ICCJ. Decizia nr. 3865/2011. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3865/2011
Dosar nr.35836/3/2010
Şedinţa publică din 01 noiembrie 2011
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 250 din 2 martie 2011, pronunţată în Dosar nr. 35836/3/2010 (1378/2011) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului R.C.C. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., respectiv pentru toţi inculpaţii în cauză din infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi consecutiv în baza art. 345 C. proc. pen. a soluţionat în fond acţiunile penale deduse judecăţii după cum urmează:
a. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav la pedeapsa de 10 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului R.C.C. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenţia de la 23 martie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
b. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului F.C. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata reţinerii de la 23 martie 2010 la 24 martie 2010 şi durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 martie 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
c. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.C.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.C.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului K.C.I. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenţia de la 25 martie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
d. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.B., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul B.B. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.B. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenţia de la 25 martie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile B.E., şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 200.000 RON, daune morale către aceasta.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 şi 1003 C. civ. cu referire la art. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile S.U.U. Bucureşti, şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 130.959,05 RON, daune materiale către aceasta.
În fapt s-a reţinut că în seara de 13 martie 2010, în localitatea Chiajna, judeţul Ilfov, inculpaţii R.C.C. (zis M.), F.C. (zis Z. şi C.), B.B. (zis B.) şi K.C.I. (zis L.) - acţionând cu premeditare şi conform unui plan dinainte stabilit, au lovit cu obiecte contondente (bâte metalice şi de lemn), în mod repetat şi cu mare intensitate, pe partea vătămată B.E., căruia i-a fost astfel cauzat un politraumatism, cu leziuni la nivelul capului şi cu numeroase fracturi la nivelul tuturor membrelor inferioare şi superioare.
Partea vătămată a fost agresată iniţial în jurul orei 21.45, la scurt timp după ce a părăsit un local din Chiajna, pe o stradă din localitatea respectivă, ulterior aceasta fiind introdusă în autoturismul cu număr de înmatriculare (...) şi dusă în interiorul unei spălătorii unde a fost scoasă din autoturism şi supusă unor acte de violenţă deosebită, un interval îndelungat de timp, fiindu-i cauzate fracturi multiple la nivelul tuturor membrelor, inclusiv la nivelul degetelor mâinilor.
Astfel din actele medicale eliberate de S.U.U. şi avute în vedere la efectuarea expertizei medico-legale rezultă că victima a suferit un politraumatism cu „fractură supraintercondiliană cominutiva de femur drept, deschisă, tip I; fractură cominutiva rotulă dreaptă; fractură gambe oase gambă stângă, deschisă, tip II; fractură paletă humerala stângă, deschisă, tip I; fractură extremitate proxima/a ulnă stângă, deschisă, tip I; fractură cominutiva paletă humerala dreapta, deschisă, tip I; fractură ulnă dreaptă, deschisă, tip I; fracturi multiple metacarpiene, bilateral; plăgi multiple la nivelul membrelor; plagă regiunea frontală şi occipitală, traumatism cranio-cerebral şi era nio-facial grav; traumatism toraco-abdominal; şoc hemoragic; şoc traumatic; GCS 4".
După agresarea sa, partea vătămată a fost introdusă în portbagajul aceluiaşi autoturism şi abandonată de inculpaţi într-o zonă puţin circulată.
Partea vătămată a fost ulterior transportată şi abandonată în faţa spitalului, de către numiţii P.G. şi S.D., la cererea numitului R.Ş., tatăl inculpatului R.C., din fişa de internare rezultând că acesta a fost „aruncat în faţa spitalului de persoane neidentificate" la data de 14 martie 2010, ora 00.02 în stare gravă, comă GSC 4 la prezentare.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală instanţa a reţinut că partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur, la data de 13/14 martie 2010 şi care au necesitat un număr de circa 150 de zile de îngrijiri medicale; totodată s-a stabilit faptul că leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Între inculpatul R.C.C. şi partea vătămată B.E. exista anterior comiterii infracţiunilor o stare conflictuală, stare care a degenerat în mai multe rânduri în violenţe fizice.
Astfel, martorii au relatat că partea vătămată l-a atacat cu cuţitul pe inculpatul R.C. de două ori, inculpatul fiind înjunghiat în picior o dată, iar a doua oară partea vătămată a tăiat geaca tatălui acestuia, R.Ş. care a ridicat mâna în scopul apărării fiului. Incidentele sunt relatate de numeroşi martori direcţi şi indirecţi, comportamentul agresiv al părţii vătămate fiind de notorietate în localitatea Chiajna.
Martorul M.A. a relatat în cursul cercetării judecătoreşti: „Ştiu de la prietenii mei apropiaţi că în urmă cu ceva timp (...) partea vătămată l-ar fi tăiat la picior pe inculpatul R.".
Martorul P.G. precizează „cu două săptămâni înainte de incident, partea vătămată (...) care îmi este prieten, mi-a spus că pe C. sau pe F. nu îi mai prinde vara. Ştiu că imediat după ce a ieşit din penitenciar partea vătămată s-a lovit reciproc cu inculpatul R.C., iar partea vătămată l-a înjunghiat cu un cuţit în picior (...) ştiu că a mai avut loc un incident la restaurantul C., unde 7 - 8 persoane din anturajul părţii vătămate înarmate, cu intenţii vădit agresive la adresa lui R.Ş. şi R.C. (...) împrejurare în care B. i-a tăiat geaca lui R.Ş. care a ridicat mâna pentru a-l feri de lovitura cu cuţitul pe fiul său R.C. Eu apreciez că altfel partea vătămată ar fi ţintit gâtul lui R.C.(...) Incidentul de la non-stop a pornit tot de la partea vătămată care fără niciun motiv l-a îmbrâncit pe R.C.".
Martorul S.D. relatează: „ ştiu de la lume că partea vătămată a sărit cu cuţitul la inculpatul R. de 2 - 3 ori. Am auzit că l-ar fi înjunghiat o dată în picior, iar a doua oară ştiu că a tăiat geaca tatălui, lui R.Ş., care dacă nu ar fi ridicat mâna l-ar fi tăiat din nou pe R.C.".
Martorul N.I. a afirmat: "Ştiu din auzite că partea vătămată ar fi agresat pe R.C. într-un magazin, dar nu am fost de faţă, că ar fi sărit cu cuţitul la el. (...) Ştiu că altă dată s-a luat de R.C. şi i-a tăiat geaca lui R.Ş. (...)". Martorul a mai precizat că la data faptei chiar s-a întâlnit cu partea vătămată care, băut fiind, i-a spus că „are de tăiat doi băieţi - pe R.C. şi R.Ş.".
Martorul P.C. a declarat că a fost de faţă la conflictul dintre R.C. şi partea vătămată imediat după liberarea acestuia din urmă când partea vătămată a scos un cuţit şi l-a înjunghiat în picior pe inculpatul R.
P.R.C. afirmă în calitate de martor „Ştiu din auzite, pentru că ştie toată lumea că partea vătămată (...) l-ar fi tăiat la picior cu un cuţit pe R.C.".
