ICCJ. Decizia nr. 3884/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3884/2011
Dosar nr.1524/102/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Mureş a dispus următoarele:
L-a condamnat pe inculpatul C.Ş.I. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reţinerii pe 24 de ore din data de 10 februarie 2011 şi durata arestării din data de 11 februarie 2011 până la zi.
În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 raportat la art. 148 lit. f), art. 160b alin. (1), (3) şi art. 3002 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi s-a menţinut această măsură faţă de inculpat.
În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. şi art. 113 C. pen. s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical dispusă în mod provizoriu prin încheierea din data de 09 martie 2011.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C.J.U. Târgu Mureş, suma de 2.584,83 de RON, cu dobânda legală de la data de 2 martie 2011 până la data plăţii efective, cu titlu de cheltuieli de asistenţă medicală.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen.
Pentru a se dispune în acest sens s-au reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş înregistrat la nr. 1524/102/2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.Ş.I. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau violenţe cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. în rechizitoriu, Parchetul a sugerat instanţei reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.
Instanţa l-a audiat pe inculpat, care a recunoscut săvârşirea faptei şi a cerut judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În fapt s-a reţinut că în cursul zilei de 29 ianuarie 2011, inculpatul C.Ş.I. a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice. În noaptea aceleiaşi zile, fiind acasă, sub influenţa alcoolului, s-a enervat pe bunica lui, cu care locuia împreună în comuna R., fiindcă aceasta a deschis de mai multe ori uşa locuinţei. A lovit-o în mod repetat în zona feţei cu pumnul şi posibil cu un corp contondent, iar bunica lui a căzut şi s-a lovit în cădere (conform raportului de autopsie), după care, potrivit propriilor declaraţii, inculpatul a lăsat-o pe victimă în locul unde căzuse şi a plecat la bar. Când s-a întors, după câteva ore, a ridicat-o şi a dus-o în pat. A doua zi dimineaţa membrii familiei au găsit-o pe victimă în pat, cu urme de lovituri, „plină de sânge" (conform martorului T.P.). Au observat urme de sânge în curte. Ambulanţa a fost chemată abia la ora 13,00. Victima a decedat la Spital în data de 2 februarie 2011, în urma leziunilor a căror evoluţie s-a complicat cu o infecţie bronhopulmonară, potrivit autopsiei.
În ce priveşte latura subiectivă a faptei, s-a reţinut că inculpatul a prevăzut că lovind o femeie de 87 de ani în zona feţei, determinând în plus lovirea ei în cădere şi neacordându-i ajutor decât după câteva ore, era posibil ca aceasta să decedeze şi, faţă de acest rezultat al loviturilor aplicate cu intenţie, s-a aflat cel puţin în culpă. Ca urmare, s-a reţinut forma de vinovăţie a praeterintenţiei.
S-a conchis că fapta inculpatului de a aplica fără intenţia de a ucide lovituri repetate victimei, cu urmarea morţii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau violenţe cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Instanţa a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, precum şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care elementele care rezultă din Referatul de evaluare înaintat instanţei de Serviciul de probaţiune. S-a reţinut că inculpatul nu a mai fost condamnat penal, dar a mai fost cercetat în trei dosare penale pentru furt şi distrugere, într-unul fiind sancţionat cu amendă administrativă, că a fost de două ori amendat contravenţional pentru fapte antisociale prevăzute de Legea nr. 61/1991, că este cunoscut ca având manifestări agresive pe fondul consumului de alcool şi dă dovadă de un caracter labil, cu o rezistenţă scăzută la frustrare. Pe de altă parte, s-a reţinut că a avut un comportament bun în locurile în care a muncit şi beneficiază de sprijinul familiei pentru a se îndrepta. Din expertiza psihiatrică efectuată în faza urmăririi penale s-a reţinut că prezintă afecţiuni psihiatrice cu risc autolitic, care nu îi afectează discernământul şi nu prezintă pericol social. Instanţa a avut în vedere totuşi o periculozitate semnificativă a inculpatului, dedusă din agresivitatea cu care şi-a bătut bunica, fără motiv şi cu consecinţa decesului acesteia şi că, deşi inculpatul a tins să minimalizeze gravitatea faptei sale, arătând procurorului doar că şi-a împins bunica, a formulat totuşi un autodenunţ şi a admis în esenţă că este autorul agresiunii care a dus la moartea victimei. Ca atare, s-a reţinut că în esenţă a avut un comportament sincer în cursul procesului.
Faţă de aceste împrejurări, dintre circumstanţele personale propuse de Parchet în rechizitoriu, instanţa a reţinut doar pe cea prevăzută la art. 74 lit. c) C. pen., aplicându-i inculpatului pedeapsa închisorii sub minimul special redus cu o treime.
Având în vedere expertiza medico-legală psihiatrică şi datele dosarului, sus-menţionate, instanţa a apreciat că inculpatul, din cauza unei boli psihice şi a intoxicării cronice prin alcool, prezintă pericol pentru societate şi trebuie obligat la tratament medical până la însănătoşire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, apel inculpatul C.Ş.I. care a solicitat reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr. 49/A din 05 august 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul C.Ş.I. (deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş) împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului-apelant perioada arestului scursă de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti criticate - 20 aprilie 2011 la zi.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulate de inculpat, prin apărătorul său ales.
A fost obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.Ş.I., solicitând casarea acesteia şi redozarea pedepsei aplicate, cu schimbarea modalităţii de executare a acesteia prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Prin concluziile formulate oral în faţa instanţei de judecată, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat a precizat că nu susţine motivele scrise de recurs depuse la dosar.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul C.Ş.I. este autorul de loviri sau violenţe cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptei şi probele administrate, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul-inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.
Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2011 la 02 noiembrie 2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Ş.I. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 05 august 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2011 la 02 noiembrie 2011.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3882/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3886/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
