ICCJ. Decizia nr. 3886/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3886/2011
Dosar nr.2123/2/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 233 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind recunoscute efectele Sentinţei penale nr. 1153 din 10 iulie 2008 a Tribunalului din Bologna şi ale Sentinţei penale nr. 2421 din 09 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel din Bologna (rămasă definitivă la 9 februarie 2010 prin Decizia penală nr. 34346/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie) - Republica Italiană, prin care numitul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 4 luni închisoare şi 2.000 euro amendă.
S-a dispus transferarea condamnatului C.M., în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, în echivalentul în lei la data executării, într-un penitenciar din România, precum şi a pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a pedepsei complementare prev. de art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen., această din urmă pedeapsă pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 26 octombrie 2007 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 320 RON, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 08 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa Curţii de Apel Bucureşti în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru recunoaşterea efectelor Sentinţei penale nr. 1153/2008 din 10 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul din Bologna, ale Sentinţei penale nr. 2421 din 09 din 25 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel din Bologna (definitivă la data de 09 februarie 2010 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie - Decizia penală nr. 34346/2009) - Republica Italiană şi a punerii în executare a acestora în procedura soluţionării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate C.M., în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare şi a amenzii de 2.000 euro.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 02 martie 2011 de sesizare a instanţei; corespondenţa purtată de Ministerul Administraţiei şi Internelor cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, corespondenţa purtată de Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; solicitarea Ministerului Justiţiei din Republica Italiană adresată Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România pentru transferarea persoanei condamnate, cu menţiunea excluderii procedurii de conversiune a condamnării; consimţământul persoanei condamnate în sensul transferării în România pentru continuarea executării pedepsei; situaţia executării pedepsei; sentinţele penale de condamnare; extrase din legislaţia penală română şi italiană.
Curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1153/2008 din 10 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul din Bologna, menţinută prin Sentinţa penală nr. 2421 din 09 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel din Bologna, rămasă definitivă la data de 09 februarie 2010 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie - Decizia penală nr. 34346/2009, numitul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 4 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, leziuni corporale, deţinere ilicită de bunuri şi port ilegal de arme, prevăzute de art. 628 alin. (3) nr. 1, art. 582, art. 585, art. 576 nr. 1, art. 648 şi art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 4 şi art. 7 din Legea nr. 895/1967, toate cu aplicarea art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 17 august 2006, persoana condamnată, împreună cu alte persoane mascate, au pătruns prin escaladare în locuinţa unei părţi vătămate şi au sustras prin violenţe fizice şi psihice, mai multe bijuterii, sume de bani şi arme, în urma violenţelor exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentinţa de condamnare s-a dispus faţă de numitul C.M. interzicerea definitivă de ocupare şi exercitare a funcţiilor publice, precum şi aplicarea faţă de acesta a măsurii expulzării de pe teritoriul Republicii Italiene.
Din examinarea hotărârii de condamnare s-a constatat că este îndeplinită cerinţa dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg - 1983, precum şi cerinţele art. 116 din Legea nr. 302/2004. Astfel, faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a constatat că persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul de a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România, dar faţă de aceasta s-a dispus şi măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Italiene.
S-a mai constatat că persoanei condamnate i-a fost aplicată prin sentinţă şi pedeapsa interzicerii definitive de ocupare şi exercitare a funcţiilor publice, ce are corespondent în legislaţia penală română în pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. b) şi în pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 rap. la art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat".
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana transferabilă C.M., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.
Pentru termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2011, recurentul persoană transferabilă a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de împrejurarea că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană transferabilă au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de persoana transferabilă C.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana transferabilă C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 233 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3884/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3890/2011. Penal → |
|---|
