ICCJ. Decizia nr. 4/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 4/2011
Dosar nr. 7081/1/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2011
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
În luna iunie 2009, petiţionarul G.I.C., în calitate de persoană vătămată a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor contra siguranţei statului şi privind siguranţa naţională a României prevăzute de Codul penal şi de legi speciale şi a infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav faţă de I.C.M., director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, F.M., director adjunct al Penitenciarului Giurgiu, întreaga conducere a Penitenciarului Rahova, P.A., medic şef în cadrul Penitenciarului Giurgiu, deputatul N.P., senatorul M.G. şi O.C., procuror şef al D.I.I.C.O.T.
Prin ordonanţa nr. 221/D/P/2009, din 4 noiembrie 2009 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura centrală a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 155-173 C. pen.
Totodată, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 C. pen. în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 875/P/2009, din 26 mai 2010, a Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, în baza art. 228, alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 C. pen., faţă de făptuitorii M.G., N.P., O.C., I.C.M., F.C.M. şi P.A., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulţumit de soluţia dată de procuror, petiţionarul s-a adresat cu o plângere conducerii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Prin rezoluţia nr. 2925/II/2/2010, din 14 iulie 2010, procurorul şef al secţiei sus-arătate a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul G.I.C., constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Conform art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu o plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând tragerea la răspundere penală a celor care atentează la viaţa sa, în susţinerea căreia a depus un memoriu scris pe 166 de pagini şi o scrisoare medicală din care rezultă că a fost internat în Spitalul Penitenciar Jilava, în perioada 24 decembrie 2010 – 3 ianuarie 2011, datorită unor tulburări de personalitate, pe fondul cărora şi-a autoprovocat mai multe plăgi tăiate pe antebraţul stâng.
Înalta Curte, verificând plângerea conform dispoziţiilor cuprinse în art. 2781, alin. (7) C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidenţiat existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, astfel că, în mod justificat, procurorul a dispus o soluţie de neurmărire.
La dosar au fost depuse mai multe acte medicale privind starea de sănătate a petiţionarului, cât şi dovezi cu privire la incidentul din luna februarie 2009, reclamat de acesta.
Astfel, s-a stabilit că petiţionarul, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Giurgiu, a avut o altercaţie cu un coleg de detenţie în ziua de 12 februarie 2009, cu privire la care a fost întocmit raportul de incident nr. 120/2009.
Ulterior, Comisia de disciplină, prin hotărârea nr. 120 din 12 februarie 2009, reţinând că numitul G.I.C. l-a agresat fizic pe G.M., l-a sancţionat cu 5 zile de izolare.
Aceste activităţi, care în viziunea petiţionarului au urmărit exterminarea sa fizică nu pot fi reţinute în sarcina făptuitorilor, astfel cum au fost reclamate de petiţionar.
Pentru aceste considerente, constatând că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 2781, alin. (8), lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.I.C.
Conform art. 192, alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.I.C. împotriva rezoluţiei nr. 875/P/2009 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 399/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
