ICCJ. Decizia nr. 3882/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3882/2011

Dosar nr.11405/107/2010

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 171/2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosarul nr. 11405/107/20140, în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.D., cetăţean român, studii 4 clase, cioban, necăsătorit, cu 4 copii, cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Nu s-a aplicat pedeapsa complementară ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante conf. art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Nu s-a aplicat pedeapsa complementară ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante conf. art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 1 noiembrie 2010 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului conf. art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la art. 63 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., cetăţean român, studii 12 clase, agricultor, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2.000 RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 63¹ C. pen.

S-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.J.U. Alba Iulia şi în consecinţă:

A fost obligat inculpatul R.D. la plata sumei de 361,80 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei C.V. şi la plata sumei de 926,25 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate S.I., în favoarea părţii civile S.J.U. Alba Iulia.

A fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 336,43 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu partea vătămată R.D.

S-au admis acţiunile civile promovate de părţile civile după cum urmează:

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.D. la plata următoarelor sume:

- 7.300 RON despăgubiri pentru daune materiale în favoarea părţilor civile C.M. şi C.D., reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei C.V.;

- 15.000 RON reprezentând daune morale în favoarea părţilor civile C.M. şi C.D.;

- 7.500 RON daune morale în favoarea părţii civile M.C.;

- 7.500 RON daune morale în favoarea părţii civile P.L.V.;

- 7.500 RON daune morale în favoarea părţii civile O.C.M.;

- 300 RON despăgubiri civile în favoarea părţii civile S.I.;

-4000 RON daune morale în favoarea părţii civile S.I.

În baza art. 118 lit. b), f) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp-delict cu care acesta a comis faptele.

S-a dispus restituirea obiectelor ridicate de organele de cercetare penală în favoarea proprietarilor lor, astfel:

- scaun din lemn în favoarea lui L.A.;

- teacă şi cuţit de 27 cm în favoarea lui R.D.C.;

- obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte în favoarea lui S.I., R.D. şi R.D.C. şi în favoarea numitei P.L.V., aparţinător legal al victimei.

În baza art. 191, 198 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.D. la 1.400 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, din care sumele de câte 200 RON ce reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi faza de judecată, urmând a fi avansate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea B.C.A.J. Alba.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I. la 400 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 981/P/2010 din 14 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba au fost trimişi în judecată inculpaţii R.D. şi S.I., primul pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit b C. pen., tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar al doilea pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în motivarea actului de sesizare că inculpatul R.D., în seara zilei de 31 octombrie 2010, în jurul orelor 19.00, aflându-se pe str. P. din com. M., purtând fără drept asupra lui un cuţit, pe fondul unor discuţii contradictorii, ca urmare a unei stări de provocare, i-a aplicat victimei C.V., în vârstă de 39 ani, mai multe lovituri cu acest cuţit în zona toracică şi a umărului stâng, cauzându-i leziuni grave care au condus la deces, precum şi părţii vătămate S.I., în vârstă de 44 ani, mai multe lovituri cu acelaşi obiect în zona braţului şi antebraţului drept, precum şi a hemitoracelui drept, cauzându-i leziuni care i-au pus în viaţa în pericol, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit b C. pen., tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului S.I. care, cu ocazia aceluiaşi incident, i-a aplicat părţii vătămate R.D. mai multe lovituri peste corp cu o scândură din lemn şi cu un scaun din lemn, cauzându-i leziuni ce au necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta numitului R.D. de a aplica o lovitură cu cuţitul în zona fesei stângi a persoanei vătămate R.D.C., s-a reţinut că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, deoarece lipseşte latura obiectivă a acesteia, întrucât lovitura a fost aplicată într-o zonă nevitală şi a produs leziuni superficiale, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Aceeaşi soluţie s-a dispus în privinţa infracţiunii de lovire sau alte violenţe, deoarece persoana vătămată R.D.C. a declarat că nu formulează plângere penală prealabilă.

În ceea ce priveşte actele materiale săvârşite de numitul S.I. asupra lui R.D., s-a reţinut că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, deoarece lipseşte latura obiectivă a acesteia, întrucât loviturile aplicate au produs leziuni superficiale, ceea ce denotă că nu au avut un grad de intensitate ridicat. S-a reţinut că singura leziune mai gravă, respectiv fractură piramidală nazală, nu denotă intenţia de a suprima viaţa, fiind vorba de o lovitură aplicată cu intenţia de a cauza o vătămare corporală cu caracter general, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmării penale.

Numiţii C.M. şi C.D., părinţii victimei C.V., au declarat că se constituie părţi civile în cauză cu suma de 7.300 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, precum şi cu o sumă de bani reprezentând daune morale, al cărei cuantum îl vor preciza în cursul judecăţii.

