ICCJ. Decizia nr. 3881/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3881/2011
Dosar nr.4466/89/2010*
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 16 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, respectiv din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. C. pen.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul S.I., de reţinere în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului S.I., cetăţean român, studii - 7 clase, văduv - fără copii, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 30 august 2010 la zi.
A fost respinsă cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată Ş.M. a renunţat la pretenţiile civile cu care s-a constituit pare civilă în timpul urmăririi penale faţă de inculpat.
Au fost admise acţiunile civile formulate de S.C.P. Iaşi şi S.A.J. Vaslui.
A fost obligat inculpatul să plătească S.C.P. Iaşi suma de 2.690,43 RON şi S.A.J. Vaslui suma de 830 RON, sume actualizate la data executării.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu lama rabatabilă, în lungime de 20,5 cm, înregistrat la poziţia nr. 78/2010 în Registrul de corpuri delicte a instanţei şi aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 890 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu la urmărirea penală, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul nr. 455/P/2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 04 noiembrie 2010 şi înregistrat la Tribunalul Vaslui la data de 04 noiembrie 2010 sub nr. 4466/89/2010, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că în dimineaţa zilei de 30 august 2010, în drumul public din satul P., inculpatul S.I. s-a luat la bătaie cu partea vătămată Ş.M. căruia i-a aplicat două lovituri cu un cuţit pe faţa dorso-laterală dreapta a toracelui, cauzându-i astfel leziuni care i-au pus în pericol viaţa.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că el a fost bătut de partea vătămată Ş.M. împreună cu alţi doi fraţi ai săi, el nefăcând altceva decât să se apere, lovind partea vătămată cu un briceag.
Au fost audiaţi martorii din lucrări P.P. şi P.I., iar la propunerea inculpatului a fost audiată martora C.M.
Inculpatul a depus la dosar 3 caracterizări întocmite de preotul paroh C.F. şi de primarul comunei.
S-a reţinut că fapta inculpatului S.I. prin care a aplicat părţii vătămate Ş.M. două lovituri de cuţit în partea dorso-laterală dreaptă a toracelui şi prin care i-a cauzat leziuni care i-au pus viaţa în primejdie acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Nu a putut fi primită cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece din modul în care inculpatul a acţionat, lovind victima de două ori în zona dorso-laterală dreapta a toracelui cu un obiect apt a produce moartea şi cu intensitate mare, punând în pericol viaţa acesteia, chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, a prevăzut şi a acceptat posibilitatea survenirii rezultatului letal ca urmare a acţiunii sale.
În acest context a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., solicitată de inculpat.
Totodată, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că inculpatul se afla într-o stare de tulburare pricinuită de o provocare din partea persoanei vătămate, fiind respinsă cererea prin care s-a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru fapta comisă, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă, la individualizarea căreia, în cadrul general prevăzut de art. 72 şi 52 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările săvârşirii acesteia, urmarea produsă, dar şi urmarea ce s-ar fi putut produce, cazierul judiciar al inculpatului din care rezultă că acesta a suferit anterior mai multe condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de violenţă, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal, poziţia procesuală a părţii vătămate care a declarat că nu are pretenţii civile de la inculpat, dar că îl iartă pe acesta şi că înţelege să îşi retragă plângerea penală, astfel că instanţa a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., apreciind că o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare îşi va atinge scopul de a-l reeduca pe inculpat şi de a-l reda societăţii, comunităţii din care face parte ca un om care să respecte regulile de conduită socială şi legea.
În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de inculpatul S.I., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivându-şi apelul, inculpatul a susţinut că fapta pe care a comis-o şi pe care o regretă foarte mult întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., sens în care a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice.
A mai precizat inculpatul că cel care a declanşat conflictul a fost partea vătămată, care l-a lovit primul, fiind însoţit şi de doi fraţi ai săi.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate în latură penală şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 116/2011 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 16 martie 2011 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi, rejudecând cauza:
A reţinut în favoarea inculpatului S.I. circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi 76 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
A menţinut pedeapsa complementară aplicată, precum şi toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.I., iar în baza art. 88 C. pe. s-a dedus din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul şi arestarea preventivă cuprinsă între 16 martie 2011 şi până la 14 iunie 2011.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iaşi, în cuantum de 200 RON, să fie avansat din fondul special M.J.
Curtea de apel a apreciat că solicitarea inculpatului S.I. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. proc. pen., în infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. este nejustificată, reţinând că, lovind partea vătămată cu un cuţit, deci un instrument deosebit de vulnerant, în zona toracică, unde sunt situate organele vitale ale corpului şi aplicând două lovituri succesive, de mare intensitate, care au produs un hemopneumotorax şi care au pus în primejdie viaţa victimei, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, comiţând fapta cu intenţie indirectă.
Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că inculpatul S.I. a comis infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, deci în condiţii de provocare. Astfel fiind, a fost reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, drept urmare, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20, raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi 76 alin. (2) C. pen. şi cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
La termenul de judecată din 2 noiembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat a susţinut că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca tardiv formulat.
Examinând recursul declarat, respectiv actele şi lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.
Astfel, dispozitivul deciziei atacate a fost comunicat inculpatului la data de 21 iunie 2011, existând un proces-verbal în acest sens şi, abia după ce la data de 15 iulie 2011 inculpatului i-a fost comunicată motivarea deciziei, acesta a exercitat calea de atac a recursului, respectiv la 22 iulie 2011, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 10 zile.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de faţă urmează să fie respins, ca tardiv introdus.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 116/2011 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3880/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3882/2011. Penal → |
|---|