De asemenea, martorul R.M. a afirmat „Ştiu din auzite pentru că ştie toată comuna că partea vătămată B.E. l-a înjunghiat sau a vrut să îl înjunghie pe R.C., însă nu am fost de faţă (...) Ştiu că partea vătămată poartă mereu un cuţit asupra lui".
Pe fondul acestei stări tensionate, în seara 13 martie 2010 (sâmbătă), inculpatul R.C.C. a organizat acţiunea de răpire şi agresare a părţii vătămate, scop în care a racolat pe inculpatul F.C. (zis Z. şi C.), angajat ca muncitor la spălătoria SC R. SRL (deţinută de familia inculpatului R.C.C.) şi doi dintre prietenii inculpatului R.C.C., anume inculpaţii B.B. (zis B.) şi K.C.I. (zis L.); toţi cei patru locuiesc în satul Chiajna, ca şi partea vătămată.
În acelaşi timp - în vederea atingerii scopului propus - inculpatul R.C.C. a dat dispoziţie martorului M.A. (zis P.), un alt muncitor la spălătoria SC R. S.R.L, să o supravegheze pe partea vătămată şi să-i transmită momentul în care aceasta va pleca spre casă.
Astfel, din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor reiese că în seara respectivă inculpatul R. s-a întâlnit iniţial cu B.B., după care s-au deplasat (cu autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), condus de R.) în localitatea învecinată Dragomireşti, de unde l-au luat pe inculpatul K.C.I. (aflat în acel moment la bunicii săi).
De aici, cei trei inculpaţi au revenit în localitatea Chiajna; în acest timp inculpatul F.C. se afla la agenţia de pariuri sportive E.B., împreună cu martorul C.V. (zis Ş. sau Ş., tot muncitor la spălătoria SC R. SRL), aspect cunoscut de către inculpatul R.C.C.
Declaraţiile inculpaţilor relevă numeroase contradicţii asupra scopului pentru care s-au întâlnit în seara respectivă, mai mult, aceştia au revenit pe parcursul procesului penal de câteva ori asupra acestui aspect, ceea ce denotă în mod evident nesinceritatea lor, aceştia afirmând fie că s-au întâlnit întâmplător, fie că s-au întâlnit în scopul de a se deplasa la un păsărar.
Astfel, instanţa a înlăturat ca vădit nesincere declaraţiile date de inculpaţii R. şi F. la data de 23 martie 2010, dar şi declaraţiile date de inculpaţi cu ocazia audierii acestora la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, având în vedere că acestea sunt infirmate de restul materialului probator, inculpaţii înşişi revenind asupra acestora.
Instanţa a reţinut ca reprezentând adevărul sub acest aspect declaraţiile inculpatului F.C. din data de 23 martie 2010 şi 23 octombrie 2010 acesta afirmând că se afla în seara respectivă la o casă de pariuri împreună cu C.V. şi că a primit pe telefonul acestuia din urmă un apel solicitându-i-se să se întâlnească cu inculpatul R. Acesta a sosit conducând un autoturism, în maşină aflându-se şi inculpaţii B. şi K., fiecare având câte o ţeava metalică. În continuare, precizează că inculpatul R. i-a solicitat să meargă acasă pentru a lua şi el o ţeava, spunându-i că vor merge să-l bată pe „E. al lui J." despre care a afirmat că se află la barul „L.B.", unde „P." îl urmăreşte, fiind de altfel şi sunat la un moment dat de acesta din urmă şi anunţat că partea vătămată a plecat spre casă, motiv pentru care cei patru s-au deplasat cu maşina pe strada ce duce la locuinţa părţii vătămate, ajungându-l din urmă.
Această declaraţie s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului R.C., acesta confirmând faptul că l-a luat pe F. din faţa unei agenţii de pariuri sportive. Este adevărat că acesta declară că această întâlnire ar fi fost întâmplătoare, declaraţia sa fiind contrazisă însă de declaraţia martorului C.V., dată în cursul urmăririi penale, după care confirmă faptul că se afla în seara respectivă cu inculpatul F. la agenţia de pariuri sportive şi că a primit întâi un mesaj pe telefonul său, ulterior fiind efectuat şi un apel, acesta afirmând „din discuţie mi-am dat seama că P. îl cheamă de urgenţă pe Z. (n.n. inc. F.)".
Acelaşi martor a declarat în cursul urmăririi penale că plecând la aprox. 30 de minute de la agenţia de pariuri l-a întâlnit pe „P." pe stradă în apropierea restaurantului „L.B.", acesta vorbea la telefon şi nu i-a răspuns când l-a întrebat ce face.
Declaraţia dată de martorul M.A. zis „P." în cursul urmăririi penale se coroborează atât cu declaraţia menţionată a inculpatului F., cât şi cu declaraţia martorului C., acesta relatând că în seara respectivă a fost sunat de inculpatul R. care i-a cerut să meargă la restaurantul „L.B." şi să-l informeze cine se află acolo, ceea ce a şi făcut, acesta recunoscând faptul că s-a întâlnit cu martorul C. în apropierea localului.
Deşi cei doi martori au revenit asupra acestor declaraţii în faza cercetării judecătoreşti, instanţa va reţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale ca reprezentând adevărul, schimbarea declaraţiilor datorându-se temerii martorilor de repercusiunile posibile ale afirmaţiilor lor în contextul în care au contribuit chiar şi involuntar la pregătirea faptei şi de asemenea în raport de faptul că martorul M.A. este angajat la spălătoria aparţinând tatălui inculpatului R., iar martorul C. prestează la rândul său servicii în cadrul aceleiaşi spălătorii chiar fără a fi angajat. Instanţa apreciază că la momentul audierii acestora în faza urmăririi penale, martorii nu au avut reprezentarea consecinţelor sincerităţii lor.
Instanţa a mai reţinut că justificările martorilor privind revenirea asupra declaraţiilor iniţiale nu sunt credibile. Astfel, martorul C. a afirmat că a fost bătut de anchetator pentru a declara că a fost sunat de „P." când se afla în agenţia de pariuri sportive împreună cu F., pentru ca ulterior să afirme că declaraţia de la urmărire i-a fost dictată. De asemenea, martorul M.A. a afirmat că declaraţia i-ar fi fost dictată deşi recunoaşte că la data respectivă a fost la restaurantul „L.B." negând că l-ar fi supravegheat pe partea vătămată. Sinceritatea celor relatate de cei doi în cursul urmăririi penale reiese şi din aceea că declaraţiile acestora converg fără a fi identice, ba mai mult fiind în parte confirmate şi de declaraţiile inculpaţilor K. şi B. date în cursul urmăririi penale.