Numiţii M.C., P.L.V. şi O.C.M., fraţii victimei C.V., au declarat că se constituie părţi civile în cauză, cu o sumă de bani reprezentând daune morale, al cărei cuantum îl vor preciza în cursul judecăţii.

Partea vătămată S.I. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, împotriva inculpatului R.D. cu o sumă de bani pe care o va preciza în faţa instanţei de judecată.

S.J.U. Alba Iulia s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 361,80 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei C.V., în perioada 31 octombrie - 01 noiembrie 2010, în secţia Chirurgie I, conform F.O. nr. 33708/2010.

De asemenea, S.J.U. Alba Iulia s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 926,25 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate S.I., în perioada 01 - 08 noiembrie 2010, în secţia Chirurgie I, conform F.O. nr. 33724/2010.

Partea vătămată R.D. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, împotriva învinuitului S.I. cu o sumă de bani pe care o va preciza în faţa instanţei de judecată.

În privinţa cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate R.D., în secţia Neurochirurgie, în data de 01 noiembrie 2010, conform F.O. nr. 33722/2010, S.J.U. Alba Iulia, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 336,43 RON.

În faţa judecătorului cauzei, inculpatul R.D., aflat în stare de arest preventiv, măsura fiind luată, prelungită şi menţinută ulterior în condiţiile legii, a arătat că optează pentru procedura simplificată, recunoscând comiterea faptelor, încadrarea juridică, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi că doreşte să achite despăgubirile civile în măsura posibilităţilor lui.

Tot înainte de citirea actului de sesizare, părţile civile moştenitorii victimei C.V. s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului R.D., respectiv C.M. şi C.D. (părinţii victimei) cu suma de 7.300 RON daune materiale reprezentând costurile înmormântării şi 15.000 RON daune morale, iar numiţii M.C., P.L.V. şi O.C.M., fraţii victimei, s-au constituit părţi civile cu câte 15.000 RON daune morale.

De asemenea, partea vătămată-inculpat S.I. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului R.D. cu suma de 750 RON daune materiale reprezentând câştigul nerealizat pentru incapacitate de muncă şi cu 30.000 RON daune morale reprezentând suferinţa provocată de loviturile inculpatului R.D.

Partea vătămată-inculpat R.D. a suferit şi el leziuni, însă nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului S.I.

Întrucât inculpatul S.I. nu a optat pentru procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., cauza a intrat în faza de cercetare judecătorească numai în ce priveşte fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Cei doi martori L.A. şi B.C.M., audiaţi în faza de cercetare judecătorească, nu au adus elemente de noutate faţă de cele declarate în cursul urmăririi penale, astfel că din coroborarea tuturor probelor testimoniale administrate în cauză cu actele medicale, instanţa a stabilit că inculpatul S.I., cu ocazia incidentului derulat în care inculpatul R.D. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, i-a aplicat acestuia, adică părţii vătămate R.D., mai multe lovituri peste corp cu o scândură din lemn şi cu un scaun din lemn, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 14 - 16 zile îngrijiri medicale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cu reţinerea faptului că partea vătămată-inculpat R.D. a fost provocat de inculpatul-parte vătămată S.I.

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpaţilor R.D. şi S.I. în ce priveşte comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa a pronunţat condamnarea acestora.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R.D. s-a avut în vedere, pe lângă aplicarea reducerii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., şi săvârşirea faptei în condiţiile provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., faptul că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului în cauză, atitudinea sa de recunoaştere a faptei şi de regret, disponibilitatea sa sinceră de a despăgubi părţile civile, apreciind că pedeapsa aplicată este în măsură în raport de persoana, vârsta şi situaţia familială a inculpatului să conducă la realizarea scopului educativ şi moralizator al pedepsei penale.

În ce-l priveşte pe inculpatul S.I., Tribunalul a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia, dar şi atitudinea sa de nerecunoaştere a comiterii faptei şi, nu în ultimul rând, contextul în care s-au comis faptele şi urmarea celei săvârşite de acesta, apreciind că o amendă penală este suficientă.

