţ" în cursul urmării penale, într-o cauză penală având ca obiect „(...) săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată de către acesta, împreună cu alţi făptuitori în cadrul unui grup infracţional", „cauza fiind în curs de instrumentare", organul judiciar competent să constate dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru reţinerea în favoarea inculpatului a cauzei de reducere a pedepsei este procurorul care efectuează ori supraveghează urmărirea penală în respectiva cauză penală.

În lipsa unei adrese exprese în acest sens a procurorului, înscrisul depus la dosar de către apărare nu este de natură a produce efectele juridice solicitate (reducerea pedepsei).

Inculpatul D.F., care a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat ales, a declarat recurs la data de 19 mai 2011, cauza a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 15 iunie 2011, având 4 termene de judecată până la data judecării recursului (18 octombrie 2011), timp suficient pentru apărare de a clarifica situaţia juridică legată de „autodenunţul" la care a făcut referire. Cu toate acestea, la cererea Înaltei Curţi - în urma solicitării apărării - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a menţionat că „în cauză se efectuează acte de urmărire penală cu privire la persoanele semnalate de sus-numitul (...)".

Celelalte critici ale apărării sunt neîntemeiate în condiţiile în care, la cererea inculpatului, a fost aplicată procedura de judecată reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., în scopul beneficierii de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Este însă întemeiată critica referitoare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen.

Această infracţiune nu a fost comisă în condiţiile reţinerii unor circumstanţe agravante ori stări/cauze de agravare, concomitent cu reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel că pedeapsa pentru această infracţiune urmează a fi redusă sub minimul special (sub minimul pedepsei redus cu o treime).

În consecinţă, recursul inculpatului D.F. va fi admis în aceste limite, se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va fi redusă la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen., recontopită cu celelalte două pedepse stabilite de instanţa de apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.

II) asupra recursurilor declarate de inculpaţii D.F., S.M. şi T.E.R. cu referire la greşita individualizare a pedepselor (caz de casare invocat - art. 485⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

În sinteză, s-a solicitat reducerea pedepselor prin reţinerea tuturor „circumstanţelor reale" şi a „circumstanţelor personale", eventual să se menţină pedepsele aplicate de către instanţa de fond.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În prezenta cauză, instanţele - inclusiv instanţa de apel - au reţinut în favoarea recurenţilor-inculpaţi circumstanţe atenuante.

În cazul inculpatului T.E.R. au fost reţinute şi dispoziţiile art. 74¹ C. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, în final, prin aplicarea tuturor dispoziţiilor legale anterior menţionate, fiind stabilită o pedeapsă a amenzii de 800 RON. Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, apreciază că scopul pedepsei - prevăzut de art. 52 C. pen. - nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a pedepsei amenzii, faptele săvârşite de inculpatul T.E.R., chiar în situaţia recunoaşterii acestora şi a recuperării prejudiciului, prezentând un grad de pericol social concret care nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a pedepsei, inclusiv prin observarea datelor personale favorabile ale făptuitorului.

În cazul inculpatei S.M., în condiţiile unui credit foarte mare (112.500 franci elveţieni), prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor legale arătate, a fost stabilită o pedeapsă redusă, sub limita minimă de pedeapsă redusă cu o treime, nefiind justificată critica apărării în ce priveşte individualizarea pedepsei. Şi pentru această inculpată, Înalta Curte - în acord cu instanţele anterioare - apreciază că scopul pedepsei, definit de art. 52 din C. pen., nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinită şi cerinţa proporţionalităţii între gradul concret de pericol social al faptei/faptelor săvârşite şi datele personale ale făptuitorului.

În sfârşit, în cazul inculpatului D.F., pe lângă trimiterea la pct. I, se impune a se mai face precizarea că acesta a avut o contribuţie însemnată, determinantă la săvârşirea tuturor infracţiunilor, la conceperea şi punerea în executare a rezoluţiei infracţionale, astfel că pedeapsa rezultantă ce urmează a o executa răspunde tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), scopului menţionat în art. 52 C. pen., dar şi cerinţei proporţionalităţii între gradul concret de pericol social al faptei/faptelor săvârşite şi datele personale ale făptuitorului.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor S.M. şi T.E.R..

Conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul D.F. şi rejudecată cauza cu privire la acesta în limitele arătate.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului D.F. se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi S.M. şi T.E.R. vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului D.F. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia atacată, în parte, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.,

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.;

Reduce de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 ianuarie 2010 la 1 noiembrie 2011.

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi T.E.R. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat D.F., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii-inculpaţi S.M. şi T.E.R. la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3865/2011. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3854/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3855/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3860/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3865/2011. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3871/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3872/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3874/2011. Penal