Astfel, inculpatul B. a relatat în mod evaziv, însă concludent că în timp ce se afla cu inculpatul R. în maşină acesta a primit un telefon, „Nu am fost atent la ce a spus" iar ulterior acestui moment s-au întâlnit cu inculpatul F. pe care l-au luat în maşină şi la scurt timp au întâlnit pe stradă pe partea vătămată, iar inculpatul K. relatează într-una din declaraţiile date la urmărire penală că inculpatul R. „a apelat o persoană pe care a întrebat-o „ce face ăla" după care a spus „dansează (...) să vezi ce dans îi dau eu" (...) După o jumătate de oră C. a fost sunat, a purtat o discuţie scurtă la telefon, după care a plecat în viteză spre casa lui B.E."
Afirmaţia inculpatului F. în sensul că cei patru erau înarmaţi s-a coroborat cu declaraţia inculpatului R. şi în parte cu declaraţiile inculpatului K. dată în cursul judecăţii care afirmă iniţial că doar inculpatul F. avea asupra sa o ţeava metalică, pentru ca în faţa instanţei să arate că şi inculpatul R. avea un baston telescopic.
Partea vătămată B.E. a părăsit restaurantul la ora 21.19 (moment surprins de camerele de supraveghere ale restaurantului - conform procesului-verbal de redare a înregistrării), îndreptându-se către locuinţa sa, aflată în apropiere.
Fiind încunoştinţat de către martorul M.A. (zis P.) despre plecarea părţii vătămate către locuinţa acesteia, inculpatul R.C.C. a condus în direcţia casei părţii vătămate, iar când a ajuns în dreptul acesteia, a oprit autoturismul.
S-a precizat că susţinerile inculpaţilor R., K. şi B. privind caracterul întâmplător al întâlnirii cu partea vătămată apar ca nesincere, pe de o parte întrucât sunt neverosimile, iar pe de altă parte deoarece sunt infirmate de probele deja analizate.
Agresiunea exercitată asupra părţii vătămate pe stradă este relatată diferit de către inculpaţi în ceea ce priveşte persoanele care au agresat partea vătămată, cât şi modalitatea în care s-a produs, fiind observat şi de către martorul cu identitate protejată M.A.
S-a reţinut că declaraţiile inculpatului R. şi ale inculpatului F. date în cursul urmăririi penale s-au coroborat între ele în ceea ce priveşte faptul că toţi cei patru inculpaţi au lovit pe partea vătămată pe stradă, aspect confirmat parţial şi de martorul cu identitate protejată, în măsura în care acesta a observat incidentul în contextul în care se afla într-o maşină în deplasare.
Astfel, inculpatul R. a afirmat că după ce a coborât din maşină, partea vătămată a încercat să-l lovească cu cuţitul, motiv pentru care l-a lovit cu pumnul, acesta a căzut, după care „am luat toţi patru bâtele din portbagaj (...) şi am început să-l lovim (...) Aici l-am lovit cu bâtele doar eu şi F., B. l-a lovit pe E. cu piciorul, iar L. l-a lovit cu pumnul".
De asemenea, inculpatul F. a afirmat că după ce au oprit maşina, toţi cei patru inculpaţi au coborât cu „ţevile" şi s-au îndreptat în direcţia părţii vătămate, care a scos un cuţit însă nu a reuşit să lovească pe vreunul dintre aceştia, „C. l-a lovit primul pe E. cu o ţeava în cap (...) l-am lovit toţi patru pe E. cu ţevile, acesta căzând jos în stradă".
Momentul în care inculpatul R. i-a aplicat prima lovitură părţii vătămate este relatat şi de inculpatul K. care de asemenea afirmă că inculpatul R. a coborât din maşină, s-a îndreptat în direcţia părţii vătămate care a scos un briceag pe care însă nu l-a folosit fiind lovit de inculpatul R. cu pumnul în faţă, acesta căzând pe asfalt, moment în care a coborât F. care a lovit partea vătămată cu o bâtă. Declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti redă aceleaşi aspecte, însă completând în sensul că şi inculpatul R. avea asupra lui un baston telescopic cu care a lovit partea vătămată şi afirmând că partea vătămată a căzut în urma unei lovituri aplicate de inculpatul F.
De asemenea, inculpatul B. relatează în mod asemănător, respectiv că inculpatul R. a coborât din maşină, a lovit cu pumnul partea vătămată, iar ulterior F. l-a lovit pe acesta cu un obiect de fier în zona capului, în spate, în urma loviturilor acesta căzând.
Inculpaţii K. şi B. au negat faptul că ar fi participat la agresarea în stradă a părţii vătămate, arătând doar că erau speriaţi şi au încercat să fugă, fără a explica ce anume i-a împiedicat să plece de la locul faptei, deşi aceştia au afirmat în mod constant şi repetat că s-au aflat sub imperiul unei temeri, comportamentul lor infirmă această ipoteză. Astfel cei doi inculpaţi au fost prezenţi pe tot parcursul derulării faptelor, fără a avea nicio reacţie specifică unei asemenea stări, mai mult declaraţiile acestora sunt în mod vădit contrazise de declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi a martorului cu identitate protejată care a declarat în mod constant că a văzut doi sau trei bărbaţi care loveau o persoană căzută.
Deşi în cursul judecăţii inculpatul R. a revenit asupra declaraţiei sale afirmând că inculpaţii K. şi B. nu au participat la această primă agresiune, instanţa a apreciat că această afirmaţie nu este reală, fiind făcută în scopul de a confirma variantele acestora, având în vedere că inculpatul nu a oferit nicio explicaţie concretă pentru această retractare.
După ce au aplicat mai multe lovituri părţii vătămate, inculpaţii - pentru a-şi putea continua agresiunea fără a fi văzuţi de alte persoane - au luat partea vătămată de mâini şi de picioare şi au introdus-o în autoturismul inculpatului R.C.C., aşezând-o pe bancheta din spate a autoturismului, deplasându-se la spălătoria SC R. SRL, situată în localitatea Chiajna.
Din procesul-verbal de cercetare întocmit, planşele foto aferente şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică reiese în mod obiectiv faptul că partea vătămată suferise deja leziuni grave în momentul introducerii sale în autoturism. Astfel, cu ocazia cercetării efectuate asupra autoturismului inculpatului R. la data de 21 martie 2010, au fost găsite numeroase urme de sânge aparţinând părţii vătămate în zona banchetei din spate, iar locurile unde acestea au fost găsite deşi autoturismul a fost spălat în mai multe rânduri, denotă că partea vătămată a pierdut o cantitate de sânge considerabilă pe durata transportului său la spălătorie, aspect de natură a confirma declaraţiile la care am făcut referire în sensul că partea vătămată a fost agresată de mai multe persoane înarmate, având în vedere şi durata scurtă a agresiunii aşa cum e apreciată chiar de inculpaţi.
Având în vedere acest fapt, coroborat cu faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, aspect ce reiese din relatările inculpaţilor, dar şi din cele ale martorilor C., M. şi N., s-a apreciat ca fiind evident faptul că acesta a fost transportat la spălătorie fără acordul său, fapt ce reiese şi din declaraţiile inculpatului K. care afirmă că inculpatul R. şi cu F. „l-au urcat pe bancheta din spate pe partea vătămată", inculpatul B. relatează „l-am auzit pe R. spunându-i lui F. să îl urce în maşină", inculpatul R. susţine „l-am ridicat împreună cu F. şi l-am urcat în maşină (...) i-am zis să îl duc la spital, a refuzat".
Susţinerea acestora în sensul că intenţionau să ducă partea vătămată la spital, oprindu-se la spălătorie doar pentru a o spăla nu poate fi reţinută, fiind neverosimilă, nefiind necesar ca pentru spălarea sa partea vătămată să fie întinsă pe o rampă de beton din spălătorie, iar modalitatea obiectivă în care inculpaţii au pregătit agresarea părţii vătămate înlătură orice dubiu cu privire la intenţiile acestora.
Odată ajunşi la spălătorie, inculpatul R.C.C. a introdus autoturismul pe una dintre rampele destinate spălării autovehiculelor, unde inculpaţii au scos-o pe partea vătămată din autoturism, au aşezat-o pe rampă şi au agresat-o în continuare, numeroasele leziuni cauzate acesteia şi gravitatea lor dovedind că agresiunea a fost comisă cu o doză ridicată de sadism, durata exercitării violenţelor fiind considerabilă.
Inculpaţii R. şi F. au recunoscut exercitarea violenţelor asupra părţii vătămate, arătând în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi reţinute de instanţă ca fiind sincere că toţi patru au contribuit la agresarea acesteia.
Astfel, inculpatul R. a susţinut că „Eu şi F. l-am lovit cu bâtele peste membre, mâini şi picioare (...) B. l-a lovit pe E. cu piciorul"; inculpatul F. a precizat „am început să-l lovim pe E. cu ţevile, cele mai multe lovituri fiind aplicate de către C. şi B.. Eu şi L. am aplicat mai puţine lovituri".
Momentul în care inculpaţii au sosit la spălătorie şi au introdus autoturismul pe una din rampe a fost observat de martorii C.V. (zis Ş. sau Ş.) şi S.N.F. (zis Ş.), ambii muncitori la această spălătorie.
Martorul C. a afirmat în cursul urmăririi penale că după la 5 - 10 minute de la momentul intrării în spălătorie a maşinii conduse de R. a auzit mai multe lovituri şi zgomote şi s-a dus să vadă ce se petrece, acesta afirmând că i-a văzut pe toţi cei patru inculpaţi în interior, i-a auzit pe toţi înjurând „Mi-am dat seama că lovesc o persoană, însă nu am putut să văd cine este.", iar în faţa instanţei acesta a precizat şi numele celorlalte persoane pe care le-a văzut.
Martorul S.N.F. confirmă în declaraţia dată la urmărire penală că martorul C. i-a spus că R.C. împreună cu încă trei persoane „îl bate pe E.".
Astfel, chiar dacă din coroborarea acestor declaraţii reiese că partea vătămată a fost lovit în spălătorie în principal de inculpatul R., rezultă că inculpaţii F., K. şi B. au participat la această agresiune, chiar dacă contribuţia acestora a fost diferită.
De altfel, inculpatul K. a recunoscut în faza urmăririi penale că atât el, cât şi inculpatul B. au intrat de câteva ori în spălătorie, declaraţie asupra căreia a revenit în faza cercetării judecătoreşti fără a da vreo explicaţie, susţinând că nu a intrat în spălătorie.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., acesta de asemenea a avut o atitudine nesinceră, în cursul urmăririi penale negând chiar şi faptul că s-a deplasat cu ceilalţi trei la spălătorie, iar în faţa instanţei negând că ar fi intrat în interiorul acesteia, susţineri infirmate de celelalte declaraţii analizate.
În momentele în care partea vătămată - ca urmare a durerilor extreme la care a fost supusă - îşi pierdea conştienţa, inculpaţii o udau cu apă, pentru ca aceasta să sufere în continuare chinurile la care era supusă.
În acest sens este declaraţia inculpatului F., dar şi declaraţia inculpatului K. dată în cursul urmăririi penale care afirmă că „B. a ieşit afară căutând o găleată cu apă".
Apoi - după finalizarea acestui nou episod agresiv - cei patru inculpaţi au introdus victima în portbagajul autoturismului (deoarece era murdară de sânge şi fecale), abandonând-o pe o stradă lăturalnică din localitatea Chiajna.
Acest aspect este recunoscut de toţi cei patru inculpaţi, declaraţiile acestora fiind divergente în privinţa persoanelor care l-au introdus în portbagaj şi în privinţa iniţiativei de a-l abandona pe acesta, aspecte ce nu influenţează răspunderea penală, acţiunea lor fiind comună.
Astfel, inculpatul R.C. arată că „A fost băgat în portbagaj de B. şi F.(...) B. şi I. au zis că mai bine îl lăsăm pe E. jos pe drum (...) am oprit maşina lângă un teren de fotbal şi l-am lăsat pe iarbă, sperând că îşi va reveni", inculpatul F. nu a precizat cine l-a introdus în portbagaj, ci doar că acest fapt s-a petrecut „la cererea lui C.", declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi fiind evazive, însă confirmând că partea vătămată a fost transportată în portbagaj şi abandonată într-un loc viran.
Urmele biologice găsite în portbagajul autoturismului cu ocazia cercetării acestuia, confirmă modalitatea în care victima a fost transportată după consumarea violenţelor.
După abandonarea victimei, cei patru inculpaţi au revenit la spălătorie, unde - din dispoziţia inculpatului R.C.C. - inculpatul F.C. cu ajutorul martorului C. au spălat atât rampa unde avusese loc agresiunea (folosind un furtun destinat spălării exteriorului autovehiculelor), cât şi autoturismul inculpatului R.C.C. (bancheta şi portbagajul autoturismului). Aceste aspecte sunt relatate atât de inculpaţii F. şi R., cât şi de martorul S.
De aici, inculpatului R.C.C. şi inculpatul K.C.I. s-au deplasat la locuinţa celui dintâi, cu intenţia de a merge apoi la discotecă. Aici, aceştia au spus numitului R.Ş. (tatăl inculpatului R.C.C.) faptul că ei - împreună cu inculpaţii F.C. şi B.B. - l-au agresat pe partea vătămată B.E.
Astfel, în declaraţia dată în calitate de inculpat la data de 25 martie 2010, numitul R.Ş., a afirmată că i-am întrebat pe aceştia ce anume s-a întâmplat, la care C. mi-a repetat faptul că a avut scandal cu E. a lui J. Eu l-am întrebat pe L. dacă a fost şi el, acesta spunând că da. L-am întrebat pe L. cine a mai fost cu ei, la care L. mi-a spus că a fost şi B. şi F."
De aici, inculpatul K.C.I. l-a contactat telefonic pe martorul T.A., căruia i-a cerut să vină cu autoturismul său şi să-l ducă în localitatea Roşu, ceea ce s-a şi întâmplat.
Numitul R.Ş., realizând gravitatea faptelor comise de către inculpaţii R.C.C., F.C., B.B. şi K.C.I., l-a contactat telefonic pe R.R.