Cât priveşte latura civilă, instanţa a acordat sumele cuvenite S.J.U. Alba Iulia, precum şi părţilor civile, moştenitorii victimei, daunele materiale în cuantumul dovedit cu actele şi martorii de la dosar, iar daunele morale în raport de suferinţa produsă prin fapta comisă, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei pentru părţile vătămate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea vătămată-inculpat, S.I., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului R.D., arătând că acestea sunt nelegale. Sub aspectul temeiniciei pedepselor aplicate, s-a arătat că, deşi inculpatul R.D. a săvârşit infracţiunea de omor calificat şi cea de tentativă de omor calificat în stare de provocare, instanţa de fond trebuia să reţină gradul de violenţă deosebit de ridicat al inculpatului R.D., demonstrat de împrejurarea că a aplicat o lovitură în zona fesei stângi propriului său fiu şi, prin urmare, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special nu răspunde principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă şi pericolul social concret al faptelor săvârşite de acesta.

O altă critică a vizat nepunerea în discuţia părţilor a schimbării încadrării juridice a faptei prev. de art. 1¹ pct. 1 în art. 2 din Legea nr. 61/1991, aşa cum a fost modificată şi republicată.

Prin apelul formulat, inculpatul parte civilă S.I. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi cu ocazia unei noi judecăţi:

- schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tentativă de omor pentru care a fost condamnat inculpatul R.D. prin înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi redozarea corespunzătoare a pedepsei;

- obligarea inculpatului la plata sumei de 750 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale;

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON la instanţa de fond şi 1.500 RON în apel.

În calitate de inculpat, apelantul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod netemeinic şi în contradicţie cu probele administrate în cauză instanţa de fond a reţinut, la cererea procurorului prin rechizitoriu, circumstanţa legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi a făcut aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., 320¹ şi urm. C. proc. pen., ajungând la o pedeapsă surprinzătoare pentru o infracţiune de omor, una de tentativă de omor şi port ilegal de armă.

Prin Decizia penală nr. 100/A/2011 din 12 iulie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de partea vătămată (inculpat) S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 171 din 21 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 11405/107/2010 şi, în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul R.D. şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.D. în pedepsele componente de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen., de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen. şi de 2 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 31/1991.

A stabilit la 8 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen.

A stabilit la 4 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 8 ani închisoare, de 4 ani închisoare şi de 2 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea şi a aplicat inculpatului R.D. pedeapsa de 8 ani închisoare, ce va fi executată de acesta.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. În baza art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului R.D.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 01 noiembrie 2010 până la 12 iulie 2011.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum total de 600 de RON (câte 300 de RON pentru fiecare), s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, s-a stabilit că nu se poate reţine starea de legitimă apărare invocată de inculpatul S.I., odată ce acesta, conform propriei declaraţii şi declaraţiilor martorilor B.C.M., L.A., T.E.R. şi S.M.M., a aplicat mai multe lovituri inculpatului R.D. cu un scaun de lemn, după dezarmarea acestuia şi predarea cuţitului martorului L.A.

S-a reţinut că starea de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen. a fost în mod corect reţinută de instanţa fondului în condiţiile în care, potrivit declaraţiilor martorului ocular R.D.C., incidentul derulat în afara barului a început prin lovirea inculpatului cu o bâtă de către victima C.V. şi apoi cu o scândură de către partea vătămată S.I.

Totodată, au fost apreciate ca nefondate criticile părţii civile S.I. în privinţa despăgubirilor acordate, reţinându-se că, având în vedere declaraţia martorului L.E. şi faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, despăgubirile acordate părţii civile au fost just cuantificate.

Au fost însă apreciate ca întemeiate criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R.D., sens în care s-a constatat că în mod nelegal instanţa de fond, făcând aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi reţinând aplicabilitatea disp. art. 73 lit. b) C. pen., a coborât pedepsele aplicate inculpatului R.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., sub minimele speciale imperativ stabilite de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând reducerea pedepsei aplicate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut fapta, în cauză făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul R.D. a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. (1¹) pct. 1 din Legea nr. 31/1991, de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel fiind, au fost reţinute în favoarea inculpatului R.D. dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar instanţa de apel, reţinând şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de 8 ani închisoare, 4 ani închisoare şi, respectiv, 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de apel se încadrează în limitele prevăzute de lege, modalitatea de executare a acestora, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul-inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanţa de apel a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor şi consecinţele acestora, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, nejustificându-se reducerea acesteia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.

Pe de altă parte, referitor la împrejurarea recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptelor, această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile existenţei acordului de vinovăţie al inculpatului, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate faţă de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, iar nu aceasta a fost intenţia legiuitorului.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică şi legală, circumstanţele personale ale inculpatului fiind deja avute în vedere de instanţă cu prilejul aplicării sancţiunii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin disp. art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 noiembrie 2010 la 02 noiembrie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 100/A/2011 din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 noiembrie 2010 la 02 noiembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3881/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3884/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3879/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3880/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3881/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3884/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3886/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3890/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3891/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs