ICCJ. Decizia nr. 4040/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4040/2011
Dosar nr.2624/54/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 87 din 11 mai 2011 a respins ca nefondată contestaţia la executare în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. formulată de condamnatul-contestator S.I. (fiul lui I. şi I. , născut la 14 iulie 1973, aflat în Penitenciarul Drobeta Tr. Severin, în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr.198/PI din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală,) împotriva Sentinţei penale nr. 198/PI din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 150/59/2009.
Hotărând astfel instanţa a constatat şi reţinut următoarele:
1. La data de 04 august 2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub numărul de Dosar 10879/225/2010, cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul S.I. deţinut în Penitenciarul Drobeta Tr. Severin, în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin Sentinţa penală nr. 198/PI din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, astfel astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 150/59/2009, mandat de executare a pedepsei închisorii din 16 martie 2010.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 59 şi 88 C. pen. trebuie să i se deducă din condamnarea amintită, pentru a putea beneficia astfel de îndeplinirea fracţiei legale pentru liberare condiţionată, perioada reţinerii şi arestării preventive pentru alte infracţiuni concurente ce a format obiectul Dosarului nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 (în această din urmă cauză petentul-condamnat a fost reţinut 24 de ore la 13 noiembrie 2007 prin Ordonanţa nr. 156/D/P/2007 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timiş iar de la 14 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă prelungită succesiv până la data de 10 mai 2010 când s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri prin Decizia penală nr. 1841 din 10 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în recurs împotriva Încheierii din 19 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5451/30/2008).
La data de 04 august 2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. Severin o altă "cerere de liberare condiţionată", având acelaşi obiect cu aceea anterior arătată astfel încât la termenul din data de 18 august 2010 cele două cauze au fost reunite.
Analizând actele şi lucrările dosarul Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 198/PI din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În raport de solicitarea condamnatului de a i se deduce din pedeapsa în curs de executare perioada reţinerii şi arestării preventive pentru infracţiuni concurente ce formează obiectul unei alte cauze penale separate aflată în curs de soluţionare, instanţa a calificat cererea ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut că în conformitate cu art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra contestaţiei la executare este fie instanţa de executare, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, sau după caz, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a constatat că instanţa de executare - în sensul art. 418 C. proc. pen. - este Curtea de Apel Timişoara, însă întrucât petentul execută pedeapsa în Penitenciarul Drobeta Tr. Severin, în aceste condiţii Curtea de Apel Craiova, este instanţa corespunzătoare instanţei de executare, în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Faţă de aceste împrejurări, în temeiul în temeiul disp. art. 461 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 460 alin. (6) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 39 şi art. 42 C. proc. pen., Judecătoria Drobeta Tr. Severin prin Sentinţa penală nr. 1617 din 1 septembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 10879/225/2009 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Curţii de Apel Craiova, instanţă în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde condamnatul execută pedeapsa.
Contestaţia la executare sus-menţionată, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală, ca procedură penală jurisdicţională întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ce a format obiectul noului Dosar nr. 2624/54/2010.
2. Curtea de Apel Craiova, secţia penală, sesizată în condiţiile anterior arătate, examinând în fond contestaţia la executare formulată de condamnat în raport de temeiul legal invocat, a constatat - consecutiv ataşării şi verificării lucrărilor Dosarelor nr. 150/59/2009 şi respectiv nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 - că cererea de contestaţie pendinte este neîntemeiată pentru considerentele arătate în continuare.
Conform mandatului de executare a pedepsei închisorii de la 16 martie 2010, contestatorul S.I. se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 198/PI/ de la 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 948 de la 12 martie 2010, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din lucrările Dosarului nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 Curtea, rezultă că în această din urmă cauză petentul-condamnat a fost reţinut 24 de ore la 13 noiembrie 2007 prin Ordonanţa nr. 156/D/P/2007 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timiş iar de la 14 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă prelungită succesiv până la data de 10 mai 2010 când s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri prin Decizia penală nr. 1841 din 10 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în recurs împotriva Încheierii din 19 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5451/30/2008.
Prin Sentinţa penală nr. H6/PI de la 1 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 5451/30/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpatul S.I. a formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Aşa fiind şi pentru motivele arătate, se apreciază că motivul invocat de contestator este neîntemeiat, deducerea perioadelor respective fiind posibilă doar în calea de atac exercitată, respectiv la Curtea de Apel Timişoara.
II. Recursul în termen împotriva sentinţei amintite formulat de condamnatul-contestator S.I. cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică din cele două cauze penale invocate în sensul admiterii contestaţiei la executare în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - cu consecinţa deducerii din condamnarea actuală în curs a perioadei reţinerii şi arestării preventive în Dosarul nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 al Curţii de Apel Timişoara întrucât se referă o infracţiune concurentă cu aceea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 ce a format obiectul Dosarului nr. 150/59/2009 - corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. rap. la art. 59 şi 88 C. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 461 C. proc. pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face şi atunci când "se invocă altă cauză de micşorare a pedepsei". În interpretarea dispoziţiilor legale precitate această cauză de micşorare trebuie să aibă legătură directă cu pedeapsa în curs de executare.
În speţă motivul invocat de contestator priveşte deducerea din condamnarea în curs a perioadei reţinerii şi arestării preventive pentru infracţiuni ce formează obiectul unei alte cauze separate, valorificarea acestuia fiind astfel posibilă doar după soluţionarea definitivă a acestei din urmă cauze penale şi implicit a existenţei indubitabile a concursului de infracţiuni invocat de condamnat, în conformitate cu dispoziţiile art. 449 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 402/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4041/2011. Penal → |
|---|