Cu autoturismul acestuia din urmă [cu nr. de înmatriculare (...)], R.Ş. şi R.C.C. s-au deplasat în localitatea Dragomireşti, unde R.Ş. i-a solicitat martorului P.G. (zis G., zis G.G.) să meargă cu autoturismul său şi să o transporte pe partea vătămată la o unitate spitalicească.
Dat fiind faptul că martorul P.G. se afla într-o stare avansată de ebrietate, R.Ş., R.C.C. şi R.R. s-au deplasat (tot cu autoturismul acestuia din urmă) în localitatea Zurbaua, de unde l-au luat pe martorul S.D. (zis D.).
Acesta din urmă a condus autoturismul martorului P.G. [cu nr. de înmatriculare (...)] şi împreună cu acesta din urmă s-au deplasat în localitatea Chiajna, au luat-o pe partea vătămată din locul unde aceasta fusese abandonată de către inculpaţi şi au transportat-o la S.U.U. Bucureşti.
La S.U.U. s-au deplasat şi inculpaţii R.R. şi R.Ş., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), aparţinând celui dintâi.
Partea vătămată a fost abandonată la spital, fără ca persoanele care au adus-o să ofere relaţii despre identitatea acesteia sau împrejurările în care a fost agresată, aceasta cu scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a agresorilor.
Partea vătămată a fost astfel internată la ora 00.02 (la peste două ore jumătate de la prima agresiune).
Toate aceste aspecte de fapt au fost relatate de martorii P.G., S.D., martori care au fost constanţi în declaraţiile date, confirmate de R.R. şi R.Ş. ale căror declaraţii au fost oscilante, dar şi de martorii, angajaţi ai unităţii spitaliceşti, care au relatat modul în care partea vătămată a fost adusă la spital cu o maşină şi abandonată.
Instanţa a înlăturat declaraţiile părţii vătămate, declaraţii ce nu s-au coroborat cu niciuna din probele administrate în ceea ce priveşte persoanele care l-au agresat, declaraţiile acestuia fiind nesincere, fie ca urmare a conflictului preexistent cu numiţii R., fie datorându-se imposibilităţii acestuia de a identifica participanţii şi de a reda cele întâmplate, datorată stării de ebrietate în care se afla, precum şi loviturilor primite încă de la început în zona capului, nefiind de neglijat că partea vătămată a fost în comă în urma agresării sale.
În drept fapta inculpaţilor R.C.C., F.C., B.B. şi K.C.I., care în seara de 13 martie 2010 acţionând cu premeditare au agresat pe partea vătămată B.E., lovindu-l iniţial pe stradă şi ulterior în incinta unei spălătorii, cu obiecte contondente, cauzându-i acestuia un politraumatism, cu leziuni la nivelul capului şi cu numeroase fracturi la nivelul tuturor membrelor, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi care au necesitat pentru vindecare 150 de zile de îngrijiri medicale, după care au abandonat-o pe timp de noapte, într-un loc necirculat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.
Pentru încadrarea juridică a faptei şi delimitarea acesteia de vătămarea corporală gravă prin care se pune în pericol viaţa victimei este esenţială determinarea poziţiei psihice cu care au acţionat inculpaţii, în cazul omorului autorii acţionează cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, iar în cazul vătămării corporale grave aceştia acţionează cu intenţia de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, punerea în primejdie a vieţii fiind un rezultat care depăşeşte intenţia. Fiind un element greu de dovedit, vinovăţia se apreciază prin raportare la împrejurările obiective ale comiterii faptei, analiza laturii subiective suprapunându-se cu analiza elementelor constitutive ce intră în componenţa laturii obiective a infracţiunii.
Astfel, instanţa a apreciat că lovirea repetată a victimei, inclusiv în zone vitale, respectiv a capului, cu intensitate deosebită, prin folosirea de bâte metalice şi de lemn cu consecinţa producerii unui politraumatism, caracterizat nu doar prin numeroasele fracturi la nivelul membrelor, multe dintre acestea cominutive şi deschise, ci şi prin traumatisme la nivelul capului şi a regiunii toraco-abdominale, (ceea ce infirmă declaraţiile inculpaţilor că ar fi lovit victima doar la nivelul membrelor), dar şi abandonarea acestuia pe timp de noapte, într-o zonă necirculată, în starea gravă în care acesta se afla şi care rezultă din aceea că la momentul internării partea vătămată prezenta şoc hemoragic; şoc traumatic; fiind în stare de comă, nu poate avea decât semnificaţia că inculpaţii au avut reprezentarea posibilităţii decesului victimei, manifestând indiferenţă faţă de un atare rezultat şi prin urmare acceptând producerea acestuia, fapta fiind comisă cu intenţie indirectă şi nu cu praeterintenţie.
Relevante în acest sens sunt şi afirmaţiile inculpatului R. în sensul „l-am lăsat pe iarbă, sperând că îşi va reveni", dar şi ale tatălui acestuia, martorul R.Ş. care a declarat în cursul cercetării judecătoreşti „l-am întrebat dacă este grav, acesta mi-a spus că da".
Având în vedere aceste motive, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracţiunea de vătămare corporală gravă, formulată de apărătorul inculpatului R.C., context în care şi solicitarea de a se reţine aplicabilitatea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile aceluiaşi text de lege.
Susţinerea potrivit căreia inculpatul R. ar fi solicitat tatălui său transportarea victimei la spital este infirmată chiar de declaraţiile numitului R.Ş. care în mod constant a relatat că iniţiativa transportului îi aparţine şi că la insistenţele sale a aflat despre cele întâmplate.
Din punct de vedere al participaţiei penale, s-a apreciat că atâta timp cât din probele administrate rezultă că fapta a fost comisă împreună, prin acte materiale asemănătoare, coeziunea psihică rezultând de asemenea din elementele obiective reţinute, s-a considerat că inculpaţii au săvârşit infracţiunea în coautorat, chiar dacă nu se poate stabili care dintre ei a aplicat loviturile care au pus în pericol viaţa victimei.
În ceea ce priveşte premeditarea cu care au acţionat inculpaţii aceasta a rezultat fără dubiu din aceea că inculpaţii au pregătit împreună săvârşirea faptei, întâlnindu-se în seara respectivă, procurând obiectele necesare agresării părţii vătămate, procedând la supravegherea acesteia şi aşteptând împreună să se îndrepte spre casă.
Întrucât, din probele analizate reiese că toţi inculpaţii cunoşteau scopul întâlnirii şi aşteptării, în cauză premeditarea apare ca fiind o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor.
Deşi în principiu, premeditarea faptei exclude provocarea, având în vedere că aceasta presupune o stare de calm, în timp ce provocarea presupune o stare de tulburare, apreciem că în cauză acestea coexistă, inculpatul R. provocat fiind de atitudinea agresivă repetată a părţii vătămate nu a ripostat imediat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a exercitat actele provocatoare ilicite însoţită şi de alte persoane. Instanţa a apreciat că din materialul probator administrat rezultă suficiente elemente ce conturează convingerea că acţiunile ilicite ale victimei, violenţele şi ameninţările repetate au fost de natură a crea o tulburare profundă inculpatului R.C., caracterizată printr-o stare permanentă de teamă, în contextul în care partea vătămată era cunoscut în comunitatea din care făcea parte ca având un comportament violent, dar şi raportat la vârsta inculpatului şi la instabilitatea psihică a acestuia relevată de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată.
Dimpotrivă susţinerea procurorului în sensul că pe fondul stării conflictuale inculpatul R.C. ar fi luat hotărârea de a „tranşa diferendul" existent şi de a-şi manifesta „supremaţia" nu este susţinută de probe, din probele testimoniale rezultând că „diferendul" a constat în acţiuni ilicite repetate şi lipsite de un corespondent în comportamentul inculpatului şi fără să rezulte că acesta şi-ar revendica „supremaţia" în comunitatea din care face parte, unde nu este cunoscut ca având un comportament violent sau ca făcând parte dintr-un anturaj având asemenea veleităţi.
Apreciind că hotărârea infracţională a fost luată de inculpatul R. pe fondul acestei tulburări de durată, s-a dispus schimbarea încadrării prin reţinerea stării de provocare în raport de infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav. Circumstanţa fiind personală nu s-a răsfrânt asupra încadrării juridice a infracţiunii faţă de ceilalţi inculpaţi.
Faptul că punerea în executare a rezoluţiei infracţionale prin agresarea părţii vătămate a avut loc pe stradă într-o localitate este incidentă agravanţa prev. de art. 175 lit. i) C. pen., strada fiind un loc public în sensul art. 152 lit. a) C. pen.
Faptul că în mod voit prin modalitatea în care au exercitat violenţe asupra părţii vătămate, inculpaţii i-au cauzat acesteia suferinţe puternice, prelungite în timp, aspect ce rezultă în mod obiectiv din natura, gravitatea şi multitudinea leziunilor cauzate şi care este de natură de a trezi în conştiinţa publicului un sentiment de oroare, îndreptăţeşte instanţa să reţină agravanţa prev. de art. 176 lit. a) C. pen.
Având în vedere că la comiterea infracţiunii au participat patru persoane, se impunea şi reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen.
Fapta aceloraşi inculpaţi de a lipsi de libertate pe partea vătămată, acţionând împreună, prin răpirea acesteia de la locul producerii primului episod al agresării sale şi deplasarea sa în incinta unei spălătorii, unde aceasta a fost supusă în continuare violenţelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea inculpaţilor de a răpi pe partea vătămată de pe stradă prin urcarea sa în autoturism în condiţiile în care se afla în imposibilitate de a se opune şi deplasarea acesteia la spălătorie unde de asemenea a fost ţinută împotriva voinţei sale.
Deşi scopul urmărit prin răpirea părţii vătămate a fost acela de a continua exercitarea actelor de violenţă asupra acesteia şi victima a fost sechestrată în spălătorie doar pe durata agresării sale, s-a apreciat că lipsirea de libertate nu este absorbită în mod natural în conţinutul infracţiunii de tentativă la omor.
Latura subiectivă s-a realizat în forma intenţiei directe caracterizată prin scopul urmărit de inculpaţi.
Având în vedere că prin rechizitoriu nu s-a reţinut în încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate, norma-cadru la care se raportează în mod obligatoriu varianta agravantă, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea alin. (1) a art. 189 C. pen.
Întrucât din fişa de cazier judiciar a inculpatului B.B. reiese că la data de 20 ianuarie 2009 acesta a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1139/2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1770 din 21 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu un rest de pedeapsă de 104 zile închisoare, pedeapsa fiind considerată executată la data faptelor deduse judecăţii şi fără a se fi împlinit termenul de reabilitare, instanţa a reţinut starea de recidivă postexecutorie.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicată inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă reduse potrivit regulilor sancţionatorii ale tentativei, gradul de pericol social ridicat al faptelor care reiese din modul în care au acţionat, împrejurările agravante reţinute, urmarea produsă, dar şi circumstanţele personale şi atitudinea procesuală a fiecăruia dintre inculpaţi.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.C., instanţa a avut în vedere şi circumstanţa atenuantă a provocării, dar şi faptul că inculpatul a avut iniţiativa faptelor precum şi o contribuţie majoră la săvârşirea acestora, motiv pentru care apreciem că nu se justifică reducerea limitelor de pedeapsă, fiind aplicabile disp. art. 80 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se afla la data faptelor în continuarea studiilor universitare, a avut o atitudine procesuală parţial sinceră, dar şi lipsa desăvârşită a căinţei acestuia în raport de urmările care s-ar fi putut produce.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.C. instanţa a reţinut contribuţia sa majoră la identificarea autorilor faptei şi a stabilirii situaţiei de fapt, reţinând în favoarea sa disp. art. 74 lit. c) C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor, însă apreciind că în raport de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, cât şi în raport de contribuţia sa care apare ca fiind considerabilă apreciază că nu este justificată reducerea limitelor pedepsei, urmând a face aplicarea art. 80 C. pen.
Faţă de inculpaţii K.C.I. şi B.B., instanţa a reţinut că deşi contribuţia în realizarea acţiunilor - element material - ale infracţiunii pentru care sunt cercetaţi apare ca redusă, totuşi coeziunea subiectivă a acestora la comiterea faptelor nu poate fi contestată, iar atitudinea procesuală nesinceră a acestora nu impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante.
Pe latură civilă constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale în sensul că inculpaţii prin fapta reţinută în sarcina lor au cauzat un prejudiciu moral părţii vătămate, constând în suferinţa fizică intensă şi prelungită la care a fost supus, suferinţă ce reiese din multitudinea leziunilor provocate, dar şi în suferinţa fizică şi psihică ulterioară inerentă procesului de recuperare medicală, având în vedere internarea de lungă durată necesitată, precum şi intervenţiile chirurgicale suferite de aceasta, a acordat cu titlu de daune morale suma de 200.000 RON părţii vătămate care să aibă un efect compensatoriu.
Însă în ceea ce priveşte cuantumul acestora, Tribunalul a apreciat că suma de 2.000.000 de euro solicitată de partea vătămată cu acest titlu este excesivă.
2. Împotriva Sentinţei penale nr. 250 din 2 martie 2011 apreciată ca nelegală şi netemeinică au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă B.E. şi inculpaţii R.C.C., F.C., K.C.I., B.B.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat desfiinţarea parţială a sentinţei numai cu privire la inculpatul R.C.C. în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. ca fiind greşit reţinute de prima instanţă cu consecinţa majorării pedepselor aplicate inculpatului amintit.
Partea civilă B.E. a criticat sentinţa pe latură penală - cu solicitarea de a fi majorate pedepsele aplicate inculpatului R.C.C., faţă de care a cerut şi înlăturarea provocării - şi pe latură civilă în sensul majorării cuantumului daunelor morale.
Inculpatul R.C.C. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor deosebit de grav în vătămare corporală gravă, achitarea pentru infracţiunea de lipsire ilegală de libertate în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că este absorbită în infracţiunea de vătămare corporală iar în subsidiar înlăturarea agravanţei prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) („prin cruzimi") şi reducerea pedepselor prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul F.C. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prev. de art. 189 C. pen. susţinând că nu a participat la săvârşirea acesteia.
Inculpatul K.C.I. a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. atât sub aspectul tentativei de omor calificat cât şi al celei de lipsire ilegală de libertate cu motivarea că nu a participat la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate. În subsidiar a cerut reducerea pedepselor inclusiv prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul B.B. a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) şi respectiv 10 lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracţiunile de tentativă la omor calificat şi lipsire ilegală de libertate, iar în subsidiar reducerea pedepselor inclusiv prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea, verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor dosarului în raport cu motivele invocate de apelanţi cât şi sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:
Referitor la critica Parchetului privind reţinerea greşitei aplicări a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., se constată că această critică este întemeiată.
Inculpatul R.C.C. şi ceilalţi inculpaţi au comis faptele cu premeditare, au pregătit comiterea faptelor pentru a avea şanse sporite de reuşită, acţionând metodic pentru realizarea scopului urmărit.
Faptul că în urmă cu mai multe zile partea vătămată a agresat pe inculpatul R.C.C., reprezintă o împrejurare care trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei, dar nu poate fi reţinută ca şi circumstanţă atenuantă sub forma provocării.
În ce priveşte critica formulată de inculpaţii-apelanţi şi de partea civilă, această critică nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.
Situaţia de fapt a fost bine reţinută şi este dovedită cu probele administrate în cauză, printre care şi declaraţiile inculpaţilor, chiar dacă sunt contradictorii şi lipsite de consecvenţă.
S-a stabilit cu certitudine că inculpaţii au acţionat împreună, lovind toţi partea vătămată după care au introdus-o în maşină şi au transportat-o la spălătorie, unde a lovit-o în continuare, după care au aruncat-o pe o stradă din localitatea Chiajna.
Rezultă din actele medicale că viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie, numai faptul că ulterior a fost transportată la spital, unde au intervenit medicii, a făcut ca aceasta să nu decedeze.
Solicitarea inculpaţilor de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă nu este întemeiată, deoarece s-a dovedit că aceştia au acţionat cu intenţie, chiar şi indirectă, de a ucide victima.
Lovirea repetată a victimei, inclusiv în zone vitale, respectiv a capului, cu intensitate deosebită, prin folosirea de bâte metalice şi de abandonarea acesteia pe timp de noapte, într-o zonă necirculată, în starea gravă în care se afla, duce la concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victima.
Nu este întemeiată nici solicitarea inculpaţilor de a se dispune achitarea lor pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 C. pen., deoarece actele materiale ale inculpaţilor de a răpi partea vătămată şi de a o introduce în portbagajul maşinii, în condiţiile în care era în imposibilitate de a se apăra nu sunt absorbite în conţinutul infracţiunii de tentativă la omor.
Referitor la apelantul-inculpat K.C.I., care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 C. pen. şi achitarea în baza art. 10 lit. c) pentru infracţiunea de tentativă de omor, se constată că nu este întemeiată această cerere.
Inculpaţii R.C.C. şi F.C. au arătat că după ce au oprit maşina, toţi cei patru făptuitori au coborât din maşină şi au lovit victima.
De asemenea rezultă din declaraţiile inculpaţilor că după ce a fost lovită şi a căzut la pământ, victima a fost luată de către aceştia şi pusă în portbagajul maşinii.
Toate aceste aspecte arată contribuţia inculpatului K.C.I. la comiterea infracţiunilor, faptul că acesta a fost la locul evenimentelor şi că a participat la lovirea şi sechestrarea părţii vătămate.
De altfel, instanţa de fond a expus pe larg aceste aspecte şi probele din care rezultă contribuţia tuturor inculpaţilor la comiterea infracţiunilor.
Aspectele învederate în legătură cu inculpatul K.C.I. sunt valabile şi pentru inculpatul B.B.
Din aceleaşi declaraţii şi probe rezultând participarea şi contribuţia acestui inculpat la comiterea infracţiunilor, astfel că nu se poate pune problema achitării în baza art. 10 lit. d) şi respectiv art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi expusă pe larg, cu indicarea probelor care stau la baza ei, rezultă că toţi inculpaţii au participat la comiterea infracţiunilor şi de asemenea rezultă contribuţia fiecăruia, actele materiale comise.
Chiar dacă între declaraţiile inculpaţilor există anumite divergenţe, prin coroborarea tuturor probelor, se poate stabili cu certitudine situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că nici nu se poate pune problema achitării vreunuia dintre ei.
Referitor la apelul declarat de partea civilă se constată că nici acesta nu este întemeiat, deoarece instanţa de fond a acordat părţii vătămate o sumă de 200.000 RON daune morale, o sumă care este destinată să acopere prejudiciul moral suferit de victimă, având în vedere afecţiunile acesteia.
Suma de 2.000.000 euro solicitată de partea civilă, victima B.E., este exagerată şi pe bună dreptate instanţa de fond s-a oprit la 200.000 RON, ţinând cont de starea acesteia.
Celelalte aspecte din apelul părţii civile au fost analizate în cadrul apelului Parchetului şi nu mai este necesară reluarea acestora.
În privinţa pedepselor aplicate inculpaţilor, se constată că la stabilirea acestora au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea deosebită a faptelor, circumstanţele reale în care au fost comise, circumstanţele personale ale inculpaţilor dar şi împrejurarea că anterior partea vătămată agresase pe inculpatul R.C.C.
Aşa fiind, se apreciază că pedepsele aplicate au fost bine individualizate şi nu se impune nici majorarea acestora şi nici reducerea lor.
Nu se justifică să fie reţinute în sarcina inculpaţilor circumstanţele atenuante, deoarece s-ar ajunge la pedepse prea mici în raport cu faptele comise, cu violenţa manifestată de aceştia.
Aspectele învederate de inculpaţi cu privire la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere de instanţa de fond care le-a dat eficienţa cuvenită.
Nu se poate pune problema suspendării pedepselor aplicate inculpaţilor, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite prevederile art. 83 sau art. 861 C. pen., respectiv pedepsele depăşesc cuantumul care permite suspendarea.
Încadrarea faptei de tentativă la omor prin reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. este justificată, în condiţiile în care inculpaţii au acţionat cu o violenţă deosebită, dusă până la cruzime.
În consecinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 250/A din 2 iunie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 250 din 02 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o în parte, cu privire la inculpatul R.C.C. şi rejudecând cauza în limitele amintite a înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav cu privire la acest inculpat, iar în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare, astfel încât în final prin recontopire în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a decis ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Conform art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.C.C., F.C., K.C.I., B.B. şi partea civilă B.E.
În baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 3002 şi 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor R.C.C., K.C.I. şi B.B. iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 martie 2010 la zi pentru inculpaţii R.C.C., F.C. şi de la 25 martie 2010 la zi pentru K.C.I. şi B.B.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar partea civilă apelantă la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
3. Împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat în termen recursuri partea civilă B.E. şi pe inculpaţii R.C.C., K.C.I. şi B.B.
Partea civilă conform memoriului scris aflat la dosar susţinut oral prin apărător ales a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cu motivarea că i-a fost respinsă în mod greşit de către instanţa de fond cererea de efectuare a unei expertize medico-legale care să aibă printre obiective stabilirea gradului de invaliditate actual al acesteia şi implicit i-a fost afectată reevaluarea pretenţiilor materiale şi morale cauzate prin tentativa de omor comisă împotriva acesteia de către inculpaţi, cu solicitarea de a se trimite cauza spre rejudecare la primă instanţă în limita anterior arătată potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Inculpaţii au reiterat motivele de netemeinicie şi nelegalitate respinse în apel circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursurile astfel motivate sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Referitor la cererea părţii civile privind efectuarea unei noi expertize medico-legale care să aibă printre obiective stabilirea gradului de invaliditate actual al acesteia şi implicit reevaluarea pretenţiilor materiale şi morale, această finalitate poate fi asigurată ulterior definitivării procedurii penale pendinte, pe cale separată, astfel cum în mod corect a statuat şi instanţa de apel.
Referitor la motivele de achitare şi schimbarea încadrării juridice a faptelor invocate de inculpaţi Înalta Curte verificând materialul probator aflat la dosar constată la rândul său că situaţia de fapt a fost bine reţinută şi este dovedită cu probele administrate în cauză, printre care şi declaraţiile inculpaţilor, chiar dacă sunt contradictorii şi lipsite de consecvenţă.
S-a stabilit cu certitudine că inculpaţii au acţionat împreună, lovind toţi partea vătămată după care au introdus-o în maşină şi au transportat-o la spălătorie, unde a lovit-o în continuare, după care au aruncat-o pe o stradă din localitatea Chiajna.
Rezultă din actele medicale că viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie, numai faptul că ulterior a fost transportată la spital, unde au intervenit medicii, a făcut ca aceasta să nu decedeze.
Solicitarea inculpaţilor de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă nu este întemeiată, deoarece s-a dovedit că aceştia au acţionat cu intenţie, chiar şi indirectă, de a ucide victima.
Lovirea repetată a victimei, inclusiv în zone vitale, respectiv a capului, cu intensitate deosebită, prin folosirea de bâte metalice şi de abandonarea acesteia pe timp de noapte, într-o zonă necirculată, în starea gravă în care se afla, duce la concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victima.
Nu este întemeiată nici solicitarea inculpaţilor de a se dispune achitarea lor pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 C. pen., deoarece actele materiale ale inculpaţilor de a răpi partea vătămată şi de a o introduce în portbagajul maşinii, în condiţiile în care era în imposibilitate de a se apăra nu sunt absorbite în conţinutul infracţiunii de tentativă la omor.
Referitor la recurentul-inculpat K.C.I., care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 C. pen. şi achitarea în baza art. 10 lit. c) pentru infracţiunea de tentativă de omor, se constată că nu este întemeiată această cerere.
Inculpaţii R.C.C. şi F.C. au arătat că după ce au oprit maşina, toţi cei patru făptuitori au coborât din maşină şi au lovit victima.
De asemenea rezultă din declaraţiile inculpaţilor că după ce a fost lovită şi a căzut la pământ, victima a fost luată de către aceştia şi pusă în portbagajul maşinii.
Toate aceste aspecte arată contribuţia inculpatului K.C.I. la comiterea infracţiunilor, faptul că acesta a fost la locul evenimentelor şi că a participat la lovirea şi sechestrarea părţii vătămate.
De altfel, instanţa de fond a expus pe larg aceste aspecte şi probele din care rezultă contribuţia tuturor inculpaţilor la comiterea infracţiunilor.
Aspectele învederate în legătură cu inculpatul K.C.I. sunt valabile şi pentru inculpatul B.B.
Din aceleaşi declaraţii şi probe rezultând participarea şi contribuţia acestui inculpat la comiterea infracţiunilor, astfel că nu se poate pune problema achitării în baza art. 10 lit. d) şi respectiv art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi expusă pe larg, cu indicarea probelor care stau la baza ei, rezultă că toţi inculpaţii au participat la comiterea infracţiunilor şi de asemenea rezultă contribuţia fiecăruia, actele materiale comise.
Chiar dacă între declaraţiile inculpaţilor există anumite divergenţe, prin coroborarea tuturor probelor, se poate stabili cu certitudine situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că nici nu se poate pune problema achitării vreunuia dintre ei.
Încadrarea faptei de tentativă la omor prin reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. este justificată, în condiţiile în care inculpaţii au acţionat cu o violenţă deosebită, dusă până la cruzime.
În privinţa pedepselor aplicate inculpaţilor, se constată că la stabilirea acestora au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea deosebită a faptelor, circumstanţele reale în care au fost comise, circumstanţele personale ale inculpaţilor dar şi împrejurarea că anterior partea vătămată agresase pe inculpatul R.C.C.
Aşa fiind, se apreciază că pedepsele aplicate au fost bine individualizate şi nu se impune nici majorarea acestora şi nici reducerea lor.
Nu se justifică să fie reţinute în sarcina inculpaţilor circumstanţele atenuante, deoarece s-ar ajunge la pedepse prea mici în raport cu faptele comise, cu violenţa manifestată de aceştia.
Aspectele învederate de inculpaţi cu privire la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere de instanţa de fond care le-a dat eficienţa cuvenită.
Nu se poate pune problema suspendării pedepselor aplicate inculpaţilor, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite prevederile art. 83 sau art. 861 C. pen., respectiv pedepsele depăşesc cuantumul care permite suspendarea.
Conform art. 38516 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.C.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2010 la 01 noiembrie 2011, din pedeapsa aplicată inculpatului K.C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2010 la 01 noiembrie 2011, din pedeapsa aplicată inculpatului B.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2010 la 01 noiembrie 2011 şi din pedeapsa aplicată inculpatului F.C., durata reţinerii din 25 martie 2010 şi arestării preventive de la 26 martie 2010 la 01 noiembrie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă B.E. şi pe inculpaţii R.C.C., K.C.I. şi B.B. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind şi pe inculpatul F.C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.C.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2010 la 01 noiembrie 2011, din pedeapsa aplicată inculpatului K.C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2010 la 01 noiembrie 2011, din pedeapsa aplicată inculpatului B.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2010 la 01 noiembrie 2011 şi din pedeapsa aplicată inculpatului F.C., durata reţinerii din 25 martie 2010 şi arestării preventive de la 26 martie 2010 la 01 noiembrie 2011.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii-inculpaţi R.C.C., K.C.I. şi B.B. la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3864/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3871/2011. Penal → |
|---|